Am amenajat dulapurile sub blatul de la grătar

Grătarul despre care vă povesteam anul trecut, într-un articol dedicat costurilor pentru ridicarea sa, nu va fi gata 100% probabil că niciodată. Chiar zilele trecute îi spuneam asta Ștefaniei, care era optimistă zilele trecute că după finalizarea ușilor, grătarul ar fi complet.

Asta deoarece mereu vin idei noi și cu cât îl folosim mai mult, ne dăm seama de nevoile pe care le întâmpinăm.

Atunci când l-am gândit, am zis că am nevoie de un blat de lucru mare, de 120 cm, astfel încât să pot lucra fără a mă simți limitat din punct de vedere al spațiului. Totodată, am vrut să fie mare astfel încât sub el să pot amenaja două dulapuri, în care să putem depozita diferite lucruri necesare în foișor.

Devenea tot mai obositor ca în fiecare vineri să aducem lucrurile acolo, iar peste noapte sau la final de weekend să le ducem înapoi în casă, pentru a nu fi victimă pisicilor, prafului șamd.

Prin urmare, în urma cu ceva timp mi-am găsit curajul să încep proiectarea ușilor. Inițial am cumpărat balamalele, dintr-un depozit local. A fost 16 lei bucata și mi-au plăcut pentru că arătau – cât de cât – rustic.

Sigur, în comerț sunt și modele cu muuult mai faine, dar am căutat să nu cheltuim prea mult.

Am luat inițial 4 balamale, considerând că ușile nu sunt foarte grele. Mai apoi, am cumpărat dibluri și șuruburi pentru cărămidă. Acestea au fost destul de scumpe, plătind aproximativ 100 pe ele.

Mai apoi, am cumpărat și lacul pentru uși și rafturi. Am folosit în continuare lac pentru lemn de la Luxens, nuanța stejar auriu, astfel încât să se asorteze cu masa, banca, barul sau blatul de la chiuvetă.

După ce am avut toate aceste lucruri, mi-am făcut curaj să mă apuc de treabă. Am fixat balamalele iar mai apoi m-am ocupat de scânduri. Am folosit, în mare măsură, doar scânduri care anterior au fost folosite pentru cofrat și alte resturi. Le-am curățat, le-am dat cu mai multe mâini de lac iar apoi au fost montate.

Nu a fost prea simplu să obțin o ușă care să închidă cât mai bine spațiile goale, dar îmi place să cred că am obținut aproape maximul posibil. Ziditul nu a fost perfect, cărămizile nu sunt toate la fel de drepte iar placa de la blat mi-a creat, de asemenea, probleme.

Cu toate acestea, am mizat pe ideea de rustic, astfel încât să arate bine și să pot scuza imperfecțiunea. Cumpărasem demult două mânere sub formă de furculiță și cuțit, de pe un grup de vechituri, așa că le-am folosit acum. Am zis să fiu inventiv până la capăt, așa că în loc de șaibe, am mizat pe capace de la bere, precum odinioară.

Problema majoră acum este că am nevoie de al treilea mâner. Am descoperit că există și lingura, doar că mă ajunge 40 de lei cu tot cu transport. Ea ar fi doar 22, însă transportul aproape că dublează prețul final, așa că mă mai gândesc. Există o alternativă pe Temu, dar nu în aceeași nuanță, așa că mai aștept.

În interiorul dulapurilor am montat niște cornier, pe care am așezat scândurile. Sunt câte două rafturi în fiecare dulap, dar probabil că voi așeza niște scândură jos pe beton, ca să mai obțin un compartiment.

Pentru că una dintre uși nu stă închisă perfect, am zis să fac și niște sisteme de închidere, așa că am comandat niște zăvoare de pe Temu.

Pe ușa din dreapta mai trebuie să dau o mână de lac, astfel încât nuanțele să fie – cât de cât – apropiate.

