A mai ramas doar putin pana la Zilele Nordului

Am mai scris despre acest eveniment acum ceva timp însă țin să le aduc aminte botoșănenilor, și nu numai, de marele eveniment care are loc între 8 și 10 august în Darabani.

Din păcate nu cred că voi putea ajunge și eu la Zilele Nordului deoarece nu am mai reușit să fac rost nici de cort și nici de sac de dormit iar august e luna în care trebuie să plătesc găzduirea și domeniul, așa că nu îmi pot permite să le cumpăr.

Totuși scriu pe blog despre el pentru că e un eveniment care merită promovat. Detaliile mai exacte le puteți găsi atât în articolul scris de mine acum ceva timp precum și pe site-ul oficial.

Urmăresc cu mare drag pagina de Facebook a evenimentului și observ că pregătirile merg ca unse, deci cu siguranță va fi o primă ediție foarte reușită.

Regret că nu pot merge la Zilele Nordului însă nu mi s-a răspuns nici măcar la un e-mail așa că voi fi nevoit să aflu cum a fost de la Răzvan și de la alți bloggeri care vor merge.

 

Am observat ca nu imi prea place sa calatoresc

calatorMergând astăzi cu autobuzul spre Iași, făceam o comparație între vara trecută și vara aceasta. Mi-am dat seama că anul trecut am avut o vară mult mai drăguță și mult mai pe placul meu. Asta deoarece această vacanță a fost mult mai zbuciumată, fiind nevoit să fac nu știu câte drumuri atât spre liceu cât și spre facultate.

Am observat astfel că nu sunt bun de călător. Îmi place mai mult să stau acasă, unde am locul meu. Se pare că sunt un adept al acestui tip de viață în care știu că am locul meu, parcul meu, străzile mele și oamenii pe care îi cunosc.

Nu zic că nu îmi place să cunosc noi locuri însă uneori simt nevoia de a sta doar acasă, pentru o vreme. Cel puțin vara aceasta, am început-o cu foarte multe planuri însă mă tem că se termină fără să bifez prea multe din ele.

Am vrut să citesc mai mult și trebuie să recunosc că nu sunt mulțumit de numărul de cărți citite. Am vrut să scriu mai mult pe blog și nu prea am făcut asta. Am vrut să fac sport, însă nu am făcut prea mult. Și uite așa, unul după altul.. au eșuat multe din obiectivele mele.

Acum că am confirmat locul la facultate, sper că voi putea sta mai mult timp acasă și voi începe ușor ușor să mă ocup de fiecare obiectiv în parte. Nu mai vreau să călătoresc nicăieri pentru cel puțin o lună.

Sursă imagine: www.ravingravens.com

Gusturile nu trebuie impuse

Trăim într-o lume în care fiecare individ e diferit în felul său. Unul ascultă un gen de muzică iar altuia nu îi place deloc acel gen de muzică. Unul este de o culoare iar altul de o altă culoare. Vorbim limbi diferite, ne îmbrăcăm diferit și avem hobby-uri diferite. După mine, această diversificare aduce puțin mister și alungă din monotonie.

E ceva normal ca fiecare indivit să aibă gusturile sale. Totuși multă lume nu înțelege faptul că gusturile nu se discută. Mai rău decât atât, unele persoane aleg să își impună gusturile, ceea ce mi se pare foarte trist.

Recent am avut ghinionul de a observa un conflict în care gusturile au fost impuse. Era vorba despre muzică. Mai exact, unei persoane nu îi plăcea muzica pe care un alt grup o asculta (rock) și astfel a vorbit în numele a mai multor persoane (printre care mă aflam și eu, persoane care nu aveau absolut nimic cu acea muzică). Astfel persoanele care ascultau rock au fost nevoite să își oprească muzica doar din cauza unei singure persoane.

Respectiva situație m-a frustrat foarte mult. Oare de ce unii oameni nu pot lăsa de la ei și se încăpățânează să nu accepte un anumit tipar de oameni ? Cât de bine ar fi dacă nu ne-am mai dori să moară capra vecinului și ne-am vedea de curtea noastră. Doar pentru că un om nu e ca tine nu înseamnă că nu e ok felul său de a fi. Dacă ție nu îți place un gen de muzică nu înseamnă că acel gen nu este de calitate.

