Am avut de curând un dialog pe subiectul ăsta. Eu, fiind fan Carrefour, puteam să jur că acolo sunt cele mai mici prețuri. De altfel, așa spune și articolul ăsta de pe Wall-Street.
În schimb, dintr-o discuție de pe Reddit reiese că cele mai bune prețuri sunt în LIDL. Prietenii cu care am avut dialogul puteau să jure că la Kaufland e mai ieftin.
Nu am avut niciodată răbdarea de a compara prețurile, deși aș putea face asta. Cred însă că ar fi prea obositor, iar de aceea nu fac asta.
În plus, contează și ofertele. Uneori un produs poate fi mai ieftin la un supermarket anume, doar pentru că este la ofertă.
Să stai să fugi de la un supermarket la altul, mai ales într-un oraș aglomerat, doar pentru a alege cele mai bune prețuri nu știu dacă e o strategie bună. Am încercat să fac asta și nu îmi mai trebuie. Pierzi timp și energie, așa că nu prea merită. În plus, dacă mergi cu mașina… se mai pune și combustibilul care nu e nici el prea ieftin.
Totuși, sunt curios dacă voi ați sesizat mari diferențe de prețuri la supermarketuri precum Carrefour, Kaufland, LIDL, Auchan șamd.
Ce supermarket ziceți că practică cele mai bune prețuri dintre toate acestea?
Încă de când mă știu, verile mi-au fost parțial distruse de prezența muștelor și a țânțarilor. De asta, imediat ce s-au mutat ai mei, un prim vis a fost să dispară toate animalele de prin curte. Asta deoarece prezența lor atrage aceste insecte enervante.
Odată ce au dispărut din curte, populația de insecte zburătoare a fost în mod considerabil redusă.
Numai că nu au dispărut complet. Iar odată cu mutatul în foișor, își mai face simțită prezența câte o zburătoare. Pe timp de noapte e mai nasol, că nu pot aprinde becul deasupra mesei – nu că ar fi neapărat necesar – pentru că apar toate vietățile în preajma lui.
Pe cel de la grătar trebuie să îl aprind, că altfel nu se mai văd micii. Așa că acesta a devenit becul principal din foișor, deoarece luminează suficient cât să vezi și mâncarea de pe masă. E interesant că insectele trag la el și astfel sunt ucise de căldură.
Nu e suficient să scap de ele folosind căldură, așa că trebuie să folosesc și alte metode de combatere pentru a elimina muștele, țânțarii și celelalte insecte zburătoare.
Am folosit ceva pulbere de la Bayer, pe care am dizolvat-o iar cu soluția obținută am stropit căpriorii pe sus. Dar nu mi-a oferit acea eliminare totală a muștelor pe care mi-o doream.
Mă gândesc acum că ar fi utilă folosirea unui aparat anti insecte, așa cum e ăsta, care utilizează lămpi UV și ucide insectele atrase de lumină. Numai că nu prea îl văd nicăieri în foișorul meu, deoarece ar strica destul de mult decorul.
Nu știu cât de eficient ar fi să pun câteva plante prin jur, care nu sunt pe placul insectelor. Cert e că nu aș avea nimic de pierdut. Poate chiar niște lavandă, iar astfel aș obține un mediu destul de plăcut.
Voi ce soluții folosiți împotriva insectelor zburătoare de toate tipurile?
Una mai de seară, așa. Dacă tot am discutat despre cei mai buni cărbuni am zis că merită să abordez un alt subiect de interes pentru amatorii de grătare: cum se aprind corect cărbunii?
După cum ziceam și în acel articol, prefer oricând să fac grătarul cu lemne, doar că nu am mereu, caz în care apelez la cărbuni.
De când mă știu, am aprins cărbunii mereu la fel: aprindeam focul cu așchii iar mai apoi puneam cărbunii deasupra, folosind vântul pentru a-i aprinde.
Am și o chestie din aia din tablă pentru aprins cărbunii, dar nu am folosit-o niciodată, deși mereu zic că voi încerca.
Apoi, citesc pe internet că de fapt ar trebui să îi aprind complet invers față de cum făceam eu: se pun cărbunii iar apoi se face focul deasupra lor. Așa am făcut și eu ultima oară și mi s-a părut că s-au aprins destul de ușor.
