Lună: mai 2024

Mi-am luat șoarec: Bosch PST 800 PEL

Pentru o perioadă am zis că nu e necesar să cumpăr sculele pe care le găsesc și la ai mei, iar asta deoarece le pot împrumuta oricând. Ei bine, nu a fost o idee chiar grozavă.

Deși locuiesc aproape, nu e mereu plăcut să faci un drum de 5-10 minute pentru a face o treabă de un minut. Mai mult decât atât, eu pun mai mult preț pe întreținerea sculelor și totodată îmi place să le am mereu la îndemână. Prin urmare, am zis că ușor-ușor trebuie să umplu golurile, iar după invertorul de sudură a venit timpul să îmi completez magazia – inexistentă încă – cu un șoarec.

Am devenit fan al produselor Bosch, așa că am mizat pe un produs de la ei, chiar dacă îmi place și fierăstrăul pendular deținut de tata, de la Makita. Prin urmare, am optat pentru modelul Bosch PST 800 PEL, varianta care vine cu o cutie pentru transport și depozitare precum și cu 10 pânze diferite.

Prima impresie

Pe cât de simplu pare a fi la o primă vedere fierăstrăul pendular, pe atât de complex se poate dovedi el a fi. De altfel, este totodată și de foarte mare ajutor ori de câte ori lucrezi cu lemnul și mai ales atunci când te simți creativ.

Eu am deja un fierăstrău circular, așa că pentru tăieri drepte și la unghiuri de 45 de grade, îl prefer. Numai că sunt anumite tăieri pe care nu le pot face cu el, caz în care apelez la pendular.

Mai apoi, sunt cazuri în care vrei să faci decupaje sau diferite modele, caz în care pendularul este mult mai util.

Atât timp cât descoperi cum poate fi folosit la capacitate maximă și mai ales atât timp cât înveți să îl folosești corect, pendularul e un real ajutor la casa omului.

Șoarecul Bosch PST 800 PEL este destul de apreciat pe eMAG, având un rating de 4.94/5, medie a celor 66 de review-uri primite în momentul scrierii acestui articol. Asta ne demonstrează că lumea e mulțumită de produs, nu?

De altfel, recunosc că se simte fain în mână dar și în timpul utilizării. Nu am apucat să îl folosesc foarte mult, ci abia acum încerc să învăț să fac decupaje cât mai perfect. L-am folosit puțin la scaune, pentru a tăia șipcile și totodată am făcut niște șipci cu model, pentru o poliță.

Urmează să îl folosesc mai mult în viitorul apropiat, așa că sper că îl voi descoperi rapid.

Pânzele sunt decente, există câteva accesorii practice iar per total părerile mele sunt cât se poate de pozitive.

Aspecte tehnice

Să discutăm și o idee mai tehnic despre această sculă. Am căutat un model cu o adâncime de tăiere cât mai mare. Aș fi vrut, cumva, să fie de 100 mm dar deja depășeam bugetul cu mult. Prin urmare, m-am mulțumit cu adâncimea maximă de tăiere de 80 mm pe care o oferă modelul Bosch PST 800 PEL.

De asemenea, mi-am dorit o putere cât mai generoasă, pe principiul să fie să nu trebuiască. Modelul ales de mine dezvoltă o putere de 530 w. Deocamdată s-a descurcat mereu bine, dar am tăiat doar scândură. O să văd la căpriori cum se descurcă.

Există 4 trepte pentru tăiere, care ajută atunci când vrei o viteză mai mare de tăiere sau tăieri în curbe mai precise. Vibrațiile sunt destul de reduse, iar zgomotul – după ce pun căștile – este mai mult decât acceptabil.

E fain sistemul de schimbare a pânzelor, deoarece nu ai nevoie de cheie sau alte accesorii de genul. De apreciat este și funcția de suflare, care îndepărtează rumegușul, astfel încât să nu te duci în arătură.

Dacă faci tăieri în interior, există posibilitatea de a conecta un racord de aspirare a prafului. Cum îl folosesc numai în exterior, probabil că nu îl voi folosi niciodată.

E destul de fain și suportul integrat pentru pânze de fierăstrău, însă parcă nu am încredere să îl folosesc. În el ar putea fi depozitate până la 6 pânze.

Viteza maximă este de 3000 RPM iar viteza de tăiere se stabilește direct din buton. Cu cât apeși mai mult, cu atât tăierea e mai rapidă. Există două unghiuri de tăiere: 90 și 45 de grade.

Revin cu actualizări ori de câte ori va fi cazul. Iar dacă aveți întrebări, secțiunea de comentarii e mereu deschisă.

