Lună: februarie 2023

Două mici probleme cu cardurile de memorie și rezolvarea lor

Știți momentele acelea în care tehnologia te prinde la colț și te articulează cu șlapul, ca pe un începător? Așa am pățit eu în ultimele zile cu cardurile MicroSD. Nu o dată, ci de două ori!

Prima problemă o mai pățisem demult, dar uitasem soluția. Mai precis, am scos cardul din aparatul foto pentru a descărca pozele cu pâinea iar după ce îl pun înapoi în aparat, primesc un mesaj de genul protejat la scriere. Îmi suna cunoscut, dar nici urmă de soluție. Așa că am căutat pe internet, acolo unde aflu că există un mic buton pe card, în partea laterală, pe care îl poți folosi pentru blocarea cardului.

Mi-am amintit imediat de el, l-am acționat și a dispărut problema. Hacker, nu altceva!

Apoi, un alt card îmi dă la picioare. Am comandat ceva ieftin de pe eMAG, mai precis un model de 64 GB de la Kingston. Am dat 25 de lei pe el, avea multe review-uri pozitive așa că… de ce nu? Aveam nevoie de el pentru camera de bord de la MIO.

Nu am apucat să îl testez când a ajuns, așa că l-am pus în cameră într-o vineri, pentru a-l avea la drum lung. Să fie, să nu trebuiască, vorba aia.

Îl pun în aparat și pornesc la drum, totul părea să meargă ok. După câteva secunde însă îmi cere să îl formatez. Ok, fac și asta, că tot există posibilitatea asta pe cameră. Dau să formateze, durează puțin și îmi cere iar să fac asta. Scenariul acesta se repetă la nesfârșit, până când renunț. M-a enervat însă ideea că am luat țeapă cu el.

Ajuns înapoi la Suceava, am pus mai întâi în laptop un card despre care știam sigur că merge fără probleme în camera de bord. Am observat era FAT32. Apoi, am pus cardul cu probleme și era exFAT. Zic să îl formatez, să îl fac FAT32, fiind sigur că de aici e problema.

Surpriza a fost că nu exista opțiunea aceasta la formatare, ci doar exFAT ȘI NTFS. Așa că m-am folosit de programul AOMEI Partition Assistant 9.14.0. Îl găsiți aici. Mi-a oferit posibilitatea de a alege FAT32, l-am formatat astfel apoi a mers fără probleme în camera de bord.

Ați întâmpinat probleme cu cardurile de memorie până acum? De asemenea, sunt curios dacă folosiți un astfel de card pentru extinderea memoriei din telefon.

Care este cea mai bună cafea pentru voi?

De când am divorțat de bere, cafeaua a rămas probabil singurul meu răsfăț. Sigur, mă bucură un pahar cu vin bun, cât și bucatele făcute la grătar – indiferent de tipul lor – însă despre alt răsfăț vorbesc eu acum. Fac trimitere directă la acela care te unge pe suflet la fiecare înghițitură.

Cu speranța că m-am făcut înțeles și inspirat fiind mai ales de domnu` Manea, am zis că trebuie neapărat să vă provoc la o discuție. Legată de cafea, bineînțeles, nu despre Grecia sau tractoare, din ce am văzut eu pe acolo.

Sunt consumator de cafea de prin liceu și am consumat-o adesea în cele mai proaste moduri posibile. La început a fost cafeaua la filtru, pe care o mai consum și acum când merg la țară. Inițial, mereu era cu două lingurițe de zahăr și nu refuzam nici laptele.

Apoi, am trecut la 3 în 1. Cea mai proastă alegere pe care o puteam face. Azi nu aș mai face asta și doar foarte rar mai gust câte un 3 în 1, moment în care îmi amintesc că nu are nici o treabă cu cafeaua.

Ajuns cu chirie, am folosit inițial un espressor albastru de la DeLonghi, pe care nu am dat mai mult de 300 de lei. L-am prins la reducere, însă cafeaua lui nu era bună deloc. Orice îi făceai, era pur și simplu prea tare. Existând riscul de palpitații, azi șade printr-o magazie ceva, cel mai probabil. Asta dacă nu o fi fost aruncat între timp.

Am trecut la cafeaua la ibric, pe care încă o iubesc și azi. Mai ales dacă este făcută la nisip, este ce trebuie. O lungă perioadă de timp, am folosit un ibric ars și urât – aspect căpătat după ce l-am uitat pe foc până s-a evaporat toată apa din el – pe care îl am și azi. Îl mai folosesc și acum, ocazional.