Odată cu ridicarea foișorului, grătarul meu nu mai părea să tragă la fel de bine. Cumva prezența acoperișului a fost de vină. Drept urmare, azi am zis că trebuie să iau măsuri.
Chiar dacă grătar fără fum nu există, nu îmi place să îmi vină mereu în față. Astfel, am zis că soluția ar fi înălțarea coșului de fum. Am luat azi câteva măsurători, iar cel mai înalt punct al acoperișului era la 270 cm. Coșul de fum era la o înălțime de 270 cm, de asemenea, ceea ce probabil că nu era ok.
Prin urmare, am decis să îl mai înalt puțin. Acum, de la nivelul acoperișului, care e la 220 cm, coșul de fum se mai ridică încă 120 cm, ceea ce înseamnă că ajunge la 340 cm. Ar fi cu vreo 70 cm mai înalt decât cel mai înalt punct al acoperișului și sper că va fi ok.
Știu că există ceva principii din fizică legat de înălțimea coșului de fum, așa că dacă le cunoașteți, secțiunea de comentarii este deschisă.
În caz că nu va trage prea bine nici acum, cel mai probabil că îl voi mai înălța cel puțin 70-80 cm.
PS: E prima oară când zidesc, așa că nu e el perfect drept. Se observă unde e mortarul ud. De acolo am zidit eu, pentru a-l înălța.
Încă de când mi-a venit ideea de a construi foișorul, nu am avut nici o altă opțiune în cap pentru acoperiș, ci doar șindrila bituminoasă. Culmea e că nu știam mai nimic despre ea, nemaiavând ocazia să lucrez cu ea sau să o observ la alții.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului am văzut inclusiv case acoperite cu șindrilă bituminoasă, ceea ce mi-a oferit o oarecare încredere că este o alegere bună.
De ce am ales șindrila bituminoasă pentru acoperiș?
Sunt mai multe motive, însă de departe cel mai important motiv este faptul că nu se încinge precum tabla. Eu voiam un loc răcoros pentru grătar, iar dacă l-aș fi acoperit cu tablă, cel mai probabil că ar fi fost saună acolo.
Apoi, prețul m-a atras și el. Am plătit 558 de lei pentru 8 pachete de șindrilă ce acoperă o suprafață de 23 de metri pătrați, aproximativ. 554 de lei ar fi costat cea mai ieftină tablă la Leroy. Peste 700 de lei ar fi trebuit să plătesc dacă aș fi ales să folosesc țiglă metalică.
Mai apoi, mi-a plăcut aspectul ei. Îmi doream să fie cât mai rustic posibil, iar tabla nu prea se pupă cu conceptul, zic eu. Sigur, ideal ar fi fost o șindrilă reală, din lemn, dar mai greu cu ea. Încă se mai găsește șindrilă din lemn (draniță) însă e o idee mai scumpă. Din descrierea acestui produs înțeleg că un pachet de 50 bucăți de șindrilă din lemn acoperă o suprafață de 0.65 mp. Dat fiind prețul de 114.24 lei, ar fi trebuit să plătesc undeva la 4000 de lei pentru șindrila din lemn.
Poate că sunt și alternative mai ieftine, la meșterii locali, dar nu a fost să fie de data asta.
Simplitatea de instalare a fost, de asemenea, un motiv pentru a o alege. Am văzut câteva video-uri pe YouTube, am urmat instrucțiunile de la producător și cam aia a fost. Rezultatul este destul de bun, zic eu, doar într-un colț a trebuit să fac o mică improvizație, pentru a nu se vedea urât de jos.
Este răcoroasă, ori ba?
Am constatat imediat după finalizarea foișorului că e foarte bine de stat în el chiar și atunci când temperaturile de afară sunt foarte ridicate.
Se vede plăcut, zic eu, nu am observat să plouă pe nicăieri și sper să se comporte ok odată cu trecerea timpului.
Din câte înțeleg, marea problemă a șindrilei bituminoase este rezistența în timp. La acest capitol îi este imposibil să se lupte cu țigla metalică, însă dacă peste 10-15 ani va trebui să fac mici reparații, nu va fi o problemă.
Sunt hotărât să o folosesc și în alte proiecte. De exemplu, mă gândesc ca anul viitor să construiesc un beci în apropiere, deasupra căruia să fac o magazie pentru scule, că sigur se vor mai aduna până atunci și îmi place să fie totul bine organizat. Dacă e totul în regulă până atunci, mi-aș dori să folosesc aceeași șindrilă bituminoasă.
