Merită să ai gazon în curte?

Ori de câte ori vine vorba despre amenajarea curții, eu mă declar fanul decorului mai sălbatic. Cu alte cuvinte, aș da oricând o curte cu gazon impecabil și pavele, pe una cu ierburi de toate felurile, buruieni și o livadă cu pomi bătrâni. Cu toate acestea, nu pot nega faptul că o parcelă de gazon are farmecul său, așa că pot înțelege decizia celor care aleg să își pună gazon în curte.

Personal, voi încerca să îmi păstrez curtea „sălbatică” în limitele posibilității, iar asta pentru că vreau un ecosistem cât mai natural. Cu toate acestea, nici nu pot lăsa bălăriile să crească mai mari decât casa, pentru că nici așa nu ar fi ok.

Până nu demult, zona de la leagăn, acolo unde am și hamacele, era fix pe placul meu. Aveam iarbă și buruieni pe care evitam să le tai, caprifoi și liliac, iar mediul de acolo era mai mereu răcoros și confortabil.

Cu toate acestea, iarba a avut de suferit anul trecut atunci când am vrut să culeg corcodușele mai ușor, așa că am pus o prelată jos, pentru a nu fi nevoiți să le culegem din iarbă. După ce s-au terminat de copt și am ferit prelata, locul nu a mai arătat bine, iar asta pentru că iarba și celelalte plante au murit. Deși era logic că se va întâmpla asta, rezultatul m-a luat totuși prin surprindere.

Prin urmare, în acest an, iarba era destul de rară, așa că la un moment dat, am zis că a sosit timpul să reamenajez acel loc. Am căutat semințe pentru gazon de diferite tipuri, dar nu orice fel de gazon, ci gazon pentru umbră. Sigur, nu am ales un brand foarte cunoscut, ci am optat pentru cel mai ieftin produs.

Am pregătit solul, în limita răbdării și cunoștințelor mele, am aruncat semințele, am pus nisip peste, iar apoi am udat. Numai că nu m-am putut ocupa foarte des de udat, iar asta din două motive: nu sunt mereu la țară, iar într-o anumită perioadă nu am avut apă.

A ieșit ceva iarbă, dar la nu fel de des precum mi-aș dori. Deocamdată locul arată bine, dar apare următoarea provocarea: cositul! Mi-e cumva să bag motocoasa electrică acolo, deoarece firele de iarbă sunt destul de fragile, așa că mi-e că le-ar smulge din rădăcini.

Nici nu mi-aș cumpăra o sculă nouă pentru tăiat iarba doar pentru câțiva metri pătrați, așa că nu sunt foarte optimist în ceea ce privește șansele de a obține o parcelă de un gazon impecabil.

Chiar sunt curios dacă se va prezenta ok odată cu trecerea timpului. Mai am semințe, probabil că voi mai pune prin toamnă – primăvară, deoarece sigur a fost o problemă și faptul că le-am pus vara. Dar, per total, gazonul nu este pentru mine.

De ce nu sunt neapărat un fan al gazonului?

Sunt multe motive pentru care nu mă pot declara un fan al gazonului, dar de departe cel mai important motiv pentru care fug de ideea de gazon este consumul de apă.

Ai nevoie de multă apă pentru a uda gazonul, iar această resursă este destul de prețioasă în zona noastră. De altfel, am avut deja de perioade cu 3-4 zile fără apă, iar seceta abia acum pare că începe. În iulie – august – septembrie lucrurile stau chiar mai rău, așa că nu are sens să risc.

Despre fântâni nu prea pot discuta, iar asta deoarece nu prea există buget, plus că mi se pare o loterie totală.

Apoi, nu sunt fan, ci prefer mai degrabă aspectul mai sălbatic așa al gazonului, iar acesta este un motiv în plus pentru care stau departe de el.

Mai mult decât atât, sunt și alte costuri asociate întreținerii gazonului. Sunt multe produse de specialitate, așa cum sunt fertilizanții, care trebuie folosite atunci când vrei un gazon perfect, așa că dacă vrei perfecțiune, plătești. Prefer iarba mea imperfectă din curte, care nu îmi cere nimic mai mult în afară de apă.

Ori poate că merită să ai gazon dacă nu ai o curte foarte mare, caz în care costurile ar fi mai mici. Oricum, mi se pare util faptul că există magazine de specialitate, precum Gradinarul.ro, acolo unde găsești tot ce ți-ar putea trebui pentru un gazon impecabil.

În final, cert este faptul că nu mă văd având gazon în curte prea curând, dar cine știe cum îmi voi schimba opinia odată cu trecerea timpului. Voi ce preferați: gazon sau iarbă sălbatică?

