10 ani de blog. Oare când?

31 august este o zi importantă, sărbătorindu-se Ziua Limbii Române. Într-o astfel de zi am decis eu să îmi deschid blogul, în urmă cu 10 ani. Am zis-o și o voi mai zice: tare mult îmi place această coincidență.

Nu știu când au trecut anii ăștia și, mai ales, nu știu cum am reușit să mă țin de treabă în tot acest timp. Sigur, au fost multe momente de pauză, în care treceau săptămâni în care nu publicam nimic pe aici. Toți acei timpi morți reprezintă singurul regret.

În rest, beneficiile sunt nenumărate! Cred că m-a disciplinat destul de mult, am cunoscut oameni, am mai făcut de o bere, am învățat să scriu – cât de cât – mai bine și totodată să îmi expun ideile și opiniile într-un mod mai ordonat.

Când m-am apucat de scris pe aici, nu aveam un obiectiv anume. Poate doar cel de a oferi conținut util celor care navighează pe internet, obiectiv pe care îl am și astăzi, după 10 ani de scris pe blog.

Nu prea m-am priceput cum să o fac, până nu demult, și poate că nici acum nu am cea mai bună strategie. Toate se învață în timp, iar timp este berechet. Important este să existe evoluție și cred că ea poate fi observată. Nu de departe, însă cel puțin cu lupa, ea tot se vede.

Doamne ajută să ne auzim și peste 10 ani.

O investiție utilă pentru casă: mașina de făcut paste

Sunt mare fan al ciorbelor de toate tipurile însă cu pastele am început o relație abia atunci când mi-am propus să slăbesc. Culmea nu? Despre paste se crede, în mod obișnuit, că îngrașă. De menționat ar fi totuși că în regimul meu erau incluse pastele, însă este vorba despre cele integrale.

Din ciorbe nu lipsesc tăițeii, iar dacă sunt de casă, cu atât mai bine. Prin urmare, este ușor de înțeles faptul că nu am fost indiferent în momentul în care am dat peste o mașină de făcut paste la jumătate de preț. Am găsit-o în Kaufland, îi știam prețul de bază deoarece mă tentase și înainte așa că am zis să încerc. Până la urmă, ce mai faci cu 50 de lei în ziua de azi?

Aparent, s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune achiziții ale acestui an. Am folosit-o de nenumărate ori din momentul achiziției și cu siguranță o vom mai folosi adesea, în viitor. Nu știu dacă vom cumpăra un model mai bun, la un moment dat, care să facă mai multe tipuri de paste, însă momentan nu simțim această nevoie.

Modul de funcționare este destul de simplu. Se face aluatul, se porționează și se întinde puțin pentru a nu fi prea gros pentru mașina de paste. Apoi îl întinzi cu ajutorul mașinii exact cât vrei de mult. Sunt vreo 8 grosimi posibile, așa că sigur ai de unde alege. Noi le subțiem până la treapta 1, începând cu treapta 8, continuând cu treapta 5 și finalizând cu cel mai subțire nivel.

Este o mașină manuală, așa că ai de dat la coarbă. Nu că ar fi prea mult de muncă. În 10 minute ți-ai făcut suficiente paste pentru o mâncare din care să te bucuri două zile.

Există două tipuri de paste pe care le poți face: cele tip spaghetti, foarte subțiri, pe care noi le folosim de regulă ca tăiței, și cele puțin mai late.

Gustul este fix ce trebuie, nouă ne place destul de mult așa că facem paste destul de des, după o rețetă descoperită de nevoie de Ștefania. Am dat și eu de gustul lor.

De când am cumpărat mașina de paste, nu am mai cumpărat nici paste și nici tăiței. Cred că poate fi folosită și pentru a face foi de lasagna, dar urmează să experimentăm în viitor.

Mă bucur că avem control asupra ingredientelor folosite. Astfel, folosind doar făină, aparent merge și cu cea integrală, ouă și apă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Totul natural, iar asta se simte în gust.

De asemenea, cred că reușim să facem și economii cu ajutorul ei, ceea ce mă bucură, de asemenea.

Folosiți mașină de făcut paste, sau preferați să le cumpărați?

Ați cumpărat de la Ozone.ro?

Așa cum am mai spus-o și în alte articole, precum cel despre Dwyn, lumea obișnuiește să îmi solicite păreri înainte de a comanda de la câte un magazin online mai puțin cunoscut. Oamenii știu că petrec destul de mult timp online, așa că au încredere în abilitatea mea de a mă informa despre magazinele online.

