Lună: februarie 2024

Bosch are un sistem mișto de suport și de achiziționare a pieselor de schimb

În primăvara anului trecut mi-am făcut curaj să comand o drujbă electrică. Mai precis, este vorba despre acest model. O găsisem resigilată la 320 de lei, așa că am zis că e afacere.

Nu am folosit-o prea mult, e drept. Am tăiat ceva resturi de materiale lemnoase din construcții și la cât de multă grijă am avut, am dat cu ea în cuie fix la ultimul lemn. În fine, mi-a ascuțit-o cineva apoi am folosit-o intens la ridicarea foișorului, momente în care s-a mai atins și cărămida cu ea. Adevărul este că la astfel de construcții, o drujbă electrică e ce trebuie datorită greutății reduse și a simplității de pornire, în comparație cu cele pe benzină.

Încurcă cablul uneori, e drept, dar în acest sens există cele cu acumulator. M-am mai jucat și eu cu ea, pentru a face niște rondele din lemn pentru o poliță unde îmi pun telefonul și boxa portabilă la încărcat. Cred că atunci am tras cel mai tare de ea, fiind vorba despre un trunchi foarte uscat.

Nu știu exact ce fel de esență e corcodușul, dar știu sigur că am tras mult de ea ca să pot obține niște rondele. Prin urmare, cred că atunci am obosit și lama drujbei.

Nu mă pricep, dar am observat că nu taie la fel de bine precum la început. Prin urmare, verdictul tatălui dar și al unui prieten a fost următorul: e nevoie de lanț nou dar și de o lamă nouă.

Nu știu exact care sunt detaliile de care să ții cont atunci când cumperi aceste consumabile, așa că am mers direct cu drujba la depozitul din localitate. Nu am găsit produsele potrivite acolo, așa că am zis să apelez la cei de la Bosch să vină cu recomandări.

M-am folosit de sistemul lor de suport, am trimis un mail și în aceeași zi a sosit și răspunsul.

Mi s-a recomandat să intru pe acest site acolo unde am introdus un cod luat de pe drujbă. Codul m-a dus la pagina cu produsul meu dezmembrat în câteva zeci de componente:

Apăsând pe fiecare număr în parte, poți comanda piesa de care ai nevoie. Aparent, lanțul și lama mă costă 140 de lei. Cam mult, e drept, parcă nu aș da atât, însă sper ca prețul să reflecte calitatea. Transportul e gratuit pentru comenzi de peste 125 RON.

De altfel, mi se pare foarte mișto că găsești fiecare componentă de care ai putea avea nevoie în cazul unei defecțiuni. Probabil că e un detaliu care face diferența între o sculă de brand și una anonimă, chiar dacă toată lumea zice că nici Bosch nu mai e ce a fost odată.

Cel mai probabil că în viitorul apropiat voi apela și la sistemul lor de garanție, căci am văzut că mi-a curs uleiul de ungere din ea peste iarnă. Sper doar să nu fie o defecțiune, că nu aș avea chef de trimis colete, însă vă țin la curent.

Nu am apucat să povestesc prea mult despre ea, pentru că a fost folosită destul de puțin. Totuși, sper ca anul acesta să o pun mai mult la treabă, să își merite banii.

De asemenea, nu am apucat încă să descopăr mai multe informații despre această sculă, fiind destul de complicată pentru mine. Va trebui să învăț cum se ascute lanțul, sau chiar să iau un aparat special pentru asta. Dar toate la timpul lor.

De altfel, comanda a fost livrată foarte rapid. A doua zi am primit și produsul, când nu mă așteptam. Culmea e că așteptam tot un produs de la Bosch, dar despre el într-un alt articol.

Am reciclat prin sistemul returo și îmi propun să fac asta mai des

Așa cum povesteam nu demult, am cumpărat primele ambalaje cu logo returo. Încă nu a fost consumat lichidul din ele dar între timp am cumpărat mai multe sticle de apă plată, pentru la țară, care aveau, la rândul lor, logo-ul respectiv.

