Nu am idee dacă treaba cu postul intermitent e nouă, sau există de mult timp. Eu abia de curând am aflat de ea însă niciodată nu am fost suficient de interesat încât să caut mai multe detalii. Pentru mine suna ca o rețetă a slăbitului miraculos peste noapte, iar eu în astfel de lucruri știți bine că nu cred.
Cu toate acestea, într-un final am depus un efort să întreb la comentariile articolului scris de Mihai, mai ales că fusese adus în discuție subiectul. Așa am aflat că postul intermitent presupune să mănânci într-un interval de 8 ore, apoi faci 16 ore pauză de la mâncare.
Mai sunt și variante cu pauză de 18 ore sau chiar de 20. Astea ar fi pentru `ăi mai buni, înțeleg eu. De asemenea, unii țin acest post chiar și de 24 de ore, deși nu știu cât de în regulă este.
Am uitat să zic, postul intermitent mai este cunoscut și cu numele de fasting. Citind mai multe pe subiect – că deh, dacă tot am decis să scriu despre, am zis să fiu cât de cât informat – face parte totuși din noile trenduri în materie de nutriție.
Eu unul mănânc micul dejun aproape de ora 9 dimineața, prânzul îl iau la 12 iar cina la 16. Nu este mereu bătut în cuie programul, însă în cea mai mare parte a timpului cam așa iau mesele. Reiese deci că am 17 ore de post intermitent, fără să știu măcar de treaba asta.
Oamenii spun că acest post intermitent te poate ajuta să slăbești destul de ușor, iar asta deoarece organismul se folosește de depozitele de glucoză precum și de grăsimi pentru a le transforma în energie. Dar ar mai fi și alte beneficii, precum reducerea riscului de a dezvolta boli cardiovasculare. Bolile cronice ar putea fi și ele evitate, zic ăia care se pricep.
Sunt însă și riscuri. Oboseala, tulburările de somn, durerile de cap, anxietatea, și stresul sunt câteva dintre problemele care ar putea apărea atunci când ții post intermitent. Prin urmare, grijă mare!
După ce ai mei s-au mutat, casa unde am crescut a rămas destul de singură. Trec ai mei zilnic pe acolo, pentru că mai sunt păsările p-acolo și un cățel, iar totodată nu sunt la o distanță foarte mare de ea. Cu toate acestea, cu timpul sunt sigur că nu vor mai trece la fel de des.
Fiind cuibușorul de relaxare, unde voi trage ori de câte ori am chef de viață rurală, relaxare și natură, am zis că e musai să fie câteva camere de supraveghere pe acolo.
Nu mai sunt lucruri de valoare și totodată n-am mai auzit de furtișaguri prin zonă, însă mai bine să previi decât să pățești. În plus, există și vecini mai puțin ok, ceea ce m-a făcut să îmi doresc un sistem de supraveghere.
În perioada următoare voi prezenta fiecare componentă în parte așa că voi începe cu ce altceva, dacă nu cu NVR-ul? Este inima sistemului de supraveghere, preia imaginile și le stochează sau le distribuie mai departe. Îți permite să conectezi mai multe camere și să le configurezi după bunul plac.
Să trecem la treabă și să vorbim despre NVR-ul Tenda N3-L16H, că doar despre asta este vorba în acest articol.
Recenzie NVR Tenda N3L-16H
Să începem cu prima impresie și cu conținutul din cutie. Pe lângă dispozitivul principal, mai avem un cablu de alimentare, un mouse, șuruburi pentru prinderea hardului și manualul de instrucțiuni, desigur.
Are 16 canale video, ceea ce înseamnă că poți conecta până la 16 camere de supraveghere. Eu am pus doar două, momentan, însă sper că le voi înmulți. Ar mai fi necesare 2, presupun eu.
Preia până la 30 cadre pe secundă iar stocarea se poate face fie pe un HDD, care nu este inclus, de până la 10 TB dar și în cloud. Ai nevoie de un abonament premium pentru asta.
Există două moduri video, anume modul Normal și modul Alarm. Folosind aplicația de telefon, TDSEE, poți fi notificat atunci când sesizează o notificare. Sensibilitatea se poate modifica, însă eu am umblat pe acolo și eram notificat ori de câte ori se mișca o frunză. Așa că le-am dezactivat. Abia aștept să ajung iar la țară să schimb asta. Păcat că nu se poate de la distanță.