De o vreme, în schimb, a ajuns alt DeLonghi pe mâna mea. Căpătat de ai mei, ei nu s-au obișnuit cu el și am acceptat încântat să îl primesc. Știam deja că face cafea bună, așa că nebun aș fi fost să îl refuz. Mai ales că și Ștefania era de acord cu ideea. Aveam rețineri în sensul ăsta, pentru că nu prea există spațiu în bucătărie.

Noul – care nu e deloc nou – espressor îmi place. Este modelul DeLonghi EC230, din câte citesc pe el. E destul de vechi, drept urmare nu îl mai găsești prin magazine. Apare aici, dar nu mai este în ofertă de ceva timp, probabi.

Chit că m-am chinuit să-l curăț de calcar, necesitând o clătire îndelungată pentru că nu dispărea gustul acrișor al soluției folosite, într-un final a meritat efortul. Cafeaua este cremoasă, așa că care o beau așa… simplă. Fără zahăr, fără nimic. E un espresso mai lung și consum aproximativ două pe zi.

Mă gândesc chiar să îmi cumpăr o cană pentru spumarea laptelui, însă aștept să găsesc ceva mai ieftin. Nu aș da niciodată 50 de lei pe o cană de inox cu cioc, că parcă așa îi zice. Mi-ar plăcea totuși să mă joc încercând să fac niște modele, așa cum se face în cafenele.

Sigur voi mai reveni ocazional la cafeaua făcută la ibric, mai ales dacă într-o bună zi voi reuși să bifez ibricul de cupru de pe lista de dorințe.

Am uitat să zic că prefer Jacobs în materie de cafea. Așa m-am obișnuit, de la ai mei. Nu îmi place însă faptul că s-a scumpit mai mult decât mi-aș fi dorit. Așa că e foarte probabil să mai experimentez și alte mărci în viitor.

Voi ce preferințe aveți pentru cafea? Cu cât mai multe detalii, cu atât mai bine.

Am văzut Mirciulică cu așteptări prea mari

Îmi place de Mircea Bravo și îl urmăresc pe YouTube din mai multe motive. Un prim motiv ar fi umorul bun, apoi subiectele adesea interesante. La fel de mult îmi plac și oamenii din jurul lui, precum Bunica, Bogdan Bob Rădulescu (Haurențiu), Cucu – nu ăla din Ploiești, ci de la Cluj, cu prenume mai frumos – dar și alții.

Mi se pare că toți acești actori au potențial și chiar am fost entuziasmat de vestea că fac un film. Așa se face că așteptările mele au fost mari.

Nu am ajuns în cinema, chiar dacă mi-aș fi dorit, ci l-am văzut acum, pe Netflix. Am dat play și, sincer să fiu, m-am plictisit repejor.

Cucu face un rol decent. Mircea Bravo mi s-a părut destul de slăbuț. Bunica nu are cum să nu te încânte prin simpla ei prezență. E un om care transmite multă căldură și mie mi-i simpatică. Elena Ivanca, mama lui Mircea din film, face de asemenea un rol foarte bun.

Cred că ar fi ajutat mult prezența lui Bogdan Rădulescu, dacă și-ar fi găsit loc în film.

Povestea este puțin banală. Sigur, arată realitatea zilelor de astăzi, dar pe alocuri e cam trasă de păr. Anumite situații sau glume sunt, la rândul lor, banale și previzibile.

Am râs la multe dintre scenele lui Cucu și finalul a fost pe alocuri simpatic.

Nu aș spune neapărat că este o pierdere de timp. Să înțelegem faptul că e primul lor film și este loc de mai bine. Sigur vor evolua. Deja au făcut cel de-al doilea film, să vedem când va fi lansat și care va fi prestația lor.

Mă voi uita și la cel de-al doilea. Îmi place să le dau o șansă – aproape – tuturor filmelor românești. Doar exersând pot deveni mai buni.

De altfel, pe IMDB are un decent 6.6/10. Zic că e o notă corectă.

L-ați văzut, v-a plăcut?

Pâine integrală făcută în casă

Am fost crescut cu pâinea făcută în casă. Fie că erau turte coapte sau prăjite, fie că era pâine făcută la cuptor, în cea mai mare parte a timpului pâinea cea de toate zilele era făcută în casă.