De data aceasta, mi s-a cerut să mă documentez despre Ozone.ro. Cum lumea caută păreri despre magazine, am zis că merită să scriu și despre acesta.

Persoana respectivă își dorește un bloc de desen pe care îl găsim doar pe ozone.ro. Aparent, ei au mult mai multe produse, de la boxe portabile și televizoare, la filme, jocuri, jucării și produse pentru casă. Un fel de eMAG mai mic, deși ei se laudă ca fiind magazin de gaming.

Magazinul e cumva din Bulgaria, despre care se discută destul de mult pe internet. Găsiți pe reddit o discuție interesantă. Sunt atât oameni mulțumiți, cât și nemulțumiți.

Multe persoane se plâng că produsele au ajuns distruse. Transportul din Bulgaria pare a fi problematic, chiar dacă distanța nu este atât de mare. Cine știe în ce condiții sunt ele aduse la noi.

Apoi, sunt destul de multe persoane care se plâng de imposibilitatea de a face retur precum și de faptul că nu primesc banii înapoi. Totuși, au fost și persoane care au zis că au primit banii. Mai greu, dar i-au primit.

Încă nu sunt decis dacă merită să fac comanda, deși costul ei e mai mic de 100 de lei, așa că riscul nu ar fi chiar major, sau nu. Dar vă țin la curent, în cazul în care decid să fac asta.

Apropo, aruncați o privire și peste secțiunea de recenzii de pe Facebook. Multe persoane nemulțumite și acolo, majoritatea recenziilor negative neavând un răspuns din partea magazinului, ceea ce îmi arată o oarecare lipsă de profesionism.

Ați cumpărat de la ei? Ce părere aveți?

Gata și cu evenimentele

S-a dus Bucovina Motorfest, Suceava Blues Festival este doar amintire, a trecut și Cetatea de Rock a Sucevei, iar cu cât ne apropiem mai mult de toamnă, cu atât mai mult dispar șansele de a ne putea bucura de un festival.

A fost o vară destul de mișto din punctul ăsta de vedere. Am reușit să bifez câteva trupe noi la care îmi doream să ajung precum Vița de Vie, Kempes, Implant pentru Refuz sau Celelalte Cuvinte, așa că – ușor-ușor – lista mea de trupe de rock românești pe care nu trebuie să le ratez devine din ce în ce mai scurtă.

Probabil că mai apoi ar trebui să trec la trupele străine, însă deja vorbim despre deplasări și costuri mari, așa că nu e grabă.

În continuare cred că e puțin aiurea că majoritatea evenimentelor de acest tip se țin în august, așa că nu poți ajunge la toate, oricât de mult ți-ai dori. Nu ar fi rău să lase din ele și pentru luna septembrie, însă presupun că lumea e mai liberă în august, așa că se profită de asta.

Ușor-ușor ne reapucăm de treabă mai serios pe aici. Am văzut că traficul a coborât puțin în ultimele 2-3 luni, vremea de afară fiind cel mai probabil vinovată.

Mă bucur să văd că majoritatea articolelor despre proiectele de prin curte au prins bine la lume, așa că mă străduiesc să fac și cuptorul în perioada imediat următoare. Sper să prindă la fel de bine.

Apoi, sper să mai găsesc și alte idei mai puțin costisitoare, astfel încât să avem mai multe subiecte de discuție pe aici în categoria de bricolaj.

Gata și vara, cum s-ar spune, așa că… ce planuri aveți pentru toamnă?

Cât de mult să trecem cu vederea?

Am fost bolnav de timiditate de când mă știu iar în prezent mai apar deseori simptome. În continuare nu pot să spun prea ușor nu și se întâmplă uneori să las de la mine, chiar dacă nu ar fi cazul. Sunt lucruri care mă nemulțumesc și pe care încerc să le schimb.

Cu toate acestea, în ultima vreme încerc să reacționez ori de câte ori cred că un anumit lucru nu este în regulă.

De exemplu, de curând am cumpărat un produs care a ajuns pe jumătate distrus. Nu vreau să dau numele produsului și nici al magazinului, pentru că sunt detalii mai puțin importante.

Să zicem că a fost o pungă de chipsuri însă loc de cartofi, în interior am găsit doar 2-3 chipsuri și în rest… făină de cartofi, dacă pot spune așa. În mod normal, astfel de situații sunt trecute cu vederea. Doar nu faci scandal pentru 10 lei, nu?

De ce nu? În mod obișnuit, nu m-aș fi întors la magazin să reclam o anumită problemă, crezând că e patetic să fac asta. Acum, în schimb, încerc să îmi fac dreptate, atunci când văd că nu există.

Voi cum faceți atunci când vi se face nedreptate? Reacționați sau lăsați de la voi?

Cum să iei permisul ușor

Citind articolul Iuliei, m-am gândit că ar merge povestită aici experiența mea cu permisul de conducere. Să tot fie vreo 6-7 de când am obținut permisul de conducere și sunt fericit, cumva, că am avut grijă de el.

L-am păstrat mereu în portofel, am reușit să evit incidentele și totodată mă pot lăuda cu faptul că nu am primit nici o amendă până acum. Sper că voi putea spune asta și peste 10-20 de ani, dar ținem aproape, că ne-om citi și atunci.

Mă gândesc că există oameni care caută metode prin care pot lua permisul ușor. Așa că de ce să nu le zic varianta mea?

Nu e nimic ilegal, așa că dacă sperai să îți dau un pont pentru a obține permisul de conducere cu câteva sute sau mii de euro, am o veste proastă: nu îl vei primi. În schimb, îți ofer gratuit o strategie care te-ar putea ajuta și pe tine să obții permisul de conducere cu mai puține emoții.

Când am început școala de șoferi, a fost o decizie foarte spontană. Nu am făcut școala la 18 ani, așa cum fac atât de nerăbdătorii tineri de obicei. Nu eram deloc atras de mașini, situație financiară nu prea era, așa că nu prea mă visam la volan.

Totuși, la un moment dat mi-am zis: ce-ar fi să dau de permis? Începeam să câștig ceva bănuți de pe internet, așa că puteam pune deoparte banii necesari pentru a urma școala de șoferi. Vreo 1300 de lei au fost atunci, plus costurile pentru navetă.

Cu toate acestea, când m-am urcat la volan prima oară, nici măcar nu știam câte pedale există. Nu exagerez deloc. Este ușor de înțeles deci că la primele 14-16 ore eram dezastru în trafic.

Apoi a început să placă și, cred eu, conduceam din ce în ce mai bine. Sala am luat-o ușor iar imediat după am fost programat la oraș, ceea ce m-a luat puțin prin surprindere, deoarece aș mai fi așteptat puțin.

Văzut atât de aproape de examen, am început să caut o strategie și am găsit-o chiar în timp ce îmi așteptam rândul. Am avut 3 colegi în față, toți de la același instructor, așa că am putut observa cum stă treaba. Mi-am dat seama că polițistul e destul de ok, dat fiind faptul că doi dintre colegi au luat permisul chiar dacă nu au condus grozav. Doar o colegă a fost picată, după ce s-a suit pe trotuar, în ciuda faptului că a mai dat cu roata în bordură destul de serios înainte.

Mi-am zis că e imposibil să pic. Dar pentru a mă asigura că nu se întâmplă nimic neprevăzut, am zis că trebuie să conduc încet. Am condus cu 20-25 km/h, știind că voi fi penalizat, dar nu suficient încât să pic. Am considerat că așa pot evita orice situație nasoală.

De asemenea, colega a ajuns pe trotuar cumva și din cauza polițistului care nu a fost destul de clar cu indicația de la dreapta, ea crezând că acel la dreapta va trebui făcut peste vreo 100 de metri. Când colo, la dreapta era la vreo 25 de metri, pe o stradă foarte îngustă, de existența căreia nici măcar nu știam. Acolo avea treabă polițistul. Trăgându-i de volan, mașina a ajuns pe trotuar.

Nu mi-am dorit o situație asemănătoare așa că am cerut confirmare după fiecare indicație, pentru a fi sigur că am înțeles. Nu a fost prea fericit polițistul cu asta, dar aia e.

Chiar dacă am accelerat eu spre final, sperând că va fi curată fișa, am fost penalizat pentru viteză redusă și pentru un viraj greșit într-o intersecție destul de stupidă din Botoșani. Culmea e că fusesem avertizați chiar înainte de examen în legătură cu acea intersecție, pentru că unul dintre noi trebuia să ajungă neapărat acolo, în drumul către Serviciul Public de Permise și Înmatriculări, acolo unde era lăsat polițistul la final de zi. Numai că am uitat complet ce trebuia să fac.

Totuși, am luat permisul și, cred eu, totul pe merit. Prin urmare, ați putea încerca să faceți la fel, de ce nu?