Cum se fac banii pe internet pe bune

Cochetez de ceva timp cu făcutul banilor pe internet și, chiar dacă am mai vorbit despre asta – cred – aici pe blog, am
decis să revin pe această temă. Asta deoarece știu că există atât interes cât și foarte multe opinii greșite despre făcutul banilor pe internet, de acasă.

Știu că există mult mai multe persoane care ar putea scrie un astfel de articol, care fac bani grei din fața tastaturii, doar că m-am trezit eu cu blog să scriu, chiar dacă banii adunați lună de lună sunt cu ceva mai mult decât minimul pe economie.

Da, se pot face bani pe internet. De acasă. Chiar foarte mulți. Sunt oameni care câștigă enorm din internet, chiar în România. Oameni care au bani mai mulți decât unii doctori, ingineri, șoferi de tir, șamd. Oameni care stau acasă, la calculator, și fac bani pe internet.

Așa privesc majoritatea oamenilor situația. E ușor să faci bani pe internet, stai la birou, ori cu laptul în brațe, nu transpiri.

Ei bine, nimic mai greșit. Da, poate părea comod să stai acasă și să faci bani. Doar că, la fel cum muncește un om într-o fabrică, la fel de greu se pot face banii pe internet. Nu dai cu ciocanul, nici cu lopata, doar că dai cu capul. Indiferent ce faci, de cele mai multe ori, atunci când faci bani pe internet, trebuie să îți folosești mult capul. Iar oboseala psihică e de 2-3 ori mai nasoală decât cea fizică.

Dar depinde foarte mult de ceea ce alegi să faci. Dacă te încântă asta, atunci o poți face. Dacă vrei cu adevărat să stai acasă și să faci bani, o vei face. Cu foarte multă muncă. Ai nevoie doar de un început, de un lucru la care să te pricepi sau pe care să-l înveți, apoi să fii ambițios.

Cel mai important este să-ți placă ceea ce vei face. Dacă nu-ți va plăcea, vei eșua rapid sau te vei chinui o vreme, iar apoi vei eșua. Nu vei fi bun la asta.

Și totuși… cum poți face bani pe internet?

Sunt o mulțime de moduri de a face pe internet. Poți scrie articole, poți face marketing afiliat, poți avea un blog popular pe care să vinzi reclame, poți face site-uri, poți face teme de wordpress, poți face logo-uri sau alte elemente grafice, poți face o mulțime de chestii.

Ai nevoie doar de un început și de multă ambiție. Începutul pentru mine a fost acest blog, apoi am descoperit forumul Seopedia, acolo am cunoscut persoane care au fost de accord să fac experiență – pe bani – scriind pe site-urile lor. Apoi au fost o mulțime de colaborări și am tot scris.

Am renunțat la scris – nu complet – și am încercat să fac bani cu site-urile mele. Apoi cine știe ce voi mai face, dar cert e că îmi place ideea de a face bani de acasă și voi cocheta cu ea mult timp.

Ceea ce ar trebui să înțeleagă și restul e că banii pe internet nu se fac ușor. Uneori ieși afară cu dureri de cap doar pentru a mai sta 10 minute la aer, în liniște, după care te întorci la treabă. Iar alteori lucrurile-s așa faine, încât ești foarte mulțumit de tine. Trebuie totuși să-ți placă ceea ce faci, și n-are cum să nu-ți iasă.

bani

Eu am donat. Tu?

Totul a pornit azi de la nu știu ce știre conform căreia Ambasada Rusiei ar fi donat, mai în glumă, mai în serios, 100€ pentru Cumințenia Pământului. Moise Guran a postat pe Facebook un print conform căruia a donat prin SMS 2 euro și a invitat următorii săi să facă la fel. Iar printuri au fost multe.

Am citit apoi la Damian Irimescu faptul că donează și el, iar după ce a distribuit articolul pe Facebook, am văzut că a mai convins o persoană să doneze. Am zis că poate pot fi și eu exemplu măcar pentru încă o persoană, așa că am decis să fac publică donația.