Mi-am pus gard viu din laur englezesc

Încă de când am refăcut gardurile de la casa părintească, în mintea mea bine întipărită dorința de a planta gard viu. De aceea nu am mizat pe cine știe ce gard, ci am mers strict pe plasă bordurată, tocmai în ideea că în viitor va exista un gard viu care va masca, într-o oarecare măsură, întregul gard.

Cu toate acestea, deși au trecut ani buni de când am construit gardul, abia de curând am reușit să plantez gard viu, mizând pe laurul englezesc.

De ce am ezitat atât?

Dacă ar fi să plantez gard viu peste tot, ar fi peste 120 de metri liniari, așa că și costurile sunt pe măsură. Am tot analizat diverse opțiuni, iar majoritatea erau exagerat de scumpe.

Prin urmare, ușor-ușor îmi luasem gândul de la ideea de gard viu, după ce am analizat nenumărate opțiuni. Așa că, de-a lungul gardului am plantat flori, ceea ce mi-a îngreunat puțin munca de astăzi.

De curând, un prieten mi-a povestit că are de gând să își comande gard viu din laur englezesc, iar asta a reaprins dorința de „vreau și eu”. Am început iar să mă documentez cât se poate de mult pe acest subiect, am citit tot ce se putea citi, am găsit toate ofertele care erau disponibile și am optat pentru… cea mai accesibilă ofertă.

Mai precis, am plătit 6 lei pentru firul de Laur Englezesc, fiind de dimensiuni foarte reduse. Mai precis, are cam 5 – 10 cm un fir, dar mi-am asumat cumva să plătesc mai puțin acum și să aștept un an doi mai mult să crească.

A fost poate cel mai bun exemplu al zicalei: timpul costă bani.

Am luat 74 fire de laur englezesc și 26 de photinia fraseri red robin, pentru că în mintea mea pare fain să intercalez plantele pentru a obține un efect mai interesant, o coloristică atractivă. Am mers câte 10 metri cu laur englezesc, apoi vreo 2 metri cu photinia fraseri și tot așa. Ce va ieși… vom vedea!

De ce laur englezesc?

În primul rând, pentru că are o creștere rapidă. Cică în condiții optime ar trebui să crească 50-60 cm pe an, ceea ce înseamnă că în 3-4 ani deja voi avea un gard viu destul de eficient.

Totodată, pare un soi destul de rezistent, mai deloc pretențios. Ba chiar am văzut că anumite țări au interzis laurul englezesc, pentru că ar fi invaziv. Sigur, asta nu mă încântă numaidecât, dar sunt sigur totuși că 100 de metri de gard viu nu vor afecta atât de mult flora locală. Ori cel puțin sper! Totodată, dat fiind caracterul său „invaziv”, asta înseamnă că este destul de rezistent.

Am văzut la cineva un astfel de gard și arată minunat. Crește destul de mult ca înălțime și asigură o intimitate aproape perfectă, ceea ce e și cerința mea principală de la gardul viu.

Rămâne verde și în sezonul rece, așa că atunci când totul e monoton, o pată de culoare poate fi destul de utilă pentru moral.

Nu mai știu acum ce alte opțiuni aș fi avut, dar cel mai probabil că este alegerea cea mai accesibilă din punct de vedere al costurilor.

În plus, se poate planta oricând, așa că eu l-am pus în iunie. A fost un argument în plus, pentru că dacă aș fi lăsat pe toamnă, cine știe dacă aș mai fi reușit eu să plantez gard viu?

Frunzele arată bine, aspectul general este foarte plăcut atât timp cât este corect îngrijit și tuns, așa că ar putea ieși ceva frumos.

Cum se plantează laurul englezesc?

Cunoscut și ca dafinul sălbatic, modul de plantare al laurului englezesc este destul de simplu. Eu unul l-am plantat la o distanță de 50 cm, pentru a obține un gard viu cât se poate de dens. De altfel, din câte am văzut la acel gard viu care m-a inspirat, la fel a procedat și persoana respectivă.

Se poate pune chiar și mai des, dar nu știu dacă este necesar.

Am început prin a săpa gropile, la vreo 30-40 cm adâncime, chiar dacă planta nu poate fi îngropată atât, fiind fire destul de mărunte. E util ca solul să fie afânat, astfel încât rădăcinile să se dezvolte mai bine.

Am pus câte puțin nisip în fiecare groapă, pentru ca apa să circule ușor, dar și câte o mână de mraniță, astfel încât solul să fie bogat. Am pus apă în fiecare groapă, am făcut mocirlă, iar apoi am plantat fiecare plantă. La final, le-am udat câte puțin pe fiecare și am finalizat cu un „Doamne ajută să crească!”.

A durat câteva ore bune totul, iar asta deoarece am avut de mutat câțiva bujori și alte flori. De altfel, lalelele vor trebui mutate și ele, dar asta vom face, cel mai probabil, în perioada de toamnă și în primăvară, după ce vor înflori.