De data a fost „bine”

Jur că nu aș fi crezut că finalul de sezon ar fi putut fi atât de dificil pentru Dinamo. Scriam articole la început de an și se putea observa optimismul meu. Ei bine, acele vremuri erau decente, pentru că echipa juca bine și lega victorii.

Numai că mai apoi jocul a arătat tot mai rău de la un meci la altul. Au fost accidentări dar și ghinioane sau lipsă de concentrare/experiență. S-au pierdut puncte prețioase pe final de meci și prelungiri, așa că doar norocul și un meci fără miză pentru UTA ne-a adus un loc de baraj.

La baraj, Dinamo a întâlnit echipa din Miercurea Ciuc, situată pe locul 6 în liga secundă. În tur, la un meci cu peste 30.000 de fani pe stadion, Dinamo a dominat copios, a avut numeroase ocazii, însă la fel precum în toate celelalte meciuri, lipsa inspirației din careu a făcut să se marcheze doar 2 goluri. Prea puține la cum a arătat meciul!

Experiența de la barajul trecut, când am tremurat în ciuda avantajului de 5 goluri, ne demonstra că nu există nici cele mai mici motive pentru a ne relaxa. Doar că jucătorii nu au învățat din trecut, așa că au început meciul cu o atitudine greu de înțeles. Efectiv au stat cu fundul în poartă și au jucat mai prost decât oricând, probabil.

Doar lipsa de calitate și inspirație a celor de la Csikszereda a făcut ca Dinamo să rămână în Liga 1. Numai că dacă nu vor fi luate decizii imediat, cel mai probabil că și anul viitor va fi la fel de greu. Ori poate chiar și mai greu, iar finalul ar putea fi unul nefericit.

Cred că a fost cel mai trăit sezon pentru mine însă din păcate puține au fost meciurile care mi-au adus bucurie. Sper ca sezonul următor să fie mai bun și să câștigăm suficiente meciuri, astfel încât să se adune la pușculiță suma necesară pentru achiziționarea tricoului.

Până una alta, hai Dinamo!

Am făcut două scaune tip șezlong pentru grădină

Ori de câte ori merg la țară, petrec cea mai mare parte a timpului în aer liber. Din păcate temperaturile nu permit asta, dar probabil că și somnul ar fi avut loc tot în exterior.

După o zi cu multă muncă fizică, obișnuim să petrecem seara tot prin curte, la un mic foc de tabără, savurând câte un pahar cu cine știe ce licoare miraculoasă – bere sau vin – ascultând muzică la radio, discutând despre ziua care a trecut și făcând planuri pentru a doua zi.

Eu foloseam un scaun de tipul ăsta așa că era nevoie de ceva asemănător și pentru Ștefania. Cum aveam deja câteva modele descoperite și salvate pe Pinterest, mi-am găsit curajul să mă apuc de treabă.

Mai întâi am tăiat la jumătate niște scânduri, crezând că va fi necesar un cadru mai serios, scândura fiind doar de 2/2.5 cm grosime. Acestea le-am folosit pentru a realiza cadrul pentru șezut respectiv spătarul.

Fiind curios dacă mi-a ieșit ce trebuie, am atașat rapid câteva resturi de scânduri pentru șezut și spătar, iar apoi i-am făcut proba. M-am bucurat destul de mult să văd că rezistă și că oferă o poziție confortabilă.

Încurajat de „succesul” avut cu prototipul inițial, a doua zi m-am apucat să construiesc un scaun așa… mai ca la carte. Nu am mai folosit două șipci pentru cadre, ci am zis să fac economie și să testez dacă există suficientă rezistența cu o singură scândură.

De data aceasta am lucrat mai serios la scaun, în ideea că am folosit doar scândură bună, pe care am șlefuit-o și căreia i-am rotunjit canturile. Capetele cadrelor au fost tăiate la unghi de 45 de grade iar îmbinările le-am făcut mai bine, folosind un burghiu pentru a găuri lemnul iar mai apoi am pus negresele, astfel încât lemnul să nu crape.

De altfel, pe al doilea l-am făcut o idee mai mic dar sunt de părere că spătarul putea fi, totuși, cu 5 cm mai mare. Făcându-l pe al 2-lea, mi-am dat seama că aș putea îmbunătăți câteva lucruri.

De exemplu, trebuie să îmi iau neapărat un burghiu cu zencuitor astfel încât negresele să intre mai frumos în lemn.

Urmează să fie date cu lac și presupun că vor arăta foarte bine. Ar trebui să fac 4-6 astfel de scaune, care să fie așezate în jurul focarului iar la final mă gândesc că acel loc va arăta destul de bine.

De asemenea, ar fi necesar un decupaj la șezut, astfel încât să poată fi realizată mai ușor îmbinarea celor două cadre. Scaunele sunt pliabile, nu trebui să uit asta.

Amuzant a fost faptul că uitasem să montez o șipcă, cea care are rolul de contră, iar la prima probă m-am prăbușit în iarbă. De altfel, cred că ar fi util ca în punctele unde există presiune să pun ceva lemn mai solid, astfel încât să nu apară probleme.

Sper ca la al 6-lea scaun, ultimul pe care îl fac pentru curtea noastră, să ajung la perfecțiune. De altfel, va trebui să fac câteva și pentru ai mei, pentru că vor să le pună pe terasă.

Ar fi util să fac anumite cotiere sau chiar o măsuță care să poată fi atașată între două scaune. Prin urmare, e de muncă!

Recunosc că satisfacția reușitei a fost la cote înalte la final de zi. De aici și entuziasmul de a face mai multe, care să arate tot mai bine.

De altfel, după ce l-am finalizat pe al doilea, primul arăta destul de urât, așa că l-am refăcut înlocuind scândurile din demolări cu șipci din lemn mai aspectuoase.

Probabil că voi actualiza articolul imediat după ce le dau cu lac, atunci când sigur vor arăta mult mai bine.

Cred că mai am nevoie de o mașină de găurit și înșurubat cu acumulator

Weekendul trecut m-am aventurat să fac două scaune de grădină. Aveam mai multe modele salvate pe Pinterest, dețin deja un scaun asemănător din ceva metal și plastic plus că am descoperit în trecut un scaun super confortabil, la un prieten.

Cumva, primul scaun l-am făcut pe grabă. Era seara, se făcuse frumos afară și nu știam de ce treburi să mă apuc. Prin urmare, am scos 4 scânduri, le-am tăiat și m-am apucat de treabă. Totul a decurs rapid și scaunul l-am terminat în aproximativ o oră și ceva, fără să pun accent pe detalii. De altfel, am folosit diverse scânduri din categoria „resturi”.

Dacă am văzut că mi-a ieșit, am prins curaj și am început un al doilea scaun, a doua zi. Numai că acum m-am uitat la ceas înainte să mă apuc și am zis că trebuie să fac unul ca la carte. Prin urmare, am șlefuit lemnul, am rotunjit canturile și a ieșit mult mai bine.

Per total, mi-a luat aproximativ o oră să îl finalizez. Sigur, nu pot spune că e finalizat, pentru că urmează să fie dat cu lac. Dar asta e o treabă care implică mai mult timp, iar asta pentru că trebuie lăsat să se usuce.

Mi-am calculat timpul în ideea ca pe viitor să fac un experiment și să pun un anunț pe OLX, să văd dacă ar fi interes. Așa cum spuneam, îmi place să mă joc cu lemnul și nu m-aș supăra deloc ca la un moment dat să iasă bani de o bere din această pasiune.

După finalizarea parțială a scaunului, ne-am așezat pe el și, servind o cafeluță am calculat costurile realizării dar și timpul necesar pentru construirea lui. Mai apoi, m-am gândit cum aș putea optimiza timpul de realizare.

Dacă al doilea scaun l-am făcut în aproape 3 ore, cred că pot fi realist atunci când mă gândesc că aș putea scoate un timp de mai puțin de 2 ore. Doar că ar fi necesare anumite investiții pentru a putea face aceste economii de timp.

Construind scaunul, am fost nevoit să oscilez constant în a folosi un burghiu foarte subțire, pentru ca mai apoi să atașez capul pentru fixarea negreselor. Așa am constatat că ar fi necesară o a doua mașină de găurit și înșurubat cu acumulator.

De cea de la Dexter mă pot declara foarte mulțumit. Am lucrat mult cu ea și încă se prezintă foarte ok. Cu toate acestea, dacă ar fi să mai cumpăr una, cred că aș miza pe ceva mai profi, de la o marcă mai cunoscută.

Ținând cont că mai am multe construcții de făcut, care vor implica mereu același proces de găurire și înșurubare, sigur mi-ar face viața mai ușoară.

Recomandările sunt mereu bine-venite, după cum știți.

Am sudat pentru prima oară cu invertorul de sudură MMA Steinhaus PRO-IW160X

De vreo 2 ani de când sunt prins cu treburile prin curte în perioada primăvară-vară-toamnă, constat că sculele se tot adună, așa că apare și nevoia unei magazii în care să fie depozitate în condiții optime.

