Lună: februarie 2023

Mi-am cumpărat piatră de pizza din LIDL

Mereu m-a atras ideea de a găti pe piatră, deoarece pare tare mișto. Așa că demult era cât pe ce să cumpăr o piatră pentru copt pizza din LIDL. Doar că fiind un model rotund cu diametru destul de mare, nu am cumpărat-o pentru că nu ar fi încăput în cuptor.

Am un aragaz tare mic aici la garsonieră și jur că l-aș schimba imediat pe căciula mea, doar că nu este spațiu pentru unul mai mare. Ușa s-ar deschide în calorifer, ceea ce nu ar fi neapărat ok.

Nu de puține ori am zis că îmi cumpăr un cuptor electric, doar că ocupă spațiu și nu-s tocmai ieftine. Dar cine știe ce voi face în viitor.

Acum însă am descoperit că au piatră pentru pizza dreptunghiulară. Încape și aceasta tot la limită, dar se închide bine ușa, așa că nu am ezitat. În plus, se poate folosi și pe grătar în aer liber, așa că dacă nu ar fi încăput, îi găseam eu treabă.

M-am tot gândit dacă acest articol să-l public doar cu lauda sau să îl las la ciorne până când pun piatra la copt. Am decis să aștept să fac și o pizza, sau două, pe ea, iar apoi să revin cu impresii la cald.

Ei bine, la prima pizza a fost dezastru! Ai nevoie de o paletă pentru pizza, pentru a o muta de pe masă pe piatră. Eu am crezut că pot face asta folosindu-mă de tocător. Am presărat multă făină și speram că va aluneca cu ușurință. Mhm, vezi să nu! După ce am distrus prima pizza, la a doua am schimbat strategia.

Am făcut mai întâi blatul, pe care l-am întins bine, iar apoi am scos piatra din cuptor. Am pus blatul pe ea și apoi toate ingredientele rapid, precum în Formula 1. Chiar dacă e anevoios acest procedeu, funcționează și nu mai trebuie să dai 100 de lei pe o paletă pentru pizza. Oricum sper să îmi fac eu una la țară, din lemn.

După nervii cauzați de primul eșec, a doua pizza mi-a oferit satisfacție. Am reușit să fac o pizza ca pe vatră. Asta e și șmecheria cu piatra de pizza: oferă o coacere mai bună. Practic, blatul este crocant dar nu îl usucă, așa cum se întâmplă în tavă.

Trebuie să presari piatra cu făină, ca să nu se lipească blatul. În final, rămâne destul de murdar și e imposibil de curățat. Asta e, nici în cuptoarele din cărămidă nu este un alb imaculat.

Șmecheria cu piatra pentru pizza este destul de simplă. Pui piatra la cuptor și o încingi aproximativ 30 de minute sau mai mult, la treaptă maximă. Apoi poți pune chestii pe ea. Eu am ales să fac și niște turte, au ieșit și ele grozav, foarte aerate.

Cam așa arată una dintre cele 4 pizza făcute pe ea. Mie mi se pare că arată bine, iar gustul a fost ce trebuie.

În timp ce scriu acest articol, aștept să văd cum iese pâinea integrală pe piatră. Sper că va fi ok, deocamdată așa pare. Voi actualiza, oricum, acest articol, imediat ce va fi gata.

Gătiți pe piatră? Ori cel puțin vă tentează ideea?

Blogurile au reapărut în prim plan

Pentru mine, ele oricum nu au dispărut niciodată. De când mă știu, m-a atras ideea de a face parte din tabăra celor care creează conținut pe internet. Așa că încă de prin generală căutam soluții pentru a-mi prea propriul chat wap, parcă așa le zicea, folosind un telefon cu butoane.

Apoi, odată ce a ajuns internetul pe calculator, am avut mai multă libertate de a explora. Am experimentat fel și fel de scripturi și site-uri de toate felurile, de la forumuri până la bloguri.

