Visele devin realitate

Așa ziceam și pe Facebook când am încărcat poza de mai jos.

12064002_633583483451604_490115127_n

E noua mea achiziție. Ford Fiesta din `97, motor de 1.3 pe benzină și GPL. Exact ce îmi trebuia. O mașină mică, la preț decent cu consum cât mai mic. O am de două zile, însă scriu abia acum din cauza oboselii, fericirii, stresului și toate cele la un loc.

De acum trebuie doar să merg să o trec pe numele meu, mă rog.. al tatălui, și să finalizez restul actelor. De asemenea trebuie să îmi mai scot și noi plăcuțe de înmatriculare însă încă sunt indecis în ceea ce privește alegerea. Eh, asta este cea mai mică problemă.

În rest, îmi place cum merge, am deja făcuți vreo 100km cu ea, încă timid dar încet, încet o cunosc mai bine. Iar de acum nu mai îmi rămâne decât să îmi stabilesc un nou obiectiv.

Oare de ce nu se pune mai mult accent pe reciclare?

Mă legam în ultimul articol scris de unul dintre aspectele care mă deranjează la români. Acum vorbesc iar de ceva asemănător, și anume despre gunoaie. Și nu, nu vorbim nici de politică și nici de Kapatos. Mersi.

Ideea articolului mi-a venit ieri, când am dat share imaginii de mai jos:

Și brusc mi-am amintit de o situație asemănătoare: fierul vechi. Cel puțin aici la mine, sunt vreo 3 centre care colectează fier vechi pe o rază de 20 KM. Costă cel mult 50 de bani kilogramul și vă asigur că nu mai găsești un șurub nici măcar în pământ. Au săpat, au căutat și au furat tot ce era din fier, motiv pentru care acum nu mai găsești nici măcar urmă de rugină pe pământ.

Oare de ce nu ar putea fi la fel și în cazul gunoaielor? Dacă tot pot fi reciclate în folosul nostru, de ce oare nu se poate plăti pentru ele, la fel cum se face în cazul fierului vechi? Presupun că există totuși astfel de centre, pentru că am văzut multe persoane care adunau peturi, însă ori sunt prea prost plătite, ori nu prea promovate.

Totuși, dacă ar exista mai multe centre în care să se plătească pentru gunoiul care de cele mai multe ori ajunge în spațiile verzi, cred că nu am mai fi catalogați așa ușor drept o țară în care gunoaiele sunt pretutindeni. Asta deoarece gunoaiele ar fi la fel de căutate precum este fierul vechi.

Mai mult decât atât, am reușit să obținem noi surse de energie, ne-am construi o imagine mult mai bună în Europa dar am trăi mai sănătos totodată. Ce poate fi mai important decât asta?

gunoi

De ce să plătesc? Cât de greu o fi să faci un site

Unul dintre lucrurile care mă enervează la români (și să știți că nu sunt multe, în general îmi plac o mulțime de lucruri la poporul nostru) e acea mentalitate eu mă pricep la toate. Așa au ajuns bucătarii să fie și instalatori, femeile de servici doctorițe, mecanicii auto profesori de franceză iar profesorii de franceză au devenit ăia de îți fac site-ul și pagină pe Facebook.

Bine, astea-s doar exemple.

Dar cu siguranță știți și voi cel puțin o persoană care consideră că se pricepe la toate. E all inclusive la fel cum erau ofertele de la Cosmote. Și nu înțeleg de ce nu pricep oamenii ăștia că mult mai bine ar fi pentru ei dacă ar accepta ideea că e mai bine să știi un singur lucru, dar cât mai bine. Să fii cel mai bun la acel lucru.

Căci astfel și treburile ar decurge într-un mod mai plăcut. Dacă instalația electrică ar fi făcută mereu de către electricieni, dacă pâinea ar fi făcută mereu de brutari și dacă site-urile web ar fi făcute de persoane care au habar despre ceea ce înseamnă procesul de administrare site.

Iar ultima parte a paragrafului de mai sus mă deranjează cel mai tare. Văd tot mai des site-uri care arată chiar mai rău ca cele pe care le făceam atunci când am descoperit prima oară internetul pe calculator, cu poze luate de pe Google cu gândul că sunt gratuite, chiar dacă există deja sursa pe imagine. De asemenea văd tot felul de tentative de magazine online, care arată ca naiba și care nici măcar nu funcționează cum trebuie.