Sunt o mulțime de lucruri pe care să le fac, de la demolări la construcții sau mici proiecte, așa că adesea mă lovesc de nevoia de a face diferite lucruri, însă neavând sculele potrivite, lucrările s-au tot amânat.

De exemplu, timp de vreo doi ani am stat cu lanțul pe poartă cât timp eram plecat, iar asta pentru că nu reușeam să sudez un zăvor. Iar astfel de treburi mărunte sunt tot amânate de pe o zi pe alta, ceea ce mă supără destul de mult.

Amânarea se oprește în momentul în care îmi găsesc curajul să mă apuc eu de treabă, așa că adesea apare nevoia de a cumpăra o sculă nouă.

Invertorul de sudură l-am luat pentru două treburi, deocamdată. Mai precis, voiam să fac un focar, iar asta deoarece seara e destul de rece încât e nevoie de ceva foc pentru a sta în curte. Cum deșeuri din lemn sunt destule, putem face foc de tabără în fiecare seară.

Inițial am zis că fac focarul din pietre sau din cărămidă, însă încă nu știam care ar fi cel mai potrivit loc pentru asta, iar ideea unui focar portabil parcă suna mai bine. Discul îl aveam, am luat câteva elemente din fier forjat pentru picioare și mânere, însă doar sudura era necesară. Cam așa a ieșit:

Sigur, ar mai fi de acoperit acea gaură din mijloc, ceea ce urmează să fac curând.

Totodată, vreau să amenajez un mic bar, doar de estetică, deasupra grătarului iar pentru a nu mă trezi cu sticla de vin în frunte, e necesar un grilaj, pe care aș vrea să îl fac din fier striat.

Focarul l-am sudat și pare că mi-a ieșit. Zic asta deoarece un picior îl sudasem într-o poziție greșită și chiar dacă l-am lovit de multe ori cu ciocanul, nu s-a desprins. Noroc că l-am putut îndoi ca să-i dau unghiul potrivit.

Sigur, despre estetică nu e cazul să vorbim încă, ținând cont că e vorba despre prima sudură.

Urmează să fac acel grilaj, după ce cumpăr fierul, iar atunci poate că voi reveni cu mai multe poze.

Invertor de sudură MMA Steinhaus PRO-IW160X

Nu m-am documentat prea mult pentru această alegere. De fapt, constat că eu documentarea o fac abia după ce iau anumite scule, pentru a descoperi cum se folosesc.

De exemplu, habar nu am care este diferența între aparatul de sudură clasic și invertorul. Eu am văzut o diferență de 10 kg iar de aceea am mizat pe invertor.

Am ales un aparat de la Steinhaus pentru că sunt destul de mulțumit de șlefuitor cu bandă Steinhaus PRO-BS1010. Chiar dacă s-a defectat, la un moment dat, el a fost înlocuit rapid, ceea ce m-a făcut să câștig o oarecare încredere în acest brand. De altfel, invertorul de sudură Steinhaus PRO-IW160X are destul de multe recenzii pozitive.

În cutie se găsesc următoarele lucruri: invertorul în sine, cablurile aferente – care par a fi destul de groase, sper să reziste bine – un ciocănel cu perie, nu foarte util, și o mască de o calitate destul de slabă. Pentru accesorii eram conștient că va fi necesar să fac alte investiții, în viitor. Mai precis, va trebui să cumpăr niște ochelari, o mască și mai ales magneți.

Am asamblat rapid aparatul, i-am făcut reglajul pentru electrozii de 3.2 pe care îi aveam de la tata și m-am apucat de treabă. Prima sudură nu a ieșit, a doua a fost ok. Apoi am spart discul cu sudura, fiind destul de ruginit, iar la picioare treburile au mers brici.

Între timp venise și tata, cu recomandările aferente. Sigur, urmează să mă uit la ceva videouri pe YouTube, pentru a câștiga ceva meserie.

Îmi place că aparatul pare să aibă materiale destul de ok. Nu se simte ca o chinezărie, altfel zis.

L-am folosit doar o dată, dar urmează să îl folosesc ocazional, ori de câte ori va fi necesar. De exemplu, aș vrea să fac un gard din lemn la leagăn, care va fi prins pe ceva stâlpi metalici. Vor fi mustăți de sudat precum și niște platbandă, pentru prinderea lemnului. Tot acolo ar trebui să mai pun niște stâlpi cu fier striat între ei, pentru a muta caprifoiul de pe gard, oferindu-i condiții mai bune de cățărare.

Treburi vor tot fi, iar faptul că le voi putea face personal, nemaifiind nevoie să aștept la nesfârșit, este un avantaj important.

