Inițial am zis că nu scriu despre asta, însă voi fi scurt. Că e păcat să nu scrii la zile așa mari pentru un blog.
Trei ani de când scriu aici, articole destule – cred eu – comentarii cât de cât, vizite după merit.
Mulți oameni frumoși cunoscuți.
Am descoperit pasiuni. Printre care și cititul, deci dacă nu era acest blog nu era nici BlogdeCarti.Ro. Deci nu mai aveam așa multe cărți citite și probabil că nici o bibliotecă.
Am descoperit oameni cu care am colaborat și datorită acelor colaborări mi-am îndeplinit multe obiective: permis, mașină, cărți multe, mici răsfățuri, șamd.
M-am descoperit pe mine, cel care sunt de fapt și cel care vreau să devin.
Am descoperit ce înseamnă să vrei să faci mai mult dintr-o simplă pasiune.
Am învățat să trăiesc altfel.
Deci n-au fost trei ani degeaba. Și probabil că nici următorii nu vor fi. Fiindcă am planuri. Totul treptat, desigur.
Nu mă prea uit la TV, însă îl mai deschid uneori să văd ce mai e, iar azi mă uitam la o știre conform căreia rezultatele la BAC, sesiunea toamnă, sunt penibile. Scriam și pe Facebook despre.
Pe scurt, reporterul întreba un elev (de fapt, era dita` boul, mare și prost) de ce nu a luat bacul, ce a făcut toată vara. Răspunsul a fost unul tipic deja: „am fost la mare, la munte, peste tot. M-am plimbat. A zis mămica că-mi schimbă mașina dacă iau bacul, dar nu l-am luat”.
Rămâne probabil cu BMW-ul primit de la tacsu după ce o fi bătut vreun profesor.
Și nu știu de ce mă mir, când o parte din tinerii de azi sunt cam așa. Iar când zic cam așa mă refer că stau pe banii mamei și tatălui până…. până când se poate. Apoi se lovesc de viață.
Acuma nu zic că aș fi eu mare model al generației din care fac parte, pentru că la rândul meu încă locuiesc cu părinții și mănânc cu ei. Însă cam atât. De ceva timp bun am învățat să mă desprind puțin și să fiu în mare parte pe banii mei. Să beau o bere din banii mei, să mă îmbrac din banii mei, să-mi iau un telefon sau cărți din banii mei, șamd.
De la părinți mai cer doar cu împrumut. Iar asta pentru că mi-ar fi rușine să merg la vreun bar și să fac cinste cu banii părinților. Ar fi penibil.
Iar vina nu e în totalitate a acestor specimene, ci de multe ori a celor care au dat naștere specimenelor. Pentru că așa i-au învățat. Și ce dacă a intrat cu bemweu-n gard? Îi luăm Mercedes în schimb, doar câți băieți are tata? Și ce dacă nu a luat BACUL în vară? Hai să-l trimitem la mare, să spargă câteva mii de lei, să se relaxeze, poate era stresat și de asta.
Și uite așa ajung să aibă 20 și ceva de ani, chiar 30, și să nu aibă habar de nimic. Să nu știe ce-s alea responsabilități. Să nu știe ce înseamnă să muncești pentru acei 10 lei pe care îi lași bacșiș tipei ăleia de la bar care arată bine.
Dar nu-i nimic. E fain să ieși în oraș și să ai tot timpul bani în portofel cât să poți scoate fetele la suc. Cu siguranță vei și combina multe dintre ele, mai ales d-alea pentru care scrisul și vorbitul corect e necesar numai la școală. Și poate că va fi fain mult timp. Dar trebuie să te gândești puțin.
Ce vei face atunci când afacerea lu` tactu dă faliment și va trebui să supraviețuieși cu 10 milioane pe lună? Sau ce te vei face atunci când mă-ta și tactu` nu vor mai fi, iar tu vei vedea nevoit să-ți câștigi singur pâinea și motorina pentru BMW? O vei mai arde atunci aiurea noaptea prin oraș, cu mașina turată, aruncând banii pe geam? Eu nu cred.
Și dacă ești fată, iar iubi tău e genul de tip descris mai sus, atunci să știi că dacă tot te scoate prin localuri de fițe și te plimbă cu bemweu prin fața proastelor ălora care stau și învată la școală, să știi că ar trebui să te culci cu tacsu`, nu cu el. Numa` zic.
Nu m-am lăsat de scris pe blog, ba chiar deloc. De când nu am scris aici, am scris pe multe altele. Aici, în ultimul timp, am încercat să ofer câte ceva prin intermediul articolelor. Iar asta m-a blocat puțin. Doar puțin.
Mai exact, după aproape 3 ani de scris pe blog (pe care-i fac peste 3 zile), am zis că trebuie să ofer mai multă informație utilă. Iar acum e ceva mai greu deoarece ideile nu prea apar. Sau cel puțin nu reușesc să combin cumva informația cu stilul meu.
Dar e totul ok. Am început să scriu din ce în ce mai mult, vara a cam trecut și nu m-am plictisit deloc. N-am ajuns în Nord, dar în rest e totul bine.
Articolul ăsta e.. doar așa.. poate își făcea cineva griji.
De regulă, atunci când scriu pe blog că voi face face, chiar voi face acel lucru pentru că simt că aș fi făcut un jurământ. De aceea și insist atât de mult asupra Zilelor Nordului, eveniment la care trebuie să ajung fără dar sau poate.