De atunci, văd acum că lucrurile s-au viralizat, nu glumă. Moise a numărat câteva mii de sms-uri, premierul Dacian Cioloș – pe care îl susțin – a postat și el un print cu 2 mesaje, la fel și alte persoane precum Marian Godină, Petreanu.Ro, Eftimie și mulți, mulți alții.

E fain ceea ce văd, e fain că arătăm faptul că reușim să fim uniți atunci când vrem.

Eu am donat nu că aș fi un mare cunoscător al acestui tip de artă, ci pentru a susține această mișcare populară, dacă o pot numi așa. Am donat pentru că așa putem arăta că suntem uniți. Pentru că uniți putem face lucruri. Iar dacă ne-am demonstra nouă că ne putem organiza să aducem o parte din Brâncuși acasă, cred că ar fi un început bun pentru a reuși să facem și alte lucruri, în viitor, cu câte 2€ de căciulă.

Nu e doar despre Brâncuși și despre o sculptură, ci despre noi ca popor. Și nu e despre părțile noastre rele, ci de încăpățânarea frumoasă care ne caracterizează.

De aceea, începând de azi îmi propun ca în fiecare lună să fac câte o donație, pentru diferite cauze.

Și repet.. voi ați donat pentru Brâncuși? Dacă da, mi-ar plăcea să-mi spuneți asta.

brancusi-e-al-meu

Cum a gestionat eMag o problemă foarte bine

E plin internetul cu articole drept critică pentru un magazin sau altul, despre nu știu ce servicii și chiar și eu am mai scris pe blog atunci când am fost dezamăgit de serviciile anumitor companii. Dar totuși încerc mereu să am o atitudine pozitivă, așa că am decis să scriu câteva rânduri de bine despre eMag.

Luni am avut o înmormântare și, pentru că sunt un client fidel aș spune al supermarketului eMag, am decis să cumpărăm sucurile și tot ce s-a putut de la ei. Am dat comanda joi cu speranța că va veni a doua zi – după cum se întâmplă de obicei.

Nu a ajuns vineri și nici sâmbătă, cu toate că Mega Image au garantat oarecum că voi primi coletul la timp. Am sperat că va ajunge luni dimineață, așa că am sunat curierul să-l întreb dacă ajunge până la ora 1 – atunci când aveam nevoie, iar răspunsul a fost clar nu. I-am zis deci că nu mai are rost să le aducă până la mine, deci am refuzat comanda.

Iar pentru a-și cere scuze, Mega Image mi-a oferit un voucher de 20 de lei. Poate că nu e mult, dar cumva prin intermediul acestui voucher au reușit să mă convingă de faptul că le pare rău și nu vor să mă piardă de client.

Am dat chiar și o altă comandă, pentru că de la ei iau adesea alimentele de bază, iar cu voucherul acela am scos din calcul transportul. Iar când voi mai avea nevoie de ceva, probabil că tot la ei apelez.

Oare de ce nu iau exemplu de la ei mai multe magazine?

Toată lumea e sfântă

Sunt pline mijloacele de transport în comun de babe care nu pot sta o stație sau două în picioare, care te înjură de-ți vine să plângi dacă nu le dai locul, dar care fac 10 ture de biserică în genunchi, în 5 minute. Doar de încălzire, cu pauze de lumânare.

Sunt pline bisericile de babe și țațe care abia așteaptă să arunce cu vreo cruce în tine în caz că n-ai respectat nu știu ce tradiție.

Sunt pline rețelele de socializare de piți sau băieți de bani gata cu icoane la copertă și poze-n chiloți la profil.

Sunt pline rețelele de socializare de oameni ai lui Dumnezeu care dau share la poze cu familii sărace, cu citate marca Tony Poptamaș despre credință și despre ce înseamnă bunătatea, dar care nu au făcut un bine în viața lor. Nu au oferit din suflet unui om sărac – nu că aș încuraja acest tip de bunătate – nu au donat nimic, niciodată, iar dacă au făcut-o, au postat mai întâi pe Facebook.

E plină țara de oameni care mor de foame că e secetă, că nu se face și care se roagă să fie mai bine, dar nici măcar unul dintre ei nu își pune niște irigații. Nu ia inițiativă, ci așteaptă să pice de sus.