Următorul pas ar fi să aplic niște cărămidă aparent pe beton, deoarece nu mă încântă aspectul său. Sunt destul de încântat de rezultat. Aspectul grătarului a fost mult îmbunătățit după montarea lor, așa că sper să fie practice.

Urmează să fac și ușa pentru golul de sub chiuvetă. Sper că voi reuși asta în viitorul cât mai apropiat.

Am făcut pește la grătar și a ieșit grozav

După cum bine știți, îmi place să îmi petrec weekendurile la țară, trebăluind prin curte ziua, iar seara mă surprinde deseori la focul aprins în grătar. Numai că, cel puțin teoretic, activitatea din urmă nu se prea pupă cu planul meu de a da jos kilogramele care s-au adunat, de capul lor, de-a lungul timpului.

Spun teoretic pentru că, deseori ajungi să pui pe grătar carne de porc, cu grăsime cât să fie, pe care o stropești cu multă bere. Apoi, făcându-se pe seară, se consumă la ore târzii, ceea ce din nou nu ar fi ok, cel puțin teoretic.

Ei bine, chiar dacă vreau să slăbesc, eu la grătare nu renunț. Că fără ele, viața ar fi pustie.

Am încercat să adaptez puțin treburile, astfel încât să corespundă cu planul meu de a slăbi. Astfel, fac grătar doar dacă în timpul zilei am făcut suficientă mișcare, astfel încât să compenseze caloriile. Apoi încerc să aplic și regulile din Revoluția Glucozei. Încerc să nu uit de hidratare, așa că în loc de bere, aleg mai des șprițul.

De asemenea, încerc să echilibrez mâncărurile făcute pe grătar. Astfel, dacă tot frig cei mai buni mici, nu ezit să adaug lângă ei și câteva legume. Ori fac pauză de la porc, alegând să gătesc carne de pui și, mai nou, chiar pește.

Toate acestea au funcționat destul de bine. Chiar dacă au fost două-trei grătare în ultimele două săptămâni, kilogramele au continuat să scadă chiar și așa. La primul am consumat pește și legume făcute pe frigărui, iar rezultatul a fost ce trebuie.

Macrou la grătar, o bucurie!

Îmi place peștele, doar că nu reușesc să îl consum atât de des precum mi-aș dori. Cu toate acestea, când ajunge în zonă câte o mașină cu caras din Prut, fac provizii la congelator.

Doar că nu reușesc asta prea des, așa că macroul este o alegere destul de frecventă. Până nu demult, singurul mod în care îl găteam era cel clasic: dat prin mălai, prăjit și servit apoi cu mămăligă și mujdei.

Cum aș mai renunța la prăjeli, am zis să îl încercăm la grătar. Știam că se poate face, dar nemaifăcând până acum, aveam o oarecare ezitare. Frica de necunoscut.

M-am încumetat, totuși, să cumpăr niște macrou congelat, pentru că mai greu găsești proaspăt pe aici, L-am lăsat să se dezghețe la frigider, l-am curățat a doua zi – pfai, ce miros – i-am dat sare cât să-și ia suficientă, am încercat să îl usuc bine și apoi l-am condimentat cu câteva ierburi și piper.

Am încercat să îl tai în diferite feluri, dar cred că ar merge făcut și întreg. Ideal e să îl pui cu tot cu oase, ca să țină carnea împreună. Astfel se va sfărâma ori de câte ori îl întorci.

Gustul a fost ce trebuie. Sigur mai facem. Trebuie să încerc și saramura, că nu am făcut niciodată și merită să încerc.

De ce ai folosi un grătar pe gaz?

Că sunt mare fan al grătarelor, nu mai este o surpriză. Nu degeaba mă sacrific scriind despre cei mai buni mici, articol pe care încerc să îl actualizez cât de des se poate. Cu toate acestea, nu am înțeles niciodată motivul pentru care ți-ai cumpăra un grătar pe gaz.