Pentru a nu le rătăci, le-am lăsat în mașină imediat după ce s-au golit. Prin urmare, m-am întors de la țară cu nu mai puțin de 4 ambalaje. Iar dacă tot am oprit la Carrefour pentru cumpărături, am zis să parchez chiar în imediata apropiere a centrului de colectare.

Numai că nu am intrat direct să reciclez, chiar dacă ar fi fost mai bine așa, deoarece aș fi putut folosi voucherul la cumpărături, pentru că tocmai intra un nene de la Leroy cu ditamai sacul cu ambalaje.

Credeam că există doar un aparat de reciclare, doar că urma să aflu mai târziu că e loc pentru două persoane să recicleze în același timp. Sistemul de la Carrefour este foarte simplu. Am pus cele 4 ambalaje și imediat am primit bonul. Nu am văzut să fie vreun buton pentru bani cash.

În schimb, aparent codul de bare de pe bonul cu garanția poate fi scanat cu „self scan” din aplicația Carrefour, iar voucherul va fi salvat în cont, pentru o utilizare mai rapidă la casă. De asemenea, e interesant faptul că ei vor ține o evidență a reciclării tale, așa că poți analiza după ceva timp să vezi cât de bun ai fost pe reciclare.

De altfel, am zis că vom fi mai atenți la ambalajele aruncate aiurea și le vom culege cel puțin pe cele cu logo returo. Dacă tot ne plimbăm zilnic, suntem martori adesea la nesimțirea celor din jur care aruncă ambalaje peste tot. Un rucsac mai rău, niște mănuși și disponibilitatea de a culege din ambalajele valoroase ne poate ajuta să facem ceva economii de-a lungul timpului, mă gândesc eu.

Voi cum stați cu reciclarea?

Greu de reziliat contractele telefonice PFA

Am scris aici articole despre rezilierea contractelor cu diferiți operatori de-a lungul timpului. Am reziliat contract cu Telekom de vreo două ori, am reziliat și cu Orange după ce am fost transferat la ei în urma preluării serviciilor fixe. Culmea a fost că la ei am reziliat la puțin timp după ce semnasem contractul.

Au apărut cei de la Digi cu internet prin cablu, de o calitate mult mai bună, așa că a mai rămas doar stâlpul de la antenă de scos. Desigur, am reziliat și ei, pentru că aveam televiziunea prin satelit, la care am renunțat.

Apoi, am fost cât pe ce să reziliez cu Vodafone doar că ei au venit cu o contra-ofertă foarte bună, așa că nu am mai vrut deranj.

Prin urmare, ori de câte ori cineva mi se plânge că vrea să renunțe la un contract dar încă nu e expirat, insist să rezilieze pentru că se poate. Cel mai adesea nu sunt ascultat. Se pare că operatorii de la noi au reușit să intimideze consumatorii încât aceștia exclud în totalitate ideea de a rezilia înainte ca perioada contractuală să ia sfârșit.

Ei bine, la un moment dat mi s-a părut o idee bună să mut contractul de la Telekom pe PFA. Aveam 3 abonamente de voce și am zis că e mai ok să am cheltuieli deductibile. Desigur, am beneficiat de un abonament avantajos. De altfel, cred că aș putea solicita o ofertă destul de bună. Cu toate acestea, m-am hotărât să trec și eu pe YOXO, chiar dacă la țară semnalul nu este excelent. În cel mai rău caz, găsesc eu o alternativă la fața locului.

Prin urmare, am zis să reziliez contractul. Sun, cererea îmi e înregistrată, sunt sunat înapoi și mi se zice că nu se poate, că taxe de reziliere șamd. Clasica poezie! Desigur că am fost țanțoș și am insistat să se rezilieze, că nu-s legale taxele și tot tacâmul. Numai că mai apoi am aflat că de fapt în cazul persoanelor juridice nu te mai ajută ANPC. Doar prin proces poți contesta acele taxe, iar fix de asta nu îmi mai ardea mie.