Sigur, rămân în continuare atras de ideea de a lucra cu lemnul și nu cred că mă va pasiona sudura vreodată, dar e bine că o voi putea realiza ori de câte ori va fi necesar.

Mi-am făcut o foarte mare masă de lucru

Pentru că – încă – nu am o magazie unde să îmi țin toate sculele eficient organizat și unde să amplasez o masă de lucru, am zis că trebuie să fac ceva pentru exterior. Cel mai probabil până la final de an voi amenaja și magazia, nefiind însă convins dacă să fie deasupra beciului pe care îl voi construi ori dacă voi recondiționa o magazie deja existentă.

Ori de câte ori mă apucam de câte o nouă treabă, sculele mele erau peste tot prin curte iar riscul de a le rătăci prin iarbă era destul de mare. De altfel, la final de zi, era destul de obositor să strâng toate sculele pentru a le pune la dos. Să nu mai zic cât de inconfortabil e să faci treaba pe genunchi.

Prin urmare, într-o zi în care nu exista prea mult chef de treabă, am zis să fac ceva plăcut: să mă joc cu lemnul. Aveam o mașină de frezat pe care o luasem când construiam foișorul, din dorința de a face lemnul mai frumos, însă nu a fost niciodată timp să mă joc cu ea. Prin urmare, m-am apucat de experimentat.

Iar după ce am descoperit cum funcționează câteva freze, pe care le-am testat pe o scândură, am zis să testez freza pe ceva concret. Prin urmare, am sacrificat 3 scânduri și ceva resturi din demolări, pentru a-mi face o masă de lucru, pe care să țin sculele și să fac diferite lucrări.

Mașina de frezat am folosit-o doar pentru canturi, pentru că încă mi se pare destul de complicat de folosit. Abia acum când scriu acest articol, urmăresc și ceva video în care este folosită astfel încât să descopăr cum se folosesc toate accesoriile cu care a venit la pachet.

În final, am obținut o masă de vreo 300 cm lungime și 120 cm lățime. Am întărit-o pe margini, astfel încât scândurile să fie cât se poate de drepte. Menghinele rapide s-au dovedit a fi de mare ajutor. La lungimea pe care o are și dat fiind faptul că scândurile au fost destul de subțiri, a fost necesară o întăritură și pe mijloc, la care am atașat și menghina clasică.

Momentan atașez blatul la caprele de lucru STROXX, acestea având deja găuri pentru prinderea unui blat. Prin urmare, masa mea mare poate fi și portabilă. La final de zi o pot strânge și ajunge în magazia cu lemne, astfel încât să nu mă împiedic de ea.

Inițial mi s-a părut foarte mare, însă când încep să se adune sculele necesare pentru proiectele de bricolaj, se umple destul de rapid. De altfel, există suficient spațiu pentru a face diferite treburi. De exemplu, într-o parte foloseam fierăstrăul circular pentru a tăia lemnul, în alta mașina de frezat și accesoriile sale, pentru a-l finisa, într-un colț era flexul pe care îl foloseam la șlefuire și într-un alt loc era bormașina cu acumulator cu negresele aferente. Iar toate acestea puteau fi înșirate pe blat fără a exista haos, ceea ce e minunat.

Cu timpul poate că îi voi face niște picioare solide, astfel încât să pot atașa și o nicovală, dar cum încă nu am una… nu există grabă.

Cea mai mare problemă este lipsa umbrei din fața magaziei pe care o folosesc în prezent, așa că m-am cam bronzat în perioada în care am stat la țară. Cu timpul sper că vor crește nucii și salcâmii pe care i-am lăsat în curte, astfel încât să nu mă zăpăcească soarele stând în curte. Iar asta deoarece această masă va fi folosită doar în exterior, fiind mult prea mare pentru o magazie de scule.

Va trebui să îi mai dau câteva mâini de lac, însă am rămas fără momentan, așa că i-am aplicat doar o mână.

Șlefuirea am făcut-o cu flexul, că nu mai aveam șmirghel pentru șlefuitor, așa că am folosit șmirghel atașat la un adaptor cu scai. Aparent merge mult mai rapid, chiar dacă șlefuirea finală nu este la fel de uniformă. Cu timpul va fi necesar să testez și alte soluții pentru șlefuire, ceva mai rapide.

Este mult mai confortabilă munca astfel, lemnul poate fi fixat cu ușurință pentru a fi tăiat în siguranță, așa că abia aștept să ajung la țară pentru a o scoate iar în mijlocul curții.

Cu timpul sper să atașez și niște prize la ea dar și un desfăcător de bere, ca să fie completă.