Cel mai mult mi-aș dori ca aceste persoane să învețe să nu mai judece oamenii care nu sunt ca ei.

Sursă imagine: achievedstrategies.com

Cuvinte de dupa tabara de #‎jurnalismipotesti2014‬

Se pare că a trecut și această minunăție de tabără la care am participat noi bloggerii din Botoșani, micii jurnaliști de la BUZZ precum și alte persoane invitate, speakeri și nu numai. E prima tabără în care merg însă nu cred că acesta e singurul motiv pentru care scriu acest articol cu sentimente de dor și chiar supărare.

Da, sunt supărat pentru că mi-a plăcut foarte mult. Am pornit în această aventură pesimist, ca de obicei, însă am avut din nou bucuria de a vedea că m-am înșelat, îmi place acest sentiment. Îmi va fi dor pentru că această aventură, după cum am numit-o anterior, a fost mult mai mult decât o tabără de jurnalism. Acest weekend în sine a fost mai mult decât discuții pe teme precum Europa, blogging și comunicarea în mediul online și televiziune.

Consider că noi, bloggerii botoșăneni, aveam nevoie de un astfel de impuls. Nu știu ce cred restul, deoarece se pare că sunt primul care scrie despre, însă eu consider că această întâlnire de 4 zile și trei nopți ne-a unit. Am ajuns de curând acasă însă nu simt nimic nou, pentru că în tabără eram ca acasă.. cel puțin așa mă simțeam. Sunt un pesimist, am mai zis asta, însă am fost uimit să văd că după ce am lăsat căbănuțele în urmă, brusc am devenit melancolic. Ceva din mine rămânea acolo.. diminețile în care ne adunam cu toții în cabana 2, serile în care cântam în jurul unui foc de tabără și a unui pet de bere precum și nopțile – care aproape erau dimineți – în care era un concurs de cine stă treaz mai mult. Sincer să fiu, în această tabără am fost ca o familie.

Mi-am luat două cărți din Game of Thrones însă abia am citit 20 de pagini. Nu am avut când și nici nu m-am plictisit să fac altceva. Nu am putut citi atâta timp cât Andra a fost acolo cu jocurile ei drăguțe și cu tonul său autoritar. Flory ne-a încântat atât cu prezența cât și cu talentul său muzical pe care consider că ar trebui să nu îl ignore. Lucian și Petru s-au ocupat cu întreținerea atmosferei plăcute iar Răzvan a demonstrat că poate ține în frâu 15 bloggeri puși pe glume și distracție, apreciez asta. Gabriel și Ema au fost frumoșii taberei asupra cărora au stat obiectivele aparatelor de fotografiat ale lui Ovidiu, Florin si ale Anei. Andreea, Raluca, Ionuț și Sebi au fost copii de la etajul cabanei doi care bine-dispunea pe toată lumea, astfel încât cabana 2 era mereu plină. Andrei a fost prezent mai mult seara datorită jobului, iar Mioara și Claudia au fost puțin cam retrase însă sper că am reușit să ofer atenție tuturor în mod egal. Singurele persoane cu care am comunicat mai puțin au fost Florentina și Mădălina.

Mi-a plăcut tare mult și de copii de la BUZZ, foarte isteți și simpatici astfel încât țin să o felicit pe Ioana pentru treaba bună pe care o face cu ziarul său. Practic, ziarul BUZZ lansează multe alte furnicuțe care vor face multe în viață deoarece au un început de drum foarte bun. Magda, cu toate că e bloggeriță, a făcut parte din grupul micilor ziariști deoarece este unul din ei, însă am reușit să o necăjesc puțin pe drumul spre lacul lui Eminescu.

Tot în această tabără am avut bucuria să dau mâna și cu membrii trupei TKS, formație de pe meleaguri botoșănene pe care o admir și o ascult des.

Sunt foarte multe cuvinte de zis însă vreau să îi las și pe restul colegilor să povestească. Nu pot decât să mulțumesc Centrului Europe Direct Botoșani pentru faptul că a dorit să facă parte din această tabără și bloggerii din Botoșani precum și pentru organizarea de nota 10. De asemenea țin să recomand Memorialul Ipotești tuturor celor care vor să viziteze această localitate deoarece oferă o cazare foarte comodă precum și mâncare bună (sarut-mâna doamnelor bucătărese).

