Fenomenele meteo sunt tot mai severe în timpul verii

De ceva ani, vara este un sezon care îți dă tot mai multe emoții. Sunt deja 4-5 ani de la o grindină care a distrus cam tot, atât în grădină cât și pe câmpi, iar de atunci au fost adesea furtuni care au lăsat în urmă pagube mai mici sau mai mari.

Am îmbătrânit și eu de acum, așa că mă pot raporta la anii trecuți și știu precis că nu erau furtuni atât de puternice.

De obicei, furtunile se produc întâi la Suceava, urmând ca peste câteva zeci de minute să ajungă și la Botoșani. În Suceava a fost destul de ok, cel puțin unde stau eu. La știri am văzut că s-au rupt pomi și au fost acoperișuri distruse și pe aici. În fine, a zburat o tablă prin parcare, direct în luneta unei mașini de aici, dar din casă nu s-a resimțit vântul așa tare.

Apoi am intrat pe aplicația camerelor de supraveghere să văd cum stă treaba la țară. Am dat de o imagine nu foarte clară, fiind plină de apă, frunze și alte resturi vegetale aduse de vânt.

Am derulat imaginile înapoi și mi-am dat seama că a fost destul de urât și acolo:

Furtuna serioasă începe undeva din minutul 2. Trebuie să încarc acum și videoclipul de pe cealaltă cameră de supraveghere. M-am chinuit destul de mult să pun un watermark, dar nu am reușit.

A venit și video 2. În dreapta sus sunt salcâmii care îmi dau emoții la furtuni.

Mă bucur să văd, totuși, că foișorul a rezistat cu bine. Sper să fie cât mai puține provocări de acest fel.

A cedat șlefuitorul cu bandă Steinhaus

Și nu știu dacă să fiu, sau nu, dezamăgit. Am dat doar 170 lei pe el, așa cum scriam în articolul ce se dorea a fi o recenzie și l-am folosit suficient de mult.

Mai precis, am șlefuit cu el vreo 40 de scânduri de 20 cm, față verso, 10 căpriori de 12 x 12 cm pe toate cele 4 fețe dar și 10 căpriori de 10 x 10 cm, pe toate cele 4 fețe de asemenea.

Au mai fost și alte bucăți din lemn șlefuite cu el, însă mai puțin semnificative.

L-am cumpărat pentru a șlefui lemnul folosit pentru construirea foișorului. Nu a rezistat până la final, așa că am fost nevoit să descopăr șlefuirea cu flexul. Nu e ce trebuie, deoarece trebuie să fii foarte atent și tot lași urme nedorite. Șlefuirea cu șmirghel, care se poate face și cu flexul, este mult mai fină și mai elegantă, dacă pot spune așa.

Însă, ca soluție de backup, flexul și-a făcut treaba.

Am încercat să menajez destul de mult șlefuitorul cu bandă, deoarece eram conștient că a fost conceput pentru a fi utilizat în regim hobby. Eu am tras ceva mai mult de el. Cu toate acestea, făceam câte o pauză la 2-3 bucăți de lemn șlefuite, ca să se răcească.

Ce s-a stricat la el? Ei bine, mai multe! Sacul pentru rumeguș e prost gândit. Încă de la primele scânduri a ajuns între lemn și șmirghel, fiind făcut praf. Apoi, dacă rămâne fără curent, butonul rămâne blocat și, dacă nu ești atent când îl pui înapoi în priză, zboară.

Dar, problema cea mai gravă este alta: maneta cu ajutorul căreia slăbești arcul pentru a înlocui banda de șmirghel s-a rupt din senin. Aparent, s-a blocat ceva acolo, căci nu mai merge să tragi nici măcar de bucata rămasă.

Îmi voi încerca norocul și îl voi trimite în garanție. Nu am mari așteptări de la el, însă va fi măcar un subiect de abordat aici pe blog.

Voi mai cumpăra scule de la Steinhaus? Încă nu sunt convins. Îmi voi dori, fără doar și poate, scule pentru șlefuirea lemnului, însă probabil că voi miza mai mult pe calitate. Cu toate acestea, dacă l-aș fi folosit doar în regim hobby, probabil că ar fi rezistat mai mult, deși mânerul s-a rupt într-un moment în care nu a fost foarte exploatat.

Lucruri care îți fac viața mai ușoară: capre de lucru STROXX

Cât timp am șlefuit și dat cu lac stâlpii pentru foișor, întreaga muncă a fost un chin. Iar asta pentru că nu aveam o poziție de muncă ok, ci trebuia să stau aplecat în cea mai mare parte a timpului.

