Lună: martie 2016

Din seria ce mai cumpărăm de pe internet: roviniete online

Internetul mi se pare foarte comod, și tare mă bucur când văd că pot rezolva foarte multe chestii folosindu-l. De exemplu, de când mi-am luat mașina am cumpărat asigurarea de pe net, anvelopele de iarnă le-am luat tot de pe internet, casetofon și boxe de pe net, iar azi mi-am luat și rovinieta folosind internetul.

Astăzi m-am mai uitat printre hârtiile din mașină și am văzut că am rovinieta până pe 4. Totuși, îmi place să dorm cu gândul împăcat dar și să mă pot porni oricând la drum fără griji, așa că am decis să o cumpăr azi – chiar dacă teoretic ies oleacă în pierdere cu câteva zile – ca nu cumva să mă prindă data de 4 fără bani, sau să uit de ea.

De asemenea am văzut că erau ceva semne de întrebare din cauza faptului că rovinieta era pe numărul vechi de înmatriculare, număr pe care eu l-am schimbat așa că am zis să iau rovinieta de pe roviniete.ro pentru 30 de zile inițial, apoi probabil o voi cumpăra măcar pe 6 luni.

Partea faină e că e genul de site care îți rezolvă problemele foarte rapid, plătești ușor cu cardul iar în câteva secunde ai și primit rovinieta pe mail.

Dacă s-ar putea plăti și taxele la fel de ușor și de rapid, fără să scoți hârtii și prostii, doar să pui CNP-ul, nume, prenume, și pac. Nu mai ești dator. Dar probabil mai avem de așteptat până să putem rezolva totul doar cu un cont, câteva date și un card.

Atunci când ai cititori super pe blog

Cei care îmi citesc blogul din când în când și mai lasă și câte un comentariu, sau cel puțin citesc secțiunea de comentarii, au observat cu siguranță că Sorin este unul dintre comentatorii fideli ai blogului. Până acum ceva timp nu știam mai nimic despre el și părea chiar misterios, mai ales că nu avea blog, însă de o vreme mai schimbăm câte o vorbă pe mail.

Iar unul dintre mailurile primite de la el era despre poezia pe care o scriu pe alt blog, mail în care el îmi recomanda să asociez imagini versurilor pe care le public, și făcea trimitere la Alexandru Adrian Ardelean, cel care are cel puțin două titluri publicate: Dincolo de ochiul nevăzut și Creatorul de îngeri (care vine cu un semn de carte foarte mișto, pentru colecționari).

Iar Sorin a făcut el ce a făcut și a reușit să îmi trimită minunățiile astea două de cărți, pe care abia aștept să le citesc, ambele cu autograf (ceea ce e într-adevăr super) și alături de o scrisorică ce m-a convins că sunt pe drumul cel bun.

Sincer, m-au bucurat enorm cele două cărți, pentru că știu că au fost alese cu grijă, motiv pentru care țin să-i mulțumesc așa în mod public (că îi sunt dator și cu un mail) lui Sorin, dar și lui Alexandru Adrian Ardelean pentru scrierile faine de pe prima pagina.

Poate că nu-s mulți, dar cu siguranță am cititori tare faini.

De ce taci?

Cu tine vorbesc.

Probabil că citești rândurile astea și te gândești că iar nu am avut idei de articole așa că din acest motiv scriu rândurile astea. De fapt, am ales să nu mai fac asta, chiar dacă sunt zile când nu mai scriu. De ceva timp am încercat să scriu mai mult articole în care să-ți transmit ceva.

Și totuși, cu toate că traficul a rămas constant de ceva timp – ba chiar a crescut puțin, dacă îmi permiți să mă laud – ceea ce îmi arată că nu ai plecat, observ că nu mai prea vorbim ca înainte. Oare îți place mai mult să vorbim pe Facebook, or fi mai comode comentariile pe rețeaua de socializare? Sau oare nu mai reușesc să pun bazele unei conversații?

De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, cam așa au decurs treburile de aproape 3 ani de când mai scriu câte ceva și pe aici. Ba vorbim, ba nu vorbim. Știu că ești aici și că citești rândurile astea, de aceea te și întreb: de ce vorbim așa rar? De ce preferi să citești, să taci și să pleci până la publicarea unui nou articol?