Mai jos am selectat câteva poze făcute de Ovidiu, însă voi mai adăuga și cele de grup pe care le-a făcut Florin.

 

 

 

Sunt student !

Cu toate că am aflat de ieri, nu m-am bucurat foarte mult deoarece nu am avut norocul să intru la buget așa că nu am fost atât de încântat încât să scriu pe blog. Totuși am început deja să îmi cunosc câțiva din viitorii colegi așa că am ajuns să aștept facultatea mai mult ca niciodată.

Avusesem cu totul alte planuri însă banii au stricat totul. Inițial dorința mea era de a studia în Cluj Comunicare și Relații Publice însă, din cauza banilor, pe ultima sută de metri am fost nevoit să îmi schimb planurile. Așa că am fost nevoit să mă reorientez spre Iași, la litere, specializarea Germană – Engleză. Mi s-a părut destul de ok această specializare deoarece consider că a ști două limbi străine reprezintă un lucru destul de bun.

Pornesc însă destul de greu deoarece nu știu o iotă de germană însă voi încerca vacanța aceasta să învăț măcar câteva elemente de bază pentru a putea reuși să intru la buget din semestrul II. Dacă tot nu am prins buget sper ca măcar să intru la cămin cu media de admitere 8, pentru a nu fi nevoit să stau în chirie deoarece din nou… banii vorbesc.

Aștept facultatea pentru că voi cunoaște multe persoane noi și voi învăța lucruri noi. pentru mine, facultatea îmi deschide multe alte drumuri și sper că toate acelea vor fi cât mai benefice pentru dezvoltarea mea. Aștept distracțiile de facultate, aștept cunoștințele pe care mi le va oferi și aștept să îmi fac noi prieteni.

Cred că trebuie să menționez că acesta este primul articol scris de pe o bancă, pe stradă. Sunt în așteptarea unui microbuz care să mă ducă în tabăra de blogging și jurnalism de la Ipotești organizată cu ajutorul Centrului Europe Direct Botoșani. Dacă voi avea semnal pentru modemul meu de internet de la Vodafone voi mai scrie câte ceva și de acolo.

 

 

Nu e chiar asa rau sa citesti cartea dupa ce ai vazut filmul

După cum bine știți, mă lăudam într-un articol anterior că dețin toate cărțile – apărute – din Cântec de gheață și Foc de George R.R Martin. Ei bine, eram puțin indecis înainte de a deține cărțile deoarece mi-am cam luat spoiler de la serial așa că mă gândeam că nu ar fi avut farmec să încep să citesc cărțile. Totuși după ce le-am primit am zis să le dau o șansă.

Am început cu Urzeala Tronurilor, primele cărți din serie, și am fost uimit să văd că mă bucură la fel de mult precum o făcea serialul. Sincer să fiu, mai întâlnisem senzația atunci când am citit Hobbitul și mă bucur oarecum că o reîntâlnesc.

Faptul că ai văzut filmul nu e un motiv pentru care nu mai trebuie să citești cartea deoarece aceasta vine cu detalii pe care nu le observi sau chiar nu sunt prezentate în film. De asemenea filmul nu respectă 100% acțiunea cărții astfel încât vine cu modificări așa că te poți bucura de acțiunea așa cum a fost ea scrisă în carte.

Așa am făcut și eu. M-am bucurat de detaliile pe care în serial nu au fost prezentate precum și de acțiunea originală. De asemenea a fost plăcut și pentru că știam deja cum arată personajele dar și spațiile unde se petrece acțiunea, astfel încât mi-a fost mult mai ușor să îmi imaginez scenele și descrierile din carte.

Zilele acestea sper să termin și cartea a II-a din Urzeala Tronurilor pentru a avansa cât mai mult în povestea seriei și să ajung în punctul care serialul încă nu a reușit să ajungă.

Pe final țin să recomand aceste cărți deoarece sunt de 10 ori mai bune decât serialul și chiar merită citite, în ciuda numărului mare de pagini.