În ceea ce privește conectivitatea, există un port HDMI, un port RJ-45, un port USB 2.0 și un port VGA. Trebuie să conectezi un monitor la el, iar eu m-am folosit de portul VGA pentru asta.
Rezoluțiile de înregistrare pot fi următoarele: 8MP, 6MP, 5MP, 4MP, 3MP, 1080P și D1.
Eu am folosit camere Tenda, însă suportă și alte camere realizate de alți producători.
Important de menționat este tehnologia de codare/decodare inteligentă H.265+. Acesteia i se datorează posibilitatea de a ocupa mai puțin spațiu pentru imaginile stocate.
De asemenea, descopăr din lista de specificații faptul că există tehnologia de izolare a sectoarelor defecte de pe HDD. În acest fel, sistemul le evită, așa că datele for fi salvate în continuare fără probleme. Bună treabă!
Cum se instalează acest NVR
Recunosc că mă așteptam să fie mult mai dificil totul. Știu că toți cei care își instalau sisteme de supraveghere apelau la diferite firme care se ocupă cu asta. Așa că puteam să jur că e o treabă tare complicată. Mă bazam însă pe internet și intuiție, așa că nu mi-am făcut prea multe griji.
Mare dreptate am avut. Instalarea se face mai ușor decât ai crede.
Înainte de toate, trebuie să conectezi HDD-ul, ceea ce se face foarte ușor. Doar scoți câteva șuruburi, conectezi HDD-ul la portul disponibil și îl prinzi înapoi în șuruburi;
Următorul lucru pe care trebuie să îl faci este să conectezi un monitor folosind porturile disponibile, mouse-ul și cablul de alimentare;
Se conectează la internet printr-un cablu LAN, apoi tot ce îți rămâne de făcut este să îi conectezi camerele. Acestea le vei conecta la router, dar despre ele vorbim în alte articole, pe care le voi publica foarte curând.
Experiența de utilizare
Așa cum spuneam, mă așteptam să fie mai dificil să te joci cu astfel de jucării. Dar se pare că nu e chiar așa.
Odată conectate toate treburile, am căutat să instalez cât mai rapid instalația pe telefon, căci asta mă interesa cel mai mult. Aplicației îi zice TDSEE și nu neg că mi-ar fi plăcut să existe ceva soft și pentru PC. Dar se pare că nu este și nici să mă complic cu emulatoare nu aș vrea.
Totul este intuitiv, așa că dacă te pricepi cât de cât la tehnologie, cel mai probabil că nu vei avea probleme din acest punct de vedere.
În softul de administrare de pe monitor sunt o mulțime de setări utile și voi reveni, cel mai probabil, cu fotografii de acolo de îndată ce ajung iarăși la țară. La instalare am avut o lumină imposibilă și nu mi-a ieșit nici o fotografie acătării, așa că nu avea rost să le pun.
Momentan mă pot declara super mulțumit de NVR. Exista loc de mai bine la anumite capitole, chiar și aplicația se mișcă greoi uneori, însă și costul de achiziție este unul accesibil. Prin urmare, așteptările trebuie bine ancorate.
Aștept, de asemenea, întrebări despre acest NVR despre care cred că este ceea ce trebuie atunci când ai nevoie de un astfel de dispozitiv.
Nu știam de ce ajunsesem la un platou cu kilogramele, sau cel puțin scăderea nu mai era la fel de accelerată. Așa că am săpat mai mult și am descoperit că de fapt consumam suficiente calorii cât să mă mențin. Nu ăsta este obiectivul meu așa că am decis să folosesc o aplicație pentru a număra caloriile.
Sunt multe aplicații de acest tip. Eat & Track este una dintre ele și am ales-o… nu știu de ce. Mi-a plăcut numele sau logo-ul cel mai probabil. Am instalat-o pe telefon și mi-a plăcut suficient de mult interfața încât să nu mai testez și altele.
Ce face ea, mai precis? Păi… te ajută să îți numeri mai ușor caloriile. Practic, pui acolo ce ai mâncat la fiecare masă, plus gustări, iar aplicația numără caloriile, grăsimile, proteinele, carbohidrații și altele.
