Lună: octombrie 2016

Cine zice că nu poți?

Cred că există două categorii de oameni: cei care au reușit să facă din vise realitate, și cei care se uită la prima categorie zicând ce norocoși, dar care însă nu sunt în stare să-și urmeze propriul vis, ori nu au unul. Iar de cele mai multe ori se pornește de la premisa ăla e bun, eu nu pot.

Și cumva, la premisa asta se ajunge din cauza mai multor factori. Ori e pesimismul, ori sunt cei din jur care ne trag în jos, arătându-ne clar că ei nu cred în noi. Și poți să fii cel mai optimist om din lume, că tot rămâi pe gânduri atunci când ceilalți îți privesc visele într-un mod dubios.

M-am lovit și eu de problema asta de multe ori și cu siguranță o voi mai face. Cred însă că am câștigat puțin curaj și ambiția de a risca. Dar cu siguranță ar fi fost mult mai ușor și mai plăcut dacă susținerea ar fi fost mai vizibilă, pentru că oamenii au nevoie de asta la fel de mult ca de aer. Avem nevoie să vedem că cineva crede în noi, iar apoi vom simți că putem face orice, că nimic nu e imposibil.

De aceea în ultimul timp încerc să cunosc tot mai multe persoane care au reușit. De asemenea, îmi place să cunosc oameni care au pasiuni și care investesc în ele, deoarece încerc să îi încurajez. Asta după principiul oferă ceea ce ai vrea să primești.

Problema este însă cred că mai gravă decât pare. Cumva ni se taie aripile încă de mici, din familie sau de la școală, acolo unde nu prea suntem încurajați destul. Și ar trebui atât de mult…

Dispare timbrul de mediu. Păreri?

S-a tot vorbit de scoaterea timbrului de mediu în ultima vreme, o taxă mare însă care nu dă semne că și-ar avea un rost (șoferii plătesc, dar nu primesc nimic în schimb). Acum, în campanie electorală, PSD a venit cu propunerea scoaterii unui număr mare de taxe (vreo 100 parcă) printre care și taxa de timbru.

Azi am citit aici că s-ar fi votat scoaterea tuturor taxelor propuse, printre care și timbrul. În schimb, ar crește prețurile la combustibil din câte am înțeles. Mulți spun că de fapt imediat după alegeri va fi introdusă o altă taxă.

Sunt interesat și urmăresc toată situația de aproape deoarece vreau să-mi iau altă mașină, SH desigur, deci e cumva în interesul meu ca taxa să dispară. Sunt curios însă care vor fi consecințele. Prețul la combustibil nu m-ar afecta prea mult, mai ales că am granița cu Rep. Moldova la câțiva km, însă mă gândesc că ar putea fi introdusă o altă taxă imediat după alegeri, deci entuziasmul meu ar fi cam degeaba.

De asemenea, nu știu cum va evolua piața de mașini SH după scoaterea acestei legi. Oare vor crește prețurile la mașinile aduse de afară, vor rămâne la fel sau vor scădea?

Am scris articolul ăsta deoarece aș vrea să aud păreri, sper să le și primesc. 😀

Un infografic fain despre cum se face vinul Rose

Dacă tot am văzut că mulți bloggeri postează deseori câte un infografic în special despre Social Media, am zis să fac și eu acest pas. Doar că eu nu mă complic cu rețele sociale, ci rămân la plăcerile sufletului, și anume la vin. (nu e vorba de vinul pe care ING îl mai trimite „unor” bloggeri. :)) )

În urmă cu ceva timp m-am bucurat de un #momentFarNiente, iar asta datorită celor de la MakeSense care au fost drăguți trimițându-mi o carte interesantă de la Publica (anume Când să jefuiești o bancă, de Steven D. Levitt și Stephen J. Dubner) dar și un vin Rose, tare-tare bun Far Niente.

Acum s-au gândit să-mi și prezinte cum se face vinul Rose și, sincer să fiu, chiar am fost curios să văd infograficul. Iar pentru că mă gândesc că mai sunt și alți curioși, am zis să-l pun aici:

Credem în ceea ce strigăm? Ori vrem să ne dăm buni?

Am vorbit de multe ori despre oamenii care se dau sfinți, dar de fapt nu sunt. Au fost probleme cu câinii maidanezi, ce erau ocrotiți de sute de oameni care strigau pe Facebook cât de cretine sunt autoritățile, dar care nu ieșeau în stradă să dea 10 pâini de mâncare câinilor. Acum nu mai avem câini, avem urși.

Atunci când un copil a fost ucis de maidanezi, brusc o mulțime de oameni au strigat să dispară câinii, puțini iubitori de animale mai vedeam atunci. Acum a ajuns nu știu cum un urs prin Sibiu, iar nu știu cine l-a împușcat. Ei bine acel „nu știu cine” are tot feisbucul în cap. Toți iubitorii de animale s-au trezit iar.

Dar dacă acel urs ar fi ucis 2-3 oameni, câți dintre acei iubitori de animale ar fi strigat să nu-l omoare nimeni? Mă rog, aici problema e mai complexă. E cu tranchilizante, e cu chestii și trestii. Trebuia așa, trebuia altfel. Cert e că acești iubitori de animale, o mare parte din ei, sunt de fapt acei specialiști din fața tastaturii.

De fapt, cel mai potrivit cuvânt e că aceștia sunt ipocriți. Toți acești iubitori de animale, vegetarieni de mici, protectori, sfinți și nu știu cum să le mai zic, nu fac altceva decât să fie tare în gură. Să urle, să țipe, să jignească. Și cam atât.