Prea sunt discriminați fumătorii

Probabil că urmează o a doua revoluție, una în care guvernul va fi dat jos – iar – de către fumătorii care prea sunt discriminați de noua lege care interzice fumatul în spațiile publice. Păi nu sunt și ei oameni? Păi nu plătesc taxe? Păi nu trăiesc și ei în aceeași țară cu noi, cei care am ales să nu fumăm? Păi cum să iasă ei afară să fumeze, lăsând berea rece în bar sau cafeaua în cafenea?

Brusc, parcă totul e împotriva lor și, sincer mă cam oftică egoismul de care dau dovadă. Bine, am văzut și mulți fumători care au zic că legea e ok și că nu e așa greu să ieși afară să fumezi, dacă ai nevoie într-adevăr de fumul ăla la fel cum au nevoie nefumătorii de aer curat. Unii însă sunt sub orice critică, iar parcă tot universul s-a întors împotriva lor.

N-am fumat niciodată până acum – exceptând momentele când mai ieșeam printr-un local să beau o bere, să ascult un concert șamd, momente în care deveneam fumător pasiv – și sincer nu știu cum e cu dependența asta. Știu însă că țigara nu e chiar un musai și că poți trăi la fel de bine și fără. Iar dacă totuși nu te poți lăsa, sau poate că nu vrei, cred că te poți abține o oră cât să bei o bere la o masă într-un local.

Și da, nu neg faptul că au dreptul să aleagă ce vor să facă cu viața lor, pot să dea banii pe orice vor, pot să facă orice doresc cu sănătatea lor. Pentru că așa e firesc. Însă oare nefumătorii nu au și ei aceleași drepturi?

Faptul că nu fumez a fost desigur o alegere pe care am făcut-o încă de mic, pentru că pur și simplu nu suportam mirosul de țigară. Totuși, de multe ori am ajuns acasă mai afumat ca șunca și până și husa de la telefon mirosea a fum. Cu aerul pe care l-am respirat, nu știu ce s-a întâmplat, dar sunt sigur că organismul meu nu prea s-a bucurat de fumul oferit așa… pe gratis.

De asemenea, ca nefumător nu prea suporți fumul, iar unele persoane au chiar probleme mai mari cu acesta. De exemplu, atunci când sunt în același local cu mai mulți fumători care bagă țigară după țigară, la un moment dat fumul se adună, devenind foarte dăunător pentru ochi, ajungând să mă usture și să lăcrimeze, văzându-mă deci nevoit să părăsesc localul din cauza fumului.

Astfel, legea care interzice fumatul în spațiile publice nu este o lege care să discrimineze fumătorii, ci o lege pentru cei care au ales să nu fumeze, însă erau fumători pasivi prin spațiile publice pline cu fumători.

Despre tăria de a-ți înfrunta fricile

Scriam acuma ceva timp despre cum am scăpat de timiditate iar astăzi, dacă m-ar observa cineva cum sunt eu în mediul meu natural iar mai apoi i-aș spune că am fost cândva persoană timidă – și chiar mai sunt uneori – atunci ar crede că glumesc.

După cum ziceam și atunci, timiditatea am reușit să o alung în mare parte prin faptul că am adunat puțin curaj pentru a înfrunta unele situații care mă făceam să fiu timid. Iar această forță de a înfrunta unele temeri pare a fi o soluție perfectă pentru multe alte probleme.

Tot acu ceva timp vă anunțam că am luat permisul, iar de atunci au trecut câteva luni bune, timp in care am adunat vreo câteva mii de kilometri cu a mea furie albă, însă majoritatea dintre ei erau adunați prin afara localității, așa că atunci când ajungeam prin Botoșani aveam mici emoții.

Săptămâna trecută însă am zis că nu mai pot sta cu această frică de oraș așa că, de fiecare dată când am avut ocazia, am mers să mai exersez și mersul bară la bară. Cele 3 zile mi-au prins bine, iar azi după ce am primit aviz de la poștă că mi-a ajuns un colet din China – o brățară la 2 dolari :)) – am mers imediat să o ridic, mai mult de dragul de a mă plimba și chiar mi-am dat seama că îmi place să mă plimb pe străzile Botoșaniului, dând priorități și tăt ce trebă.

Astfel mi-am dat seama că e foarte important să ai tăria de a-ți înfrunta fricile, deoarece altfel nu prea ai cum scăpa de ele.