Mult mai târziu a apărut blogul. În 2013, mai precis, iar de atunci pare că a trecut o vecie. Acest blog a cunoscut, de asemenea, diferite perioade de o activitate mai mult sau mai puțin intensă.

A fost abandonat ocazional, dar mereu am revenit la el cu entuziasm. Acum, însă, de mai bine de un an am revenit mai serios și mai în forță. Dacă până nu demult nu aveam o idee clară despre ce ar trebui să se întâmple aici, acum știu.

Practic, a fost nevoie de toți acei ani pentru a cunoaște o oarecare maturizare în ceea ce privește blogul. Chiar dacă regret perioadele de inactivitate, încerc să privesc altfel: au avut ele rostul lor.

Constat fericit că această revenire a mea, după îi cum zic, vine într-o perioadă în care blogurile sunt aduse în discuție tot mai constant.

După dispariția t5.ro, Alex a decis să lanseze topblog.ro, acolo unde ar trebui să apară și blogul meu foarte curând. Lumea vorbește despre bloguri, așa că în ultima perioadă am citit despre acest subiect atât la Marius cât și la Mihai. Cred că am mai citit vreo două articole pe subiect, dar îmi scapă acum.

În plus, în ultimul an am influențat, să zic așa, două persoane să scrie pe blog. Ștefania se ține bine, mai ales că insist să scrie zilnic. Nicoleta, sora ei, scrie și ea, dar mai răruț.

Am văzut că au început și alții să scrie mai des, precum Iulian, Redoo (ex domnu` Manea 😂) iar Alex, Ștefan, Perfu și Alin au și ei perioade când scriu destul de des. Pardau se hotărâse să revină în forță, dar pare că s-a răzgândit. N-ar fi rău să scrie mai des și Vasile, că se pricepe.

Doar în ultimele două paragrafe sunt 10 link-uri, adică 10 bloggeri care în urmă cu ceva timp nu erau la fel de activi. Mă bucură prezența și mai ales activitatea lor, deoarece așa am și eu unde să las comentarii.

Sper doar să se țină deoarece așa cum zicea și Alex pe topblog.ro, bloggingul nu e un sprint, ci un maraton.

Oricum ar fi, sunt sigur că blogurile nu vor dispărea niciodată. Nu atât timp cât există comunități în jurul lor. Iar dacă te pasionează în adevăratul sens al cuvântului scrisul, iar pe lângă asta mai reușești să și monetizezi, atunci ce motiv ai putea avea să renunți la asta?

Plan pentru 2023: un concert pe lună

V-am mai spus și în trecut: iubesc muzica live. Prin urmare, încerc să bifez adesea cât mai multe concerte de la trupele care îmi plac sau de care nu am auzit niciodată pentru că doar așa pot să descopăr oameni faini.

Din acest punct de vedere, îmi doresc ca anul 2023 să fie cât mai bogat. Mai precis, mi-am propus ca în acest an să nu treacă o lună fără să bifez un concert.

Am reușit în ianuarie, când am servit o porție de Fără Zahăr, botoșăneni de-ai mei. Sunt fan de ani buni, îmi place umorul lor precum și genul muzical probabil unic. Prin urmare, nu-i ratez când ajung prin zonă.

În februarie va fi Cargo. Cântă chiar mâine seară, așa că în timp ce scriu acest articol, pe fundal rulează un videoclip de la concertul lor din Chicago de anul trecut. În materie de rock, Cargo e probabil trupa la care am fost cel mai des la concerte. Să fi fost de 5-6 ori în ultimii 3 ani? Cam așa.

În seara asta se aude Compact, dar am ales Cargo. Sunt mai mare fan, nu pot nega.

Luna viitoare, nu știu ce se anunță, dar sigur vor fi suficiente evenimente astfel încât să am de unde alege.

Din punctul ăsta de vedere, Suceava se prezintă mai mult decât ok. E o comunitate destul de închegată de pasionați de muzică bună, iar noi generații cresc. Observ asta în concerte. În plus, rockul a devenit, de-a lungul anilor, o tradiție în oraș prin Bucovina Rock Castle. Festivalul a devenit acum Cetatea de Rock a Sucevei.