Mă întreb cum ar fi dacă toți ăștia ar dona de exemplu pentru anumite centre unde să fie găzduite animalele, în condiții bune. O anumită sumă pe lună, nici prea mare și nici prea mică, cu care să se facă toată treaba asta. Sau sunt fel și fel de asociații care luptă pentru așa zisele drepturi ale animalelor, care au nevoie de donații și de fapt dispar în 2-3 ani din lipsă de fonduri și nu aude nimeni de ei. De ce nu se implică cei tari în gură?

Am auzit de multe ori că e foarte bună carnea de urs. Sunt sigur că 80% ar fi zis săru-mâna și ar fi pomenit toți sfinții, ar fi mulțumit prin rugăciuni șamd, dacă ar fi primit o masă gratuită, la un supermarket de lux, cu alimente bogate din carne de urs. Ar mai fi strigat atunci că de fapt mâncarea aia a fost obținută prin uciderea unui urs? Pe naiba.

Iar toți acești ipocriți se citesc de la o poștă, iar majoritatea apărătorilor de animale de la noi sunt cam așa.

Imagine preluată de pe islam21c.com.

Atunci când ești cu un picior în groapă și nu vezi asta

Am văzut azi pe Facebook videoclipul ăsta, marca Doza de Hash:

https://www.youtube.com/watch?v=x6T21cOh13k

Pe scurt, un volgger din Republica Moldova pe nume Ilie, a venit în Iași la o întâlnire cu cei care-i admiră muncă. Au fost atât de mulți încât au cam umplut un mall, lucrurile au luat-o razna. Mă rog.

La Digi 24, post pe care nici nu îl am în grilă, se trezește o deșteaptă, pe nume Ioana din câte am înțeles, să comenteze situația. Vloggerii filmează nimicuri.

Și mi se pare că e un gest disperat al unui post aproape pe moarte, care îi atacă pe cei care trăiesc chiar ok, bine sănătoși. Despre cifre vorbește mai mult Mikey, în Doza lui, dar tot pe scurt vă zic că multe episoade au un rating mai mare decât al multor emisiuni în care se bagă bani grei.

Nu-s un mare susținător al vloggerilor, nu prea urmăresc vloguri, dar știu că nu toți vloggerii fac nimicuri, așa cum zice cucoana respectivă căzută pe ecranul unui televizor, nici ea nu știe de unde. De fapt, există multe filmări mult mai bune decât mii de emisiuni de la noi.

Pe lângă faptul că respectiva cucoană are o mufă de… televizor, e plină de aroganțe uitând cum se zice la…. vlogger, da vlogger.

Ideea e că atacul ăsta indirect are în spate foarte multe lucruri triste pentru partea care atacă. Uitatul la este considerat acum unul din cele mai de c****^$#$% activități. Posturile TV promovează mai mult incultura, cerșetorii, pițipoancele. Jurnaliștii mai reușesc să atragă vizualizări doar cu titluri nu o să-ți vină să crezi cât de penibili au fost cei de la Digi 24, cu piți dezbrăcate prin emisiuni sau cu deștepte care de fapt nu-s deștepte și care-și dau cu părerea pe la Digi 24.

Nașpa să ajungi așa penibil… Iar dacă e să auziți părerea mea.. eu cred că televiziunea de proastă calitate, respectiv peste 90% din ceea ce înseamnă televiziune, e pe moarte.

#oamenifrumoși: Cristian Roman și Taxiul cu Bomboane

De obicei, când mă trezesc, îmi fac cafeaua și mă apuc de scris. De regulă ascult și muzică, iar deseori apelez la Radio România Actualități, pentru că au muzică ok. Așa am aflat de Taxiul cu Bomboane despre care am zis că voi scrie numaidecât aici.

Spuneam atunci când am donat 2€ pentru Cumințenia Pământului că voi încerca să donez în fiecare lună. Aveam Taxiul cu Bomboane salvat ca idee și urma să scriu curând. Doar că Alex Ciocan m-a motivat cumva să o fac mai repede, văzând că la rândul său susține cauza. Ce-i drept, este un om care te inspiră și care te motivează cumva să faci lucruri bune, să fii un om bun. Mai scriam despre el și în acest articol.

Povestea despre Taxiul cu Bomboane o puteți citi mai pe larg aici pentru că eu am prins obiceiul de a fi scurt și la obiect. Așa căăă, pe scurt, Cristian Roman este unul din acei #oamenifrumoși care fac lucruri cu drag, din pasiune. E un taximetrist, dar nu precum cei care fac mofturi, care încearcă să te fure sau care ascultă muzică proastă, ci un om care face meseria asta cu drag și recompensează călătorii cu bomboane.

E un om căruia îi place să spună povești și să asculte povești. Spunea la un moment dat la radio faptul că a luat într-o zi un băiat care avea un buchet de flori și, văzând că acesta își tot număra banii, nu i-a luat nici măcar un leu, pentru că era vizibil faptul că nu avea bani să servească fata și cu o cafeluță. Frumos, nu?

Doar că Taxiul cu Bomboane nu e numai despre povești, bomboane și clienți care merg uneori gratis. Cristian Roman a pus bazele unei asociații cu numele Asociația Taxiul cu Bomboane iar astfel, cu sprijinul nostru, poate face lucruri minunate, pentru oameni. De exemplu, recent a realizat o mică excursie cu mai mulți copii care au avut ocazia să vadă marea și delfinii pentru prima oară.

Însă faptele de acest gen nu pot fi făcute așa, pur și simplu. Ci cu susținerea oamenilor sau, cum îi numește el, #ParteneriÎnFapteBune. Astfel, am decis să fiu și eu un astfel de partener, să donez și să vă îndemn pe voi să faceți la fel: