Îmi plac al naibii de mult oamenii care pe Facebook fac revoluție, se revoltă și par adevărați eroi ai dreptății, dând share la tot felul de imagini și link-uri către tot felul de petiții online care, după părerea mea, cu siguranță sunt ignorate. În același timp, atunci când se iese în stradă, ei tot pe Facebook rămân că.. deh, e mai comod acasă.
Am văzut o petiție online care cerea ca România să iasă și ea din UE. Absurd. Apoi după examenul celor de a 8-a în care a fost al naibii de greu să citești o diagramă (serios, cam cât de greu e să îți dai seama că axa de jos reprezintă notele?!), a apărut o petiție care cerea punctarea a două răspunsuri, că ar fi fost făcută greșit diagrama. Mai grav e că a adunat peste 40.000 de semnături, adică mulți din cei de a 8-a au fost bătuți de un desen și de logică.
Și totuși, lăsând generația să se gândească la diagramă, mă întreb dacă o petiție online a schimbat vreodată ceva. Și, sincer să fiu, mi-e greu să cred că a fost de folos vreodată o astfel de petiție, mai ales că am văzut că deseori nici mii de oameni adunați prin orașe din întreaga țara ca să-și strige nemulțumirea nu primesc atenția celor de sus, așa că de ce le-ar păsa de o petiție online unde probabil că poți semna de 10 ori?!
Dar nu-i bai. Așa schimbăm țara în bine, dând share la imagini pe Facebook și semnând petiții online, nu schimbându-ne pe noi mai întâi, pentru ca mai apoi lucrurile să înceapă să meargă de la sine.