Au rămas câteva fire, pe care le-am pus la ghiveci și le păstrez ca rezervă, în cazul în care anumite plante nu se vor prinde. După plantare, doar un butaș de laur englezesc arăta mai ofilit, așa că l-am înlocuit.

Voi încerca să îi ud frecvent, astfel încât să se bucure de o dezvoltare rapidă. Vă țin la curent, oricum, așa că dacă vă interesează să aflați cum se prezintă gardul meu viu din laur englezesc după ceva timp de la plantare, mai reveniți pe aici, că sigur vor fi și alte materiale.

Mi-am luat, în sfârșit, motocoasă electrică: Hecht 1445 / 1442

Cred că a trecut ceva timp de când povesteam că aș vrea să îmi cumpăr o motocoasă, dar că aș prefera mai degrabă un model electric. A durat mult timp până când am făcut, în sfârșit, achiziția, dar iată că a sosit și momentul ei.

Înainte de toate, trebuie să spun că am căutat mult timp o coasă potrivită și pare că nu e destul de ușor de găsit un model care să se ridice la nivelul așteptărilor mele.

Am avut câteva modele în vedere, dar în final am mizat pentru motocoasa electrică HECHT 1445 / 1442. Am văzut-o în câteva clipuri pe YouTube, de la străini, recenziile erau ok cele mai multe dintre ele, așa că am zis să îi ofer o șansă.

Sigur, sunt și câteva recenzii nașpa despre ea, în principal despre garanție, dar am ales să le omit și să sper că eu nu voi avea o experiență nasoală.

E drept, prima experiență a fost mai mult decât ok! Am cosit întreaga curte fără probleme, așa că prima concluzie e cât se poate de pozitivă. Am făcut și un video cu ea, în caz că vă interesează:

O puteți vedea pusă la treabă în videoclipul de mai sus.

De ce am ales o motocoasă electrică? În primul rând, pentru a scăpa de sistemul de pornire pe sfoară. Efectiv urăsc acea procedură! Doar o pun în priză, accelerez și merge. Ce poate fi mai ok?

Sigur, dezavantajul e că trebuie să fii mereu cu firul după tine, dar curtea mea nu este chiar atât de mare, așa că aceasta este o problemă pe care o pot trece cu vederea. Mă mai ajută Ștefania cu el, în caz că rămâne agățat pe undeva, așa că pot trece ușor peste această problemă.

În ceea ce privește puterea, iarba a fost cât se poate de mare și s-a descurcat de minune când am folosit firul. Cu disc nu a mers grozav, dar nu știu dacă este vina coasei, ci tind să cred că mai degrabă este vina discului. Mai mult decât atât, nici eu nu mă pricep foarte mult în ale cositului, așa că și aceasta ar putea fi o problemă.

Per total, prima impresie este grozavă. Sper să pot spune la fel și după alte câteva cosiri, sau chiar după câțiva ani, de ce nu?

Îngrășământ pentru trandafiri?

Chiar dacă în esență trandafirii nu sunt foarte pretențioși, noi am avut destul de mult de muncă cu ei. Au fost destui care nu s-au prins, așa că am tot cumpărat și i-am înlocuit.

Mai mult decât atât, se pare că nu e o idee foarte bună să vă luați după etichetele din Dedeman. Pe etichetă e o culoare, iar când înflorește… e cu totul altceva.

Cu toate acestea, sunt flori care ne plac. De altfel, eu tot caut flori care să înflorească pe tot parcursul anului, astfel încât să ne bucurăm de frumusețe ori de câte ori petrecem timp prin curte, la țară. Prin urmare, am tot insistat să punem, până când am obținut câteva zone unde avem trandafiri.

Cei care s-au prins, arată destul de bine. Sunt bogați în flori, au făcut tulpini destul de solide, așa că am zis că merită să le ofer o mână de ajutor, pentru o dezvoltare cât mai bună.

În comerț, oferta este foarte bogată, însă am optat pentru acest produs, iar asta mai ales datorită prețului accesibil.

S-a cam dus jumătate de sticlă, dar dat fiind faptul că se aplică o dată la 14 zile, 20 de lei pe lună pentru ca trandafirii să fie frumoși și sănătoși, eu zic că merită.

Țeapă mi-am luat cu alt îngrășământ, pentru celelalte flori din curte. Fiind ceva bio, era necesar să pun vreo 15 capace în stropitoarea de 10 litri, așa că am udat florile cele mai firave câte puțin, și tot au rămas flori fără îngrășământ. Aparent, trebuie să fiu mai atent la detaliul dizolvării.

Sunt curios dacă se vor observa efectele sau doar m-am aflat în treabă. Voi căuta, în viitorul apropiat, și soluții pentru a face acasă un astfel de îngrășământ bio, astfel încât să ies mai ieftin.

Voi reveni și cu poze, imediat după ce le voi face. 😀