Așa că am fost nevoit să anulez cererea de reziliere, cu promisiunea că anul viitor voi reveni cu cererea de reziliere, atunci când perioada contractuală va fi pe sfârșite.

Gard din stuf?

Cei care mă citiți de mai mult timp, știți că mă preocupă subiectul gard viu. Mai precis, am cel puțin 40 de metri de gard realizați din panouri de gard bordurate, vopsite în verde iar plasa de umbrire folosită pentru a-mi garanta o oarecare intimitate nu este suficientă.

Prin urmare, sunt într-o continuă căutare de idei prin care aș putea face ca vizibilitatea să fie cât mai redusă. Am tot eliminat, de-a lungul timpului, idei precum tuia sau vița de vie, iar de curând se născuse o nouă idee: panouri din stuf.

Povestea e foarte lungă. Am – avut – vreo 7 salcâmi lângă gard, la care nu prea vreau să renunț, că umbra lor e sfântă vara, pe caniculă. Chiar dacă am fost nevoit să tai de curând 3 dintre ei, i-am tăiat la o palmă mai sus de gard, pentru ca ei să își poată forma o nouă coroană care să îmi asigure umbră și lemn de foc, odată cu trecerea timpului.

Totuși, umbra lor nu bucură alte plante, iar vița de vie, de exemplu, nu s-ar fi putut dezvolta în voie. De altfel, probabil că și alte plante ar avea de suferit. Voi încerca să pun Caprifoi, în schimb. Am deja în curte, pe un gard, așa că îl voi înmulți. Trebuie să sap puțin iar în viitorul imediat apropiat să îl plantez.

De curând, mi se năzărise o altă idee pentru a face gardul mai opac: panouri din stuf. Sunt persoane care comercializează astfel de panouri pe OLX, așa că era cât pe ce să fac o comandă, mai ales că prețul părea avantajos. Numai că am zis să mă consult și cu tata, iar părerea lui a sunat cam așa: în 2-3 ani va fi praf.

Poate fi o soluție bună dacă îl folosești într-un loc protejat de ploi și zăpadă, ceea ce nu era cazul meu.

Vreau totuși să folosesc stuf pentru a înveli o magazie din scândură. E așezată lângă leagăn și a fost construită inițial cu pereți din stuf. Numai că acesta a cedat cu timpul, așa că am zis să o renovez ușor-ușor. Am făcut un perete din scândură, cât să am un loc pentru scule, iar pentru a obține un decor mai rustic la leagăn, am zis că stuful se potrivește la fix. Îl voi recolta de pe plan local probabil, că e de unde.

Păreri după un an de găzduire a blogului pe un sever de la Cloudify.ro

În cei aproape 11 ani de când există blogul acesta, am avut ocazia să testez fel și fel de găzduiri. Nici nu mai știu cum am ales, la început, primele servicii de găzduire și nici măcar numele lor nu le mai țin minte. Cert este însă faptul că am mutat blogul de la o firmă la alta, ținând cont cel mai probabil de prețuri și de numărul de domenii pe care le puteam găzdui.

Desigur că am început, ca fiecare, cu pachete de găzduire shared. Era cel mai simplu mod de a găzdui un site, pentru mine, așa că îmi puteam prinde urechile printre fișiere, baze de date și setări fără prea multe probleme. Cu toate acestea, cu timpul blogul a mai crescut, iar odată cu el au venit și vremuri cu trafic foarte bun.

De asemenea, alături de blog mai găzduiam și alte domenii care atrăgeau, de asemenea, trafic cu grămada, așa că pachetele de găzduire clasice nu mai reprezentau o soluție. Nu de alta, dar 10 minute de site picat după un vârf de 100-150 de vizitatori în același timp puteau însemna pierderi financiare dar și frustrări, ceea ce nu era foarte plăcut.