Am încercat eu să le pun pe niște scaune, să amenajez câte o capră folosindu-mă de scară și de alte lucruri, dar nimic bun nu a ieșit. Iar gândul că urma să șlefuiesc și să lăcuiesc încă vreo 7 căpriori și aproape un cubic de scândură mă îngrozea.

Din fericire, căutând ceva scule pe eMAG, mi-a apărut la sugestii următorul produs: capră de lucru pliabilă marca STROXX. Din poze, părea o prostie care nu ar duce prea mult, deși în numele produsului apare o capacitate de 136 kg. Chiar dacă pozele nu inspirau o prea bună calitate, am zis să consult și review-urile, lucru pe care îl fac mereu atunci când cumpăr câte ceva.

Am fost surprins să descopăr doar review-uri pozitive. Oamenii chiar sunt mulțumiți de aceste capre de lucru și, indiferent că `or fi toate reale sau nu, am zis că merită să încerc. Am pus două capre în coș iar dacă nu făceam asta, cel mai probabil că nu aș fi terminat foișorul la timp.

Odată ajunse, greutatea lor m-a convins că nu-s făcute din tablă subțire care să cedeze prea ușor. A doua zi le-am despachetat și imediat le-am pus la treabă. Am pus inițial căpriorii de 10 x 10 cm pe ele și nu dădeau semne că ar suferi din cauza greutății deși aceasta se apropia de limită.

Sunt făcute în Germania, iar asta se vede. Se pliază foarte bine, așa că sunt ușor de transportat dar și de depozitat. Sunt foarte stabile chiar și pe teren mai puțin drept iar oamenii cică le folosesc și pe post de schelă. E o soluție, într-adevăr.

De asemenea, le mai poți folosi pentru a-ți construi o masă de lucru, existând câte un orificiu prin care poți trece câte un șurub cu care să prinzi o placă de osb, sau alt blat. Asta sigur voi face și eu, la un moment dat.

Înălțimea de lucru este de 78.1 cm, lungimea unei capre este de 99.1 iar greutatea este de 6.3 kg.

Încă am multă treabă pentru ele și chiar mă gândesc ca la un moment dat să mai iau două. E 95 de lei una dar atât istoricul cât și recenziile spun că ele pot fi comandate și mai ieftin, la un moment dat. La 80 de lei dacă le găsești, e pont, vă zic! Unii spun că le-au prins și la 75 RON, ceea ce e o afacere tare bună.

Aceste capre de lucru reprezintă una dintre cele mai bune achiziții de anul acesta, din categoria de bricolaj, și mă voi felicita pentru această achiziție ori de câte ori le voi folosi, sunt sigur. Vi le recomand și vouă dacă obișnuiți să mai lucrați una alta prin curte.

Echipamentul de protecție e sfânt!

Cea mai mare bucurie pentru mine e să umblu desculț prin curte. Iar când nu pot face asta, încerc să am picioarele cât se poate de aerisite, așa că port șlapi. Cu greu mă despart de ei atunci când trebuie să arăt decent sau să merg mai mult, așa că trebuie să iau adidașii.

Mă relaxează să simt iarba și pământul sub tălpi, așa că fac tot posibilul să am o curte cât mai curată din acest punct de vedere. Doar că acest obicei nu este mereu sănătos!

Așa se face că adesea rămân în șlapi și atunci când fac diferite treburi. De exemplu, în urmă cu ceva ani am avut o entorsă de mai mare frumusețea, pășind de pe o placă de beton direct pe pământul nu foarte nivelat, cu atomizorul de vreo 30 kg în spate. Urâtă treabă!

Înțeleg că odată comisă, sunt șanse mari să tot mai pățești astfel de probleme. De altfel, au fost destule momente în care a fost cât pe ce să o rezolv iar. Am tot scăpat până zilele trecute când, la fel coborând de pe o placă de beton mai înaltă (voi face scări acolo foarte curând) direct pe pământul nu foarte drept, toată greutatea s-a lăsat în picior și hopa, a căzut băiatu`.

Nu a fost fain nici acum, așa că a trebuit să amân un drum către Suceava pentru a doua zi. Dar acum pare că a trecut mai repede. Citeam că entorsele trec mai ușor cu cât faci mai multe. Sper să nu fie cazul totuși.

În ambele cazuri, eram în șlapi, pentru că îmi place să port. Aparent, e rețeta succesului la entorse: șlapi, picioare puțin ude (că îmi place să mi le răcoresc direct la robinetul din curte) și lăsarea greutății doar în piciorul cu pricina, la o coborâre cu diferență de nivel de vreo 40 cm, aproximez eu.