Toate acestea sunt făcute de cele mai multe ori de un vecin care se pricepe. Vecin căruia tot îi dai câțiva lei, că deh… ți-a făcut omul site pe internet, trebuie să îi dai și lui ceva. Iar dacă tot plătești o sumă de bani pentru un site, de ce să nu mai adaugi câteva bancnote pentru a primi ceva mai de calitate, care să îți și aducă 2-3 clienți, sau care cel puțin să arate profi, precum ar trebui să arate fiecare site.

Despre SEO, probabil că nici nu ar mai trebui să discut. Am văzut pe SEOPEDIA tot felul de discuții în care diferite persoane se prezentau drept specialiști SEO însă ceea ce ofereau nu era nimic mai mult decât o penalizare din partea lui Google aproape sigură.

Pe scurt, atunci când aveți nevoie de anumite servicii, și nu mă refer aici strict la realizarea de site-uri de prezentare, apelați la persoane care chiar au habar despre ceea ce fac, care au un portofoliu bine pus la punct precum și care au cunoștințele necesare realizării sarcinilor respective.

administrare site

Obiective, obiective și iar obiective!

Continui să cred că jocurile video te pot învăța foarte multe lucruri utile. Unul dintre ele este și acela despre care am de gând să discut puțin în rândurile următoare: obiectivele.

Viața mea e ca un joc în care am mai multe obiective de împlinit. Atunci când nu am unul, nu sunt eu. Dar de cele mai multe ori am. Un bun exemplu este perioada aceasta în care încerc să strâng bani pentru mașină. În fiecare săptămână am câte un obiectiv bine notat în Excel. O cifră anume pe care eu trebuie să o ating numaidecât indiferent prin ce metode.

Așa reușesc să fac rost de noi colaborări, să găsesc noi surse pentru a mai adăuga câte o cifră în tabel. Iar obiectivele mă fac să sper că pe la sfârșitul acestei luni voi avea bugetul necesar cât să pot începe să dau telefoane. Desigur că deja mă gândesc la următorul obiectiv pe care să îl stabilesc imediat după ce îl îndeplinesc pe ăsta. Și chiar am câteva în minte, dar nu le fac publice încă însă are legătură cu bloggingul.

Pe scurt obiectivele pot fi o bună metodă de auto-motivare, cel puțin în cazul meu este una dintre cele mai bune. Și e simplu de tot. Trebuie doar să ai un vis și apoi să vezi ce obiective îți poți seta pentru a-l îndeplini.

obiective

Am testat pentru prima oară publicitatea plătită pe Facebook

Am fost implicat într-o campanie în care trebuia să scriu despre cauciucurile de iarnă iar pentru că sunt într-o perioadă în care mă documentez destul de mult cu tot ce trebuie să știu despre mașini, am răspuns clar și răspicat Da, voi scrie! Și mi-a plăcut atât de mult campania încât am zis să investesc puțin și în publicitatea de la Facebook.

Am plătit doar 15 lei, preț pentru care postarea mea – neoptimizată, nu m-am documentat deloc în privința descrierii, a imaginii articolului, titlului șamd – a avut un reach de 11,955, aducându-mi un număr de 450 de cititori pe blog. A mai primit și postarea câteva like-uri, la fel și pagina mea de Facebook, numai că cifrele-s nesemnificative.

În zilele în care am avut postarea promovată, 7 la număr, traficul a fost desigur mai mare iar mai apoi a revenit aproape la normal, fiind ceva mai mare însă nu pot fi sigur din ce cauză. Depinde și de nr articole publicate, cât de bune au fost șamd. Cert este că am dorit să aduc trafic unui articol iar acesta a venit, ceea ce mă face să fiu mulțumit și mă gândesc să încerc și afilierea pe Facebook.

facebook

Cam cât de fain e să nu ai un program

Unul din lucrurile care îmi place cel mai mult la treaba asta cu content writingul este faptul că nu există un program fix și de obicei fac treburile așa cum știu eu că trebuie făcute. Fără șefi, fără program și fără prea multe pretenții în afară de condițiile discutate la început.

Astfel îmi permit să mă trezesc la 6 dimineața pentru ca apoi la 3-4 să fiu liber. Pot de asemenea să mă trezesc și la 13, însă astfel îmi prelungesc programul. Pot totodată să plec oricând vreau să beau o bere, pot oricând să îmi fac o cafea și să bucur de niște aer precum și să joc un LOL pentru a mă distra puțin. Pot totodată ca azi să fac și treaba de mâine, iar mâine să citesc cât e ziua de mare. Și tare-mi place asta.

Probabil că așa voi vrea să trăiesc toată viața pentru că pare că-mi prinde bine și acest mod. Pentru că îmi place să depind de mine și cam atât. Îmi place să trăiesc așa cum vreau și cum știu mai bine și probabil că sunt un norocos că pot face asta.

libertate