E plină țara de oameni care vorbesc de bunătate și de suflet bun dar de fapt sunt doar niște egoiști iar în loc să se bucure de bucuria altora, le-ar da numai în cap cu toată bucuria, pentru că de ce să le meargă altora așa bine?

E plină țara de fete cuminți, care și-ar vinde și ultima picătură de sânge din corp doar pentru o plimbare cu bemveu, iar atunci când își iau șutul în cur bine-meritat, le pălește credința.

E plină țara de oameni care urăsc, fără motiv adesea, (nu că ura ar putea fi justificată printr-un motiv anume) alți oameni, dar care duminica vorbesc despre cât de greșit e să urăști.

E plină țara de oameni care nu știu să-și scrie numele, a cărui obiectiv în fiecare zi e sticla de Mona, dar care-ți oferă lecții de credință.

Numai mizerii sfinte, iar dacă-ți permiți să fii un om bun, fără a venera vreun zeu, sau fără a te pune în genunchi pentru a părea sfânt, ești cel mai al dracului om.

Trageți voi concluziile.

religie

După un an de șoferie

În urmă cu fix un an, promovam examenul auto final, proba orașului. A trecut un an de atunci și acest lucru e doar o dovadă a faptului că timpul zboară. Parcă mai repede acum, față de altă dată. Iar acest an nu a trecut așa.. pur și simplu.

Nu am avut mașină imediat după ce am luat permisul, ci am mai așteptat cam vreo 2 luni până când am strâns banii pentru Fiesta pe care o am acum. Dar, de când o am și până acum – când dă semne de oboseală – cred că am învățat câte ceva.

Am trecut de la Diesel la Benzină, iar trecerea a fost dificilă, cu emoții și cu multe opriri ale motorului la început. Apoi am exersat și am învățat repede. Am învățat să mă bucur de condus. Să mă relaxez făcând asta.

Nu pot să zic că am condus foarte, foarte multe pe distanțe foarte, foarte mari. Dar cât am condus, a fost ok, s-a adunat puțină experiență. Am prins curaj și am scăpat de emoții, iar asta e cel mai important.

Am mai învățat că, atunci când conduci, trebuie să te gândești doar la condus. Orice secundă poate duce la o nenorocire. Fără telefon, fără conversații care să-ți captiveze prea mult atenția cu restul pasagerilor, fără alte activități periculoase.

De asemenea, degeaba ai mămăliga în geam, pentru că ceilalți oricum te vor claxona dacă pleci cu o secundă întârziere. Și totuși, există spirit de colegialitate între șoferi, iar asta îmi place mult. Nu toți sunt buni, precum nu toți sunt ai dracului. Dar atunci când e vreun radar ascuns sau dă să sară capacul de la roată, colegii te vor anunța. Iar ăsta e un gest fain.

Pentru viitor, îmi propun o altă mașină, mai nouă, mai mare, mai puternică, și cât mai multe drumuri parcurse. Cât mai multe ore bucurându-mă de ceea ce a devenit o pasiune: condusul.

De ce nu ne bucurăm de binele altora?

Nu vreau să fiu un guru al dezvoltării personale, dar țin de la o zi la alta să am o atitudine pozitivă, deoarece știu că e sănătos atât pentru minte cât și pentru suflet. Așa am ajuns să mă întreb de ce oare nu ne bucurăm de binele altora?

Deseori se întâmplă ca unei persoane pur și simplu să îi meargă bine. Fie că are noroc și câștigă ceva concurs, sau poate că a avut o idee de business bună și astfel se bucură de succes, sunt foarte multe persoane care pur și simplu îl invidiază, în sensul rău al cuvântului. (nu că ar exista unul bun)

În primul rând, nu cred că frustrarea te ajută cu ceva, ci chiar îți înrăutățește starea de spirit. În timp ce dacă te-ai bucura pentru binele altora, cu siguranță te vei simți mai ok. Doar că nu înțeleg de ce unii țin totuși să fie invidioși.

Totuși, dacă ești pozitiv și te bucuri de bucuria celui de lângă tine, vei reuși cu siguranță să te poți bucura și de propriile succese curând. Totul doar cu o mentalitate pozitivă.