ChatGPT se pare că face mari gafe în ceea ce privește număratul caloriilor, chiar dacă nu ar trebui să fie așa. Prin urmare, am zis să o încerc.
Când îți faci cont, ți se cer date precum înălțimea, greutatea și cât de activ ești. În funcție de acestea, îți oferă indicele de masă corporală, rata metabolică bazală precum și necesarul caloric pentru menținere.
Tot la profil, poți adăuga poze ca să îți vezi mai ușor progresul, poți adăuga măsurători, există o listă de prieteni, un instrument pentru postul intermitent, unul pentru compararea alimentelor, o librărie pentru alimente, notificări pentru a fi anunțat când să iei mesele, gustarea sau pentru a consuma apă. În plus, poți adăuga obiective, te poți conecta la o brățară fitness precum Garmin, Fitbit sau Google Fit. Păcat că nu am una.
În plus, există specialiști cu care poți colabora prin intermediul aplicației, astfel încât să primești diferite planuri alimentare.
Ai rețete, dar și un plan premium care include idei de mese, poze pentru progres, posibilitatea de a exporta statistici, idei de antrenament și altele.
Urmează să îmi creez câteva planuri alimentare cu ajutorul său și sunt curios dacă ale mele kilograme o vor lua iar la vale, așa cum îmi doresc.
ChatGPT îmi calculase destul de greșit caloriile pâinii integrale așa că probabil că o voi lăsa pe dreapta o vreme. Reiau mămăliga, că tot îmi era dor de ea.
Folosiți o astfel de aplicație pentru a contoriza mesele și caloriile?
Îmi era dor să mai văd un film căruia să nu îi găsesc nimic de reproșat. În ultima perioadă am văzut multe filme românești la care a fost mereu ceva de zis. Zilele acestea am observat că filmul Amuțire ocupă prima poziție în topul celor mai vizionate filme la noi, așa că am zis să-l încerc.
Filmul nu este nou, ci a fost făcut în 2020. Abia acum a ajuns pe Netflix și cred că bine au făcut că l-au adăugat pe listă.
De menționat este că nu vorbim despre un film american, ci canadian. Altă treabă, nu? Glumesc. Este un film polițist ce poate fi încadrat și în categoria de thrillere, mai ales datorită suspansului pe care îl oferă.
Nikolaj Coster-Waldau, actorul cunoscut mai ales pentru rolul din Game of Thrones, acolo unde a fost Jaime Lannister, este un fost vânător care pornește pe urmele unui posibil criminal.
Nu este în cea mai bună perioadă a vieții lui, după despărțire și mai ales după pierderea fiicei sale. Are în grijă o rezervație naturală pe teritoriul căreia pare că se întâmplă lucruri mai puțin ortodoxe. Așa că începe iarăși vânătoarea în care joacă atât rolul de vânător cât și cel de vânat.
Are în jur de o oră și jumătate, iar datorită suspansului nu e timp de plictiseală. Este destul de original așa că The Silencing, acesta fiind numele său în engleză, are nota 6.2 din 10 pe imdb. O notă destul de cinstită, zic eu. Ba chiar mă așteptam să fie o idee mai mare.
Dacă vreți ceva suspans, eu zic că Amuțire merită văzut. L-ați bifat?
Dacă tot am scris în trecut despre cuțitele Maranc, sau mă rog… despre unul dintre ele, am zis că nu ar fi rău să mai vin cu un material pe acest subiect. Asta deoarece cuțitul de la Maranc nu este singurul pe care îl am în casă, ba chiar locul i-a fost luat, în foarte mare măsură, de către alte două cuțite de la MRK Prestige.
Le găsești pe eMAG, iar dacă ești pasionat de bucătărie și vrei să te folosești de niște cuțite bune, cu siguranță le-ai zărit până acum. Merită să le ai în vedere? Eu zic că da.
În prezent, am două cuțite marca MRK Prestige, anume un santoku și un cuțit al bucătarului.
Ce îmi place la ele? Greutatea. Cel de la Maranc e destul de ușor, iar eu prefer – se pare – să fie ceva mai greu, deoarece lucrez mult mai bine cu el.