Sunt apoi vreo două motorfest-uri (Bucovina Motorfest Oficial respectiv Motorfest THRACVM RC Suceava), un festival de blues dar și alte evenimente ce au loc pe la cetate și implică, printre altele, câte un concert cu artiști de bună calitate.

Pe timpul verii, treabă este. Din acest punct de vedere nu se prezintă rău nici Botoșaniul. Sunt Zilele Nordului și Seri Melancolice Eminesciene, un festival de muzică folk. Importantă este și activitatea din extrasezon, iar din acest punct de vedere este de aplaudat activitatea localurilor care organizează evenimente. Art Rock Cafe e cel mai bun exemplu în acest sens.

Grozav mi se pare că până și la evenimentele pe bani publici își fac loc câte o trupă de muzică rock și nu numai. Au fost nume, de-a lungul timpului, precum Cargo, Bucovina sau Subcarpați.

În Botoșani, totul e în moarte clinică. A existat, până nu demult, un Old School Pub în care activau majoritatea dintre trupele care erau chemate la Suceava. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să particip și acolo, iar localul să fie plin. Între timp, am înțeles că se fac petreceri cu manele acolo. Păcat! Acum, în lista de evenimente ale trupelor pe care le ascult regăsesc adesea Iași, Suceava dar Botoșani nu mai este pe listă, chiar dacă ar fi fost simplu din punct de vedere logistic.

Nu știu cum și dacă aș putea îmbina pasiunea pentru muzică cu cea pentru scris, însă am scris acest articol mai mult pentru a afla: mergeți la concerte? Ce trupe preferați și care-i activitatea din acest punct de vedere în orașul în care trăiți?

Munca de acasă e chiar mișto

A fost nevoie de mult timp să ajung la concluzia asta. Pe la începuturi de pandemie, am fugit din Suceava la țară, ca să mă pot bucura de puțină libertate. Așa că am stat la țară timp de 6 săptămâni, sau chiar mai mult, cât timp municipiul a fost în carantină.

Mi-a priit acea perioadă, dar mă plictisisem grav să lucrez de acasă. Îmi lipsea socializarea. Așa că, odată întors la birou, rare au fost momentele când am lucrat de acasă. Rămâneam acasă doar atunci când o răceală mă obliga să fac asta.

După o lungă perioadă de muncă de birou, modul în care privesc lucrurile s-au schimbat puțin. A fost o serie de împrejurări în urma căreia m-am convins că e mai bine de acasă.

În primul rând, a fost o răceală-spre-gripă în decembrie. Apoi a venit concediul de iarnă. Iar în toată această perioadă, am descoperit cât combustibil pot economisi nemaifăcând deplasarea până la birou.

Nu mai locuiesc în Suceava, ci în imediata ei apropiere, însă tot apar 2-3 kilometri în plus. Prin urmare, deplasarea cu pejosul e mai puțin posibilă. Nu că mi-ar fi greu să merg, îmi plac plimbările, însă aș face – foarte probabil – aproape o oră pe drum. Nu îmi permit să petrec 2 ore pe zi pe acest drum.

Timpul câștigat a fost, de asemenea, un alt motiv care m-a convins să lucrez de acasă. Pierdeam în trafic 20-30 de minute pe drum. În total se făcea aproape o oră pe care o sacrificam în acest sens. Acest timp îl pot aloca somnului, ceea ce e grozav, sau pentru socializare cu partenera. Timp frumos, cum s-ar spune. Un alt beneficiu important.

Apoi, acum că obișnuiesc să mănânc și eu mai inteligent, la ore regulate, mi-e mult mai ok să mănânc mâncăruri proaspăt gătite și mai ales calde. Iată, deci, încă un motiv pentru care am decis să lucrez de acasă.