Fiind crescut cu ea, adesea îi duceam dorul. Pâinea din comerț nu a fost niciodată perfect pe gustul meu, chiar dacă sunt și opțiuni mai scumpe care-s mai bune. Doar că au prea multe ingrediente, majoritatea nefiind necesare. Așa că am împrumutat de la mama obiceiul de a face pâine în casă.

Acum cu regimul însă am renunțat la pâinea albă, la care mă pricepeam destul de bine deja, înlocuind-o cu pâinea integrală. Așa că a apărut o nouă provocare pentru mine: cum se face pâine integrală făcută în casă?

Recunosc că la început am căutat rețetă de pâine integrală pe internet, mai mult pentru a afla dacă există ceva special ce ar trebui să fac. Totul e la fel ca în cazul pâinii albe, diferă doar făina.

Așa că am zis că trebuie să scriu despre asta și aici pe blog. Recunosc, mi-ar plăcea să scriu mai des despre bucătăreală, dar încă nu am curajul și nici poze grozave nu pot obține din motive de lumină, imaginație și creativitate. Am prins ceva curaj și datorită lui Marius, care la rândul lui a scris despre rețeta lui de pâine.

Diferă însă procedura și ingredientele folosite, așa că am zis să-i arăt eu lui cine-i șefu` la pâine integrală făcută în casă.

Ce rețetă folosesc pentru a face pâine integrală?

Eu am cam renunțat să folosesc cântarul de bucătărie când gătesc. Prefer să fac totul la ochi, iar asta pentru că așa învăț mai ușor anumite rețete. Așa se face că ingredientele din rândurile următoare vor fi prezentate cu aproximație.

Dat fiind consumul mic de pâine, încerc să nu folosesc mai mult de 500 de grame de făină. Găsești făină integrală în comerț. Nu am luat ceva scump, ci doar ce e mai ieftin. De prin LIDL a fost luată făina asta, cred. Uneori ajung să folosesc chiar și 600 și ceva de grame, din motive de prea multă apă.

Apoi, folosesc aproximativ 200-300 ml de apă caldă în care am dizolvat în prealabil un plic de drojdie pe care l-am amestecat cu foarte puțin zahăr. Las acea apă să crească drojdia puțin, iar apoi o torn peste făină.

Avem și praful de sare pe care îl arunc peste făină. Frământ apoi până obțin un aluat suficient de moale, lipicios dar care să nu se prindă de mâini sau de bol. În acest sens, ajută 20-30 ml de ulei. Eu folosesc de măsline.

Cu cât frămânți mai mult, cu atât mai bine. E o activitate care mie îmi place, așa că fac totul cu plăcere și nu am o problemă în a frământa mai bine de 15 minute, dacă e cazul. Aș minți să spun că fac asta mereu.

Acopăr vasul cu ceva folie, pun și un prosop sau două peste, apoi las aluatul să crească. După aproximativ o oră, rup din aluat și formez mai multe bile de aluat pe care le frământ în mână, folosind o mișcare de rotire pe după mână, să zic așa. Cred că ar fi ajutat mai mult un video în acest sens.

Ung tava cu foarte puțin ulei și pun fiecare bilă obținută. Acopăr tava cu folie și prosop, apoi aluatul mai stă un timp la crescut.

Când îmi place cum arată, ung deasupra cu un ou bătut, iar apoi ajunge în cuptor la treaptă medie, pentru 20-30 de minute. Nu am cel mai bun cuptor, ci dimpotrivă, probabil e cel mai prost. Probabil că rezultatul ar fi fost mult mai bun dacă mă ajuta cuptorul.

În final, scot pâinea din tavă și o lasă învelită într-un prosop sau două, ca să nu se întărească.

Mie îmi place pâinea care îmi iese, iar cei care au gustat au zis că e bună. Sper că nu au mințit și sper să vă fie de ajutor și vouă. Dacă prinde bine, poate mai revin cu astfel de materiale.

Faceți sau ați făcut pâine în casă? Care este procedura voastră?

Cântar de bucătărie Spice & Soul – ieftin și bun?

În trecut am folosit o lungă perioadă de timp un cântar de bucătărie de pe eMAG, un model Star-Light mai precis. Era modelul cu bol și l-am cumpărat pe când mă apucasem mai serios de gătit. La început măsuram cantitățile de ingrediente, dar cel mai des îl foloseam pentru a cântări făina atunci când făceam pâine.

Și-a făcut treaba foarte bine, nimic de reproșat. Doar că plimbându-mă prin Kaufland am văzut ceva cântar de la Spice & Soul, marcă proprie Kaufland din câte am observat eu. Avea o reducere bună, prețul său fiind de aproximativ 30 de lei. Un preț decent, zic eu.