Una pentru că va trebui să iau toate măsurile necesare pentru a obține un mediu răcoros dar și pentru a păstra un decor plăcut prin curte, să nu fie curcubeu.
Dintre toate ciorbele, ciorba rădăuțeană mi se pare cea mai bună. Cu toate acestea, fiind destul de grasă, o consum mai răruț acum. Am făcut-o și acasă iar rezultatul a fost destul de bun, aș spune.
De mult timp voiam să descopăr locul în care a fost ea creată, fiind atât de aproape de mine. Trec prin Rădăuți de cel puțin 3 ori pe an, dar niciodată nu am făcut un popas. Ieri am decis să schimb asta, așa că voi povesti experiența în acest articol.
Restaurant Național – locul în care a fost creată ciorba rădăuțeană
Restaurantul Național este situat chiar în inima orașului Rădăuți, vis-a-vis de Catedrala Ortodoxă. Acesta funcționează încă din anul 1945, având de-a lungul timpului diferite denumiri precum Restaurant 7 Noiembrie sau Restaurant Nordic.
Cornelia Dumitrescu este cea care a inventat acest sortiment de ciorbă, acest lucru întâmplându-se în anii 70. Cu toate acestea, o bună parte a meritelor i se datorează soțului, care a vrut introducerea puiului în ciorba de burtă.
Chiar dacă este locul în care a fost inventată ciorba rădăuțeană, mă așteptam să promoveze mai mult acest detaliu. Cu toate acestea, nu am găsit nici o mențiune în acest sens prin local și nici în meniu. Destul de trist, aș spune. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, doar pe hârtiile de pe masă, pe care se pune mâncarea, este menționat acest lucru. Destul de banal, nu?
Merita spusă povestea undeva, fie ea chiar așa mai banală. Sigur putea fi ambalată cumva.
De asemenea, mă așteptam ca în meniu să fie prima, dar nu. Trebuie să dai câteva pagini pentru a o găsi.
Este încă o dovadă că nu ne pricepem la promovare și turism.
Dacă nu aș fi știut dinainte motivul pentru care acest restaurant este special, probabil că l-aș fi considerat un loc oarecare.
Cum e ciorba rădăuțeană la ea acasă?
Nu este specială în vreun fel anume, însă cu toate acestea este foarte bună. Am încercat-o, de-a lungul timpului, atât acasă cât și la diferite restaurante. Cu toate acestea, aici este unică în felul său.
De exemplu, chiar dacă la ingrediente apare usturoiul menționat, el nu prea se simte în ciorbă. De asemenea, nu primești usturoi extra, așa cum se întâmplă la alte restaurante, pentru a adăuga în ciorbă, dacă vrei mai mult. Oare doamna Cornelia nu voia ca soțul să emane atât de plăcuta mireasmă de usturoi?
Ciorba este destul de simplă, dar gustoasă, aș putea spune. De asemenea, am apreciat că nu se taxează pâinea, smântâna sau ardeii, cum se întâmplă la majoritatea restaurantelor.
Prețurile sunt și ele foarte ok. De exemplu, ciorba rădăuțeană a fost 20 lei. Decent, nu?
Chiar dacă aș fi vrut să fie promovată mai mult ciorba rădăuțeană în interiorul restaurantului, cu un panou sau cu ceva mențiuni pe undeva, decorul este foarte fain.
N-ar fi putut, oare, face o ramă din lemn vechi iar în ea să fie spusă povestea ciorbei rădăuțene?
Cumva, restaurantul este împărțit în două. În partea dreapta, totul este amenajat în stil tradițional, foarte fain.
În stânga, decorul e o idee mai modern și mai minimalist, aș spune. Deloc urât nici aici.
Este o terasă mică afară, însă nu îmi plac terasele care sunt aproape de drumurile pe unde circulă mașinile. Mi se pare că e prea mult haos, ca să nu mai zic de calitatea aerului.
Mi-a plăcut, de asemenea, amabilitatea ospătarului. Muzica clasică de pe fundal creează o ambianță mișto.
Servirea s-a făcut și ea foarte rapid.
Cred că vom mai face câte un popas aici, atunci când vom mai trece prin Rădăuți, pentru că merită. La fel vă recomand și vouă să faceți.