Pe pagina lor de Facebook a fost o activitate intensă zilele acestea, deoarece s-au anunțat o mare parte din trupele care vor călca pragul Nordului. Iar numărul nu e deloc mic. Pe acestea le voi prezenta și eu, pe scurt, în rândurile următoare.
Alternosfera
Am fost la un concert de-al lor și a fost mișto rău. De asemenea, îmi plac cam toate melodiile lor, deci merită să veniți pentru Alternosfera la Zilele Nordului, și nu numai.
Alternosfera te cheamă, Alternosfera te-ndrumă!
Omul cu șobolani – OCS
O altă trupă pe care aștept să o văd e Omul cu șobolani. Nu am ascultat multe melodii d-ale lor, însă văd că toate sună bine. Asta însă parcă sună mai bine ca toate:
The Kryptonite Sparks
Botoșăneni de-ai mei, atât vă zic:
The Wax Road
Tot de la Moldova, unde e vodka ieftină. Nu am auzit de The Wax Road, dar la cum sună, învăț piesele până pe 27 august, când vor cânta la Darabani.
Nightmarion
Din apropiere – adică de la Suceava – vin cei de la Nightmarion, care au o siglă mișto și care fac muzică faină.
Ad Libitum Voices
Ceva mai special, ce gust pentru prima oară: Ad Libitum Voices. Pop-opera Band, după cum scrie pe pagina lor de Facebook.
În urmă cu vreo 3-4 ani îmi făceam primul card, iar pentru că persoana la care am început să scriu prima oară avea card la ING, am ales și eu tot ING. Am mers să deschid contul, am așteptat câteva zile să vină cardul și PIN-ul, iar imediat după aveam să primesc primii bani din online. Undeva aproximativ la 100 de lei.
Foarte puțin, recunosc, doar că feelingul a fost cel care a cântărit enorm. Erau proprii bani, munciți și cu care puteam să fac ce vreau. Desigur, i-am cheltuit cu chibzuință, luându-mi parcă ceva haine. Apoi aveau să urmeze ani la rând în care cardul de la ING mai că-și pierdea culoarea albastră, înlocuită acum cu un portocaliu tare simpatic.
N-am avut niciodată probleme cu ING. Am ales încă de la început să primesc SMS când este efectuată o tranzacție precum și serviciul Home Bank. Costurile sunt mici.
Nu îmi ia nimic când fac o retragere și nici foarte mult atunci când fac vreun transfer. Banii de obicei intră repede, în funcție de banca celui care a făcut transferul. De asemenea, am făcut și foarte multe cumpărături plătind cu cardul, desigur fără probleme.
Între timp am mai făcut și un card la BCR, având banca mai aproape, însă ăsta nu a reprezentat un motiv pentru care să renunț la ING.
Scriu acest articol pentru că am văzut persoane nemulțumite de ING, iar eu cred – după cum bine am mai spus aici – că trebuie să mai promovăm și lucrurile bune, precum faptul că sunt unul dintre clienții ING mai mult decât mulțumiți de banca unde și-au făcut contul.
Nu că aș fi călătorit prea mult sau că m-aș fi documentat prea bine în acest sens, însă probabil nici nu e nevoie să faci asta, deoarece e suficient să ieși la o plimbare și vei observa că româncele-s frumoase. Frumoase în draci, nu glumă. O fi ceva genetic, caracteristică a poporului nostru, sau ceva de genul. Doar că nu există dubii atunci când afirmăm faptul că avem cele mai faine fete.
Facebook ne oferă la rândul lui o mulțime de exemplare pure ale frumuseții. Și atât. Iar asta e o problemă nasoală, cel puțin pentru mine.
Da, frumusețea e cea care atrage în primul rând. O vezi, îți place, deci probabil că te și bagi în seamă. Dar atunci când vezi că-ți răspunde aruncând cu cratime fix unde nu le e locul, bâgându-și tocurile înalte în punctuație și bătându-și joc cu decolteul adânc de limba română, atunci oare care mai e farmecul?
Circulă des o imagine pe Facebook conform căreia gramatica e sexy sau scrisul corect e sexy, însă când văd că e distribuită de persoane care promovează fix opusul prin poze pe wc, la mare sau nu mai știu eu unde, atunci numărul mare de distribuiri ale imaginii nu mai este chiar atât de încântător.
Frumusețea e trecătoare, vorbitul nu. Vei vorbi de la 2-3 ani câteva cuvinte, până când te ține sănătatea. Frumusețea apare însă la vârste fragede și dispare ușor, ușor cu timpul, iar tu vei rămâne cu vorbitul și cu ceea ce ai în cap. Și nu mă refer la o coafură mișto. De aceea nu ar trebui ignorată și gramatica asta, că doar nu o fi fost ea inventată chiar degeaba, sau pentru cei care nu se bucura de un fizic numaidecât atrăgător.
Nu. Gramatica e pentru toți. Vorbitul corect ar trebui să fie pentru toți. Însă nu e, iar pentru mulți pare să nu fie numaidecât o problemă.
Ajungem la vorba aia lasă, bine că-i frumoasă, doar nu o iei ca să o ții de vorbă. Și-s mulți care acceptă bătaia de joc a limbii române doar pentru că sânii sunt mari iar fundul bun. Cam prea mulți.
Și totuși, sper că mai sunt și persoane care chiar pun o gramatică sexy pe primul loc, înaintea formelor corpului, că altfel.. ne ducem naibii cu tot cu limba română.