Să începem cu santoku, care mie îmi place nespus datorită formei sale. Are o lamă de 17 cm, realizată din oțel de damasc, prevăzută cu niște alveole care facilitează tocarea și tăierea ingredientelor fără ca acestea să rămână lipite pe cuțit. Eu îl folosesc în mod special la legume.
Are un mâner din lemn negru, nu știu precis ce fel de lemn e, iar pinul decorativ îi oferă muuultă personalitate. Ador acești pini decorativi pe care lumea îi folosește la mânerele cuțitelor.
Greutatea sa este de 232 de grame, lama are o grosime de 2 mm și se simte tare bine în mână. Se curăță ușor și timp de un an nu a necesitat ascuțire. În ultima vreme am intervenit pentru ascuțirea lor. Nu mă pricep încă foarte bine, dar rezultatul este mult peste așteptări. La mine, cuțitele trebuie să fie ascuțite brici!
Fratele său aproape geamăn, cuțitul bucătarului, este ceva mai mare. Lama este de 20 cm și fiindcă pentru Ștefania este o idee cam mare, îl folosesc doar eu. Ea se folosește mai mult de santoku.
La fel precum frate-su, are o lamă din oțel de damasc. Ori cel puțin așa scrie în descriere. Am văzut că cineva se plângea în secțiunea de review-uri că nu ar fi Damasc. Nu mă pricep, așa că nu știu ce să spun. Pentru mine este un cuțit de bună calitate.
Are cu 3 grame mai mult decât modelul santoku și taie foarte bine. Ce poți cere mai mult de la un cuțit? Arată bine, se curăță ușor, par a fi foarte durabile, tăișul rezistă și pot fi ascuțite foarte simplu, așa că… pentru mine este suficient.
Cumva am început acest articol cu concluzia, dar nu strică să o repet și la final de articol. Merită să cumperi un cuțit marca MRK Prestige? Dacă te pasionează gătitul și mai ales dacă iubești cuțitele frumoase, atunci merită să îți faci moftul.
Sigur, am văzut multe asemănări între mărcile de cuțite scumpe de pe la noi. Mă rog, scump e cam mult spus, pentru că sunt și cuțite muuult mai scumpe. Acestea sunt ceva cuțite chinezești, doar personalizate cu marca fiecăruia. Mă tentează să comand, la un moment dat, unul direct de acolo, de pe Aliexpress sau alt site de genul, să compar calitatea. Prin urmare, e o variantă de luat în calcul.
Ce cuțite folosiți atunci când faceți pe bucătarii?
Mi-e frică de înălțime de numa-numa, așa că nu mă prea aventurez din acest punct de vedere. Sigur, mai experimentez ocazional, însă cel mai adesea fug de ea. Ca idee, la niște amici care stăteau la etajul 7-8 – sau pe acolo – nu am putut sta nici măcar pe balcon, că mă lua cu palpitații.
Prin urmare, nu prea mă aventurez. Am fost cu gașca la Palma și am fost singurul care a rămas pe margine, să facă poze, în timp ce restul s-au dat în tiroliană. Pe la bâlciuri și d-astea, stau departe de învârtitorile alea, sau cum le-o zice. Eu le spun tiribombe, chiar dacă la origine cuvântul înseamnă altceva.
Cel mai probabil că înțelegeți despre ce vorbesc.
Stau departe de ele nu numai pentru că am rău de înălțime, ci mai degrabă pentru că nu îmi inspiră prea multă siguranță. Sunt oare verificări? Mă îndoiesc. Nu le verifică nimeni, cel mai probabil, iar dacă vreo instituție se ocupă de asta, corupția mă face să zic pas.
Chiar nu demult vorbeam cu Ștefania despre corupție și d-astea, că oricând se poate întâmpla să se desprindă lanțurile care te învârt în ceruri și du-te Dicăăă!
Eh, după câteva zile apare știrea asta. Nu demult văzusem la reels un băiețaș, ceva vlogger probabil, care zicea că i-a fost zdruncinată bine coloana și are început de hernie, tot după funcționarea necorespunzătoare a unei tiribombe de asta.
O fi mișto adrenalina, însă e mai frumoasă viața. Prin urmare, eu nu risc. Cel puțin nu aici pe meleagurile noastre.