Sunt sigur că există grătare pe gaz bune, care oferă anumite avantaje. De exemplu, nu trebuie să faci focul în el, așa că e mai puțin deranj și totodată mai mult confort. Nu te mai arzi la mâini, așa că nu trebuie să folosești mănuși pentru grătar, iar totul se gătește mai rapid.

Cam acestea ar fi câteva dintre avantajele care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la grătarele pe gaz. Dacă mai sunt și altele, aștept să îmi spuneți în secțiunea de comentarii.

Trebuie să zic că am avut ocazia să stau în jurul unui astfel de grătar. Prima oară se întâmpla demult, la bunici, acolo unde unchiul meu folosea un grătar conectat la o butelie pentru aragaz. Cred că mi s-a părut interesant pe atunci, mic și neexperimentat fiind.

Mai apoi, am descoperit grătarul pe gaz la o crâșmă de la țară. După câteva beri merge mereu ceva de mâncare, așa că oamenii s-au gândit că ar fi bun un astfel de grătar. Am participat la inaugurare și nu am fost deloc impresionat. Nu erau răi micii ăia, dar totuși parcă nu aveau nici un Dumnezeu.

Așa că mi-am zis: micii făcuți la flacără de gaz sunt o blasfemie!

Fumul cântărește enorm în ceea ce privește gustul preparatelor la grătar. Iar dacă ai niște lemne bune, uscate, sau chiar niște cărbuni de calitate (am găsit eu unii mișto, am actualizat acolo articolul) atunci acel fum va contribui, sunt sigur, la un gust mai fain al cărnii.

Apoi, mi se pare o mare diferență între gătitul la flacără, cum se întâmplă în cazul grătarelor pe gaz, și cel la jăratec, precum faci la un grătar clasic.

Lăsând gustul deoparte, chiar dacă este el cel mai important aspect, întreaga experiență a unui grătar reprezintă adevărata bucurie pentru mine. E fain să aprinzi focul, să îl aștepți să se domolească iar apoi să pregătești toate cărnurile într-un ritm lent. Toate aceste momente de așteptare oferă ocazia de a schimba două-trei vorbe sau de a te bucura de două-trei beri.

Nu aș da niciodată toată această experiență pe o porție de mici făcuți la tigaie, așa cum îi consider pe cei făcuți la grătarele pe gaz.

Folosiți un astfel de grătar? De ce?

Cât de înalt trebuie să fie coșul de fum?

Odată cu ridicarea foișorului, grătarul meu nu mai părea să tragă la fel de bine. Cumva prezența acoperișului a fost de vină. Drept urmare, azi am zis că trebuie să iau măsuri.

Chiar dacă grătar fără fum nu există, nu îmi place să îmi vină mereu în față. Astfel, am zis că soluția ar fi înălțarea coșului de fum. Am luat azi câteva măsurători, iar cel mai înalt punct al acoperișului era la 270 cm. Coșul de fum era la o înălțime de 270 cm, de asemenea, ceea ce probabil că nu era ok.

Prin urmare, am decis să îl mai înalt puțin. Acum, de la nivelul acoperișului, care e la 220 cm, coșul de fum se mai ridică încă 120 cm, ceea ce înseamnă că ajunge la 340 cm. Ar fi cu vreo 70 cm mai înalt decât cel mai înalt punct al acoperișului și sper că va fi ok.

Știu că există ceva principii din fizică legat de înălțimea coșului de fum, așa că dacă le cunoașteți, secțiunea de comentarii este deschisă.

În caz că nu va trage prea bine nici acum, cel mai probabil că îl voi mai înălța cel puțin 70-80 cm.

PS: E prima oară când zidesc, așa că nu e el perfect drept. Se observă unde e mortarul ud. De acolo am zidit eu, pentru a-l înălța.

Care sunt cei mai buni cărbuni pentru grătar?