Nu l-am cumpărat doar pentru prețul său bun ci și pentru a duce unul la țară. Acolo nu aveam, așa că eram nevoit să merg cu cântarul după mine pentru a mânca în mod calculat, să zic așa.

E un model simplu, fără bol, din ceva sticlă sau cel puțin dintr-un plastic mai dur. Nu îmi dau seama și nici cutia nu o mai am. Cântărește atât ingrediente solide, cât și lichide. Are funcție tara, care memorează greutatea vasului folosit pe el, întocmai pentru ca toată treaba de cântărire să fie cât mai simplă.

Poate suporta o greutate de până la 5 kilograme, iar marșa de eroare ar fi, din câte înțeleg de 1 gram/mililitru.

Se curăță ușor, are un aspect minimalist așa cum îmi place mie iar precizia pare a fi destul de ok. Am comparat folosind cântarul corporal. Am folosind un bol cu fructe congelate. Cântarul de bucătărie spunea că sunt 290 de grame – cu tot cu vas – iar cel corporal 300. Mă rog, cântarul corporal nu are precizie la gram.

Ce ar putea fi spus mai mult despre un cântar de bucătărie? Cică ar fi realizat în Germania, însă distribuitorul/importatorul este Kaufland din Moldova. Asta mi s-a părut interesant.

La astfel de dispozitive, precizia reprezintă cea mai importantă cerință pe care o poți avea.

Ce cântar de bucătărie folosiți?

Soluția la care apelează Netflix pentru a opri împărtășirea contului

În timp ce se vorbește despre Mirciulică și despre noutățile de luna aceasta, Netflix se pregătește să dea lovitura sub centură tuturor celor care au decis să facă un abonament comun, pentru a obține astfel un preț mai bun.

Scriu despre Netflix deseori pe aici, așa că nu pot să nu aduc în discuție acest subiect. Știu că multe sunt persoanele care așteaptă să vadă ce decizie va lua Netflix în acest sens.

Înainte de toate, trebuie să precizez că găsim acum o pagină pe Netflix, la Asistență, cu titlul Folosirea la comun a contului Netflix. O puteți găsi aici.

Netflix spune foarte clar că „persoanele care se află în afara locuinței tale trebuie să folosească propriul cont pentru a viziona conținutul Netflix”.

Se întâmplă asta? Sigur că nu. Prin urmare, aceștia adaugă în felul următor:

Atunci când un dispozitiv din afara locuinței se conectează la un cont sau este folosit în mod constant, este posibil să solicităm confirmarea dispozitivului înainte de a putea fi utilizat pentru a viziona conținutul Netflix sau să solicităm schimbarea locuinței Netflix. Facem acest lucru pentru a confirma faptul că dispozitivul a fost autorizat pentru a utiliza contul. Consultă „Confirmarea unui dispozitiv” de mai jos pentru detalii.

Netflix nu te va taxa automat dacă folosești la comun contul cu cineva care nu locuiește cu tine.

Folosirea la comun a contului Netflix

Practic, fiecare cont Netflix va avea o locuință, anume cea a utilizatorului care intră cel mai des pe cont, cel mai probabil.

Va exista însă și posibilitatea ca o persoană din afara locuinței să se conecteze la cont. Doar că va avea nevoie de confirmarea dispozitivului.

Titularul contului va primi un link pe care trebuie să îl acceseze. Acolo va găsi un cod de 4 cifre pe care trebuie să îl ofere celui care accesează Netflix din exterior.

Aceștia adaugă că este posibil să ceară confirmarea dispozitivelor în mod periodic.

Până aici, pare doar o metodă de securitate, de parcă unii s-ar folosi de conturile altora în mod abuziv, nu de bună voie și nesilit de nimeni. De aici până a interzice complet accesarea contului de la o altă locație nu este cale lungă.

Ei spun că persoanele care călătoresc mult, deci își schimbă adesea locația, vor putea folosi în continuare contul de Netflix. Doar că va fi necesară confirmarea ocazională a dispozitivului.

Pentru a detecta locația, Netflix va folosi adresa IP, ID-ul dispozitivului dar și activitatea din cont pe dispozitivele conectate la Netflix.

Va pierde oare Netflix clienți, va câștiga sau ceilalți vor migra către platforme mai accesibile?

Actualizare: pare că Netflix s-a răzgândit deja și nu mai vrea să ia decizii așa drastice, după ce lumea le-a sărit în cap.