Dacă vă doriți astfel de bucurii, cam asta este rețeta. Eu nu prea mai vreau și, cu ocazia asta, constant că echipamentul e sfânt la muncile de prin curte. La bricolaj, cum îmi place să le etichetez. Iar cum urmează să insist mai des pe acest subiect, deci să desfășor mai multe activități prin curte, cred că e cazul să prioritizez achiziționarea echipamentului.

Chiar dacă mă doare sufletul să renunț la șlapi, chiar dacă divorțul nu e unul permanent, bocancii de muncă par a fi obligatorii. Căștile și ochelarii, la fel. Mănuși de calitate, de asemenea. Și sigur se găsesc și altele, în funcție de activitatea desfășurată.

Le voi aduna pas-cu-pas, ca bossu` ăl` mare, și în ciuda lipsei confortului, va trebui să le folosesc cât mai des. Sper să mă obișnuiesc.

Și… v-ați făcut cont pe Threads?

Să nu ziceți că nu! Că doar e noul Twitter! Eu mi-am făcut, că sunt curios de fel, așa că am zis să mă apuc de treabă repejor, ca să fiu unul dintre primii influenceri de pe Threads. Poate fac și eu de o pâine, nu?

Revenind, în cazul în care nu ați aflat deja – deși mă îndoiesc – Threads este noua aplicație de socializare făcută de Zuck, deci face parte din familia Meta. În Europa nu e disponibilă, din motive de GDPR, însă poate fi descărcată din surse externe.

Migrarea, dacă o pot numi așa, se poate face foarte ușor. Se folosește contul de Instagram pentru asta. Te autentifici cu el, iar Threads preia datele de acolo.

De altfel, seamănă interfața puțin cu Instagram, doar că Threads nu se dorește a fi ceva rețea de socializare pe care să pui poze cu pisici – chiar dacă se poate – ci mai degrabă un fel de Twitter. Astfel, bârfele sunt la mare căutare!

Se raporta, la un moment dat, un număr de 30 milioane de utilizatori. Probabil să fi crescut, între timp. Astfel, interes există, deși există mult loc pentru mai bine.

A fost concepută ca o rețea de socializare care să concureze cu Twitter, de altfel… am văzut că s-a cam supărat Elon Musk și amenință cu judecata. Să fie la ei acolo!

Sunt curios dacă va prinde și la noi, ținând cont că Twitter nu a rupt niciodată gura târgului pe aici. Totuși, cred că dorința de ceva nou există. Să vedem dacă Threads o va satisface. Pentru început, ar trebui să fie disponibilă în magazine, pentru că nu toată lumea este dispusă să o instaleze din extern.

Sunteți pe acolo? Dacă da, apăi să mă căutați cu un follow, că vreau să fiu influenker, v-am zis!

În sfârșit, putem juca la loteria română online

Ocazional îmi place să îmi mai încerc norocul, deoarece alimentează o dorință din sufletul meu. Până nu demult, mai puneam câte un bilet la pariuri sportive. Jucam o dată pe weekend, un bilet cu miza 2 lei, deci nici vorbă de probleme din acest punct de vedere.

Sunt adeptul avioanelor, să zic așa. Adică îmi place să cred că poți da lovitura, într-o zi, dacă norocul este de partea ta. Însă, dacă nu joci nu câștigi, așa că mai încerc din când în când să văd dacă norocul e de partea mea.

Până acum nu a fost. Doar o singură dată am fost aproape. Dar timp este, nu-i așa?

Cum cheful de pariuri sportive mi-a cam trecut, pentru moment, m-am reorientat către loto. Mai pun câte un bilet la loteria română, însă destul de rar. Frecvența redusă e cauzată de faptul că trebuia să mă deplasez pentru a face asta și nu mereu îmi e îndemână.

Chiar nu de puține ori mă întrebam oare când trec și ăștia în online. Se pare că au reușit, în sfârșit!

Am citit la Bogdan despre pasul făcut de Loteria Română în mediul digital și nu pot decât să mă bucur.

Poți juca la loto pe internet folosind aplicația AmParcat. E fain faptul că acum aplicația îți oferă un istoric al biletelor jucate. Apropo, am avut al 991-lea bilet plasat. Asta înseamnă că au fost ceva jucători care au jucat ieri. Foarte probabil ca numărul celor care își încearcă norocul la LOTO să crească în perioada următoare.

De acum, până la a câștiga premium cel mare este foarte puțin. Simt că vine!

Jucați la loto?