Prin urmare, acela a fost momentul în care blogul meu, alături de alte site-uri pe care le dețineam la acea vreme, au ajuns pe cai mari, să zic așa. În acest caz, caii mari = VPS.

Primul server de tip VPS pe care l-am avut a fost, din câte îmi aduc aminte, a fost de la Digitalocean. Mai apoi, după un an am trecut la Cloudify.ro, nu neapărat pentru că nu eram mulțumit de calitate, ci din cauza prețului. Se întâmpla asta în 2020. Cum blogul nu a produs niciodată prea mult, am căutat să fie o afacere cât mai rentabilă, dacă pot spune așa.

Desigur, atât prima recomandare cât și a doua au venit de la Marius, cel care se ocupă și azi, pro-bono, de partea tehnică a acestui blog. Nu de alta, dar niciodată nu am încercat să experimentez configurarea și administrarea unui VPS. Pur și simplu nu a fost curajul, ceea ce voi schimba în viitorul apropiat, cel mai probabil.

Ar trebui să învăț să administrez singur serverul VPS, Marius fiind tot mai des fie ocupat, fie pe drumuri. De altfel, mereu mi-a displăcut ideea de a fi sâcâitor. Cel mai probabil că în viitorul imediat apropiat voi lua un nou server de la Cloudify, strict pentru experimente și, în general, pentru a învăța lucruri noi.

Să revenim însă la povestea principală a acestui articol. Blogul a stat mult timp la Cloudify, iar toate lucrurile au funcționat fără probleme. De departe cel mai important avantaj care mă bucura era prețul. Nu cunosc piața, dar probabil că și acum la ei găsiți printre cele mai ok prețuri pentru servere tip VPS. Prin urmare, îi puteți avea în vedere dacă aveți nevoie de un server pentru găzduirea unuia sau a mai multor site-uri web.

Aș putea să mint, pentru a face povestea mai frumoasă, dar cred că ar fi mult mai credibilă recomandarea mea dacă rămân sincer. Prin urmare, după mai bine de un an de folosire a serverului de la Cloudify am făcut pasul către Chroot.ro. Motivul a fost, de asemenea, prețul. De Black Friday aveau prețuri excelente, doar că nu mai sunt recurente, ceea ce astăzi reprezintă o problemă și un posibil argument pentru a mă întoarce la Cloudify.ro.

Din câte știu, Marius încă are site-uri găzduite la Cloudify și spune că a crescut mult calitatea serviciilor oferite în ultimul timp. După cum ați observat, țin cont de recomandările lui, așa că vă țin la curent cu schimbările pe care le voi face la partea de piulițe a acestui blog.

Ați folosit serviciile oferite de Cloudify.ro? Voi ce păreri aveți?

Acest articol este realizat în colaborare cu Cloudify.ro, dar reprezintă opinii cât se poate de transparente. De altfel, urmează mai multe articole pe acest subiect în viitor.

De ce să faci asta?

Nu știu dacă ați văzut, însă aceasta este filmarea momentului pe rețelele de socializare. Cel puțin la mine în newsfeed, doar postarea asta e:

Conform aceleiași pagini, s-a sesizat și poliția:

“În urma imaginilor apărute în spațiul public, privind o persoană care lovește cu piciorul o statuie din Parcul Voievozilor din municipiul Iași, facem precizarea că polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Iași s-au sesizat din oficiu cu privire la această situație și vor fi efectuate verificări pentru stabilirea întregii situații de fapt.”

Acum vă întreb: cât de redus să fii să faci asta? Nu înțelegi arta? E ok, nu ești primul dar nici ultimul. Cel mai probabil că uneori nici artiștii nu știu ce au vrut să transmită. Și totuși, să consideri ca fiind ceva rău tot ce nu înțelegi mi se pare greșit.

Sper să își ia o amendă măcar cât 3-4 pensii, ca să mediteze mai mult înainte să distrugă.