Probabil că știți deja faptul că sunt un mare fan al grătarelor. Îmi place nu doar să le consum, ci și să le fac. Așa se face că am ținut morțiș să construiesc un grătar din cărămidă, deasupra căruia am făcut un foișor. Motivul pentru care am băgat banii și timpul în aceste construcții este acela de a obține condiții cât mai bune în timp ce fac câte un grătar.

Cred că le-am obținut, într-o foarte mare măsură, chiar dacă mai sunt mici lucruri de făcut pe acolo.

În cea mai mare parte a timpului, obișnuiesc să fac focul pentru grătar folosind lemne. Însă, odată cu mutarea alor mei, cantitatea de lemne s-a dus încet dar sigur. Iar cum iarna nu obișnuim să stăm la țară la casa cu grătarul, nu există nici un motiv pentru a cumpăra lemne de foc prea curând.

Rămânând fără lemne, am decis să trec si eu, ca totul omul, la folosirea cărbunilor, treabă de care am fugit de când mă știu.

Nu m-a atras niciodată ideea de a face grătar folosind cărbuni deoarece nu ai deloc control asupra arderii acestora. Îmi era foarte comod să folosesc lemn de salcâm pentru grătar, de exemplu, pentru că știam precis durata lor ardere, modul în care scade temperatura odată cu trecerea timpului, așa că mă puteam organiza fie să termin totul la timp, fie să fac un nou foc în timp util.

În schimb, atunci când folosesc cărbuni, totul este o loterie. Uneori faci carne și legume în 2-3 rânduri iar după ce iei totul ți se rupe sufletul văzând că mai există suficient foc pentru a găti și altele, însă nu mai ai ce să pui pe grătar. Alteori, faci un rând de carne iar pentru legume, sau pentru al doilea rând de carne, temperatura este prea mică.

Ultima oară am cumpărat cărbuni din Kaufland, ceea ce sigur nu voi mai face prea curând. Așa că, până reușesc să pregătesc eu un stoc de lemne de salcâm pentru grătar, vă întreb: unde găsiți cei mai buni cărbuni? Ideal ar fi să nu fie mai scumpi decât carnea și berea la un loc.

Actualizare 25.08.2023: am reușit să găsesc niște cărbuni foarte buni. Nu `or fi ei cei mai buni, pentru că voi continua să mai încerc și alții, la fel cum fac cu micii, pentru a-i descoperi pe aceia care îți oferă o experiență plăcută.

Este vorba despre niște cărbuni pe care îi cumpăr din Dedeman cu 18 lei.

Sunt foarte mulțumit de ei. Nu mai încercasem niciodată cărbuni ovali. Se aprind ușor dacă faci focul deasupra lor și duc cu lejeritate două trei ture de carne. Nu ard foarte puternic, ci oferă o temperatură constantă, ceea ce îmi place. Nu știu când voi mai testa alții, deoarece ăștia îmi plac destul de mult.

Totuși, aveți grijă că vă puteți lua țeapă uneori. Am pățit să găsesc cărbunii măcinați și doar câțiva întregi. Analizați mai mult timp sacul înainte de a-l cumpăra, deoarece aparent nu prea există asumare și deschidere în rezolvarea problemelor de acest tip.

După ce mi-am luat țeapă cu cărbunii din Dedeman, iar băieții nu și-au asumat nici-o vină, am zis că merită să mai încerc și alții. Am găsit brichete pentru grătar și la Selgros, foarte asemănători cu cei de mai sus. Cu vreo 2 lei mai scumpi, dar întregi și la fel de buni, cel puțin. Prin urmare, am luat doi saci.

Foarte mulțumit de ei. De altfel, pare că trebuie să mă documentez despre tipurile de cărbuni pentru grătar, deoarece sunt lucruri de aflat. Voi actualiza articolul acesta ori de câte ori am ocazia, pentru a vă ține la curent.

Cât despre întrebarea din titlu, îmi răspund tot eu: cei mai buni cărbuni sunt lemnele, sunt sigur!