Sigur, contextul este acum altul. Un prieten îmi zicea zilele trecute un clasic ți-am zis eu. Am avut discuția asta cu el în trecut, iar eu ziceam clar și tare că mi-e mai bine la birou. Așa cum i-am zis și lui, altfel stau treburile acum. Dacă în trecut stăteam singur și mă plictiseam, acum e mai multă gălăgie prin casă iar monotonia apare mai greu.

Sunt poate și anumite dezavantaje. Consumul de cafea ar putea fi unul dintre ele. Nu știu dacă există diferențe mari în ceea ce privește consumul de energie. Cert e că se consumă mai multe resurse. Și filtrele de la cana Aquaphor le schimb acum mai des, de exemplu.

Totuși, dacă înainte obișnuiam să alimentez de cel puțin 100 RON săptămânal, acum trec pe la stațiile de alimentare doar atunci când merg la țară. Prin urmare, sunt economii care se fac, ceea ce mă mulțumește.

Voi cum lucrați?

Nu mai sunt obez

Conform datelor, eram. Ori cel puțin așa spunea indicele de masă corporală, cunoscut și ca BMI (body mass index). Până nu demult, acesta depășea pragul de 30, ceea ce înseamnă că ești obez. Scurt și pe doi.

Când am văzut prima oară informația că am obezitate de gradul II, în nu știu ce aplicație, recunosc că nu m-am simțit bine deloc. Uitându-mă în oglindă, mi-am dat seama că aplicația nu greșește și că problema e mai MARE decât o vedeam eu. Însă nu am făcut nimic în acest sens. Nu mi-a plăcut ideea, dar am mers mai departe.

Acum de când am început să ard kilogramele, mi-am propus ca obezitatea să nu mai apară în statisticile mele. Am reușit să îndeplinesc și acest obiectiv. Indicele meu de masă corporală, căruia i se zice și IMC, este acum de 29.8, ceea ce se poate traduce prin „supraponderal”. Tot nu e bine, dar e mai ok decât obez. Ar trebui ca indicele de masă corporală să scadă sub 25 ca să fie totul bine, din câte înțeleg.

Vom ajunge și acolo.

Mă bucură gândul că e abia începutul lunii februarie și am reușit să îndeplinesc deja două obiective: acesta și cel cu două cifre pe cântar.

Sunt multe calculatoare pe internet care te ajută să îți afli indicele de masă corporală, precum și diferite recomandări de calcule în urma cărora ai putea afla ce BMI ai.

De altfel, pare că deficitul meu caloric își face treaba în continuare, așa că ne citim curând cu noi actualizări de greutate.

Televizor Vortex blocat pe Wisdom Share

Dacă tot stau cu ochii în laptop în cea mai mare parte a timpului, lumea adesea mă solicită pentru câte o problemă minoră ce poate fi rezolvată, în mod obișnuit, după o simplă căutare pe Google. Prin urmare, atunci când merg la țară, nu de puține ori se întâmplă să mi se solicite ajutorul pentru a rezolva cine știe ce problemă cu un telefon, laptop sau televizor.

La fel și de curând, când problema era cu un televizor Vortex. Bine, spunând Vortex, e clar că problemele nu pot să nu existe. Dar nu despre asta e vorba în acest articol.

Puteam să jur că e o problemă pe care o poți rezolva cu o simplă scoatere din priză. Doar că nu a fost deja.

Televizorul era blocat pe imaginea de mai sus, anume Wisdom Share, ceea ce presupun că e o funcție prin care poți distribui imaginea de pe telefon pe televizor, sau ceva de genul. Nu răspundea la nimic, doar la scoaterea din priză. De pornit, o ia din telecomandă și cam atât.

Am căutat pe internet, dar nu găsesc decât un videoclip al unui indian. Din câte am înțeles eu, respectivul face o rescriere de soft sau ceva de genul. La așa ceva nu mă bag, cel puțin nu în cazul televizorului altuia.

Mă întreb însă dacă voi ați găsit o soluție mai simplă, ori dacă ați făcut asta în service… care a fost costul operațiunii? Faceți un bine. 😀