Cel mai drag articol de pe blog

blogAcum câteva luni văzusem un articol care era scris după ce bloggerul respectiv primise o leapșă. Mi s-a părut foarte interesantă ideea însă de atunci nu am avut ocazia să scriu un astfel de articol cu toate că mi-aș fi dorit. Astăzi mai navigam și eu prin blogosferă și am dat de un articol scris de Cristian Florea prin care li se transmitea cititorilor bloggeri să scrie pe blogul său care îi este cel mai drag articol de pe blogul său, practic prima mea leapșă.

Cu toate că mi se pare o leapșă foarte grea, îmi doresc să scriu acest articol. Momentan nu am o alegere grea de făcut precum au alți bloggeri pentru că nu am decât 150 de articole scrise pe blog spre deosebire de alții care au 300-400 de articole.

Îmi place bloggingul și scriu destul de des despre acesta, astfel și cel mai drag articol are eticheta blogging. De asemenea una dintre cele mai mari satisfacții pe care le am ca blogger o am atunci când văd că oamenii îmi lasă comentarii la articole. Îmi place foarte mult să aud păreri noi precum și argumente atât pro cât și contra ideii mele de articole.

Articolul cel mai drag mie este Bloggerii vechi și noi, articol scris cu drag care a atras în jurul său un număr de 23 de comentarii, fiind totodată și cel mai comentat articol de pe blogul meu. De asemenea am mai primit și câteva link-uri către acest articol precum și distribuiri în social media astfel încât toate acestea la un loc m-au îndemnat să îl declar câștigător.

Articol finalist a fost și Plictiseala nu-și are locul în dragoste pentru care am primit multe aprecieri în privat, în mare parte pe Facebook, precum și distriburi pe aceeași rețea de socializare.

De asemenea transmit și eu leapșa aceasta cititorilor care vor să scrie pe blogul lor și, dacă se poate, să lase un comentariu cu link-ul către articolul scris.

Sursă imagine: thinkfish.co.uk

Planuri de viitor

A-mi face un blog a fost probabil cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am început cu emoții destul de mari și cu frică de cititori însă cu timpul a dispărut această timiditate ba chiar vreau să fiu citit de cât mai multe persoane noi cu care să-mi împărtășesc gândurile și ideile. Astfel am ajuns să scriu de o perioadă destul de lungă pe blog și pe zi ce trece îmi place tot mai mult să fac asta, îmi place să fiu blogger.

Printre planurile mele de viitor se regăsește și această activitate deoarece nu aș dori să renunț la blog prea curând, nu în următorii 4-5 ani ba din contră, vreau să dezvolt cât mai mult acest blog și să scriu din ce în ce mai mult și mai bine. De asemenea vreau și să investesc în blog, pe lângă timp, bani cu care să îmi achiziționez un logo cât mai plăcut precum și un design mai pe gustul meu (nu că acesta nu ar fi).

De asemenea vreau să cresc ca blogger și să devin mai cunoscut și mai citit. Astfel mi-am creat, sau cel puțin am încercat, o strategie după care voi lucra în următorul timp pentru a crește acest blog cât mai mult posibil. Peste vreo 3-4 ani acest blog ar trebui să spună destul de multe despre mine și să fie vocea mea online care să se audă cât mai răsunător și, dacă se poate, cu ecou.

Totodată voi încerca și să creez o comunitate în jurul acestui blog prin care să mă promovez. Practic, prin acest blog încerc să îmi asigur o metodă sigură de a-mi promova viitoarea afacere pe care o voi avea. Astfel înainte de a-mi începe propriul business vreau să îmi găsesc potențialii clienți care, atunci când îmi va veni ideea de afacere măreață, să aibă încredere în mine și în serviciile mele.

Scriind despre blogging, vreau ca pe viitor să fiu o persoană care poate vorbi deschis despre această metodă de comunicare dar și să pot oferi sfaturi și soluții prin care să ajut blogosfera românească.

Pe scurt, acest blog va fi online mult timp.

Sursă imagine: styleabaad.com

Meritam sa avem orgoliu ?

După cum bine știți, noi nu suntem văzuți prea bine în țările membre UE și de multe ori dăm vina pe unele etnii sau pe orice altceva numai ca să nu dăm vina pe noi. Eu unul cred că vina este chiar a noastră, cei care încercăm să dăm vina pe tot ce putem.

România nu este cea mai dezvoltată țară iar o mare parte din români nu sunt tocmai cei mai muncitori și mai corecți. Totuși aceștia ar trebui ignorați iar noi ar trebui să promovăm ceea ce merită promovat în țara noastră. Și da, avem ce promova pentru că avem o țară frumoasă și foarte mulți străini atunci când ajung să o viziteze își schimbă părerea pe care și-o făcuse dinainte să o vadă.

Problema noastră, a românilor, este că nu știm ce și cum să promovăm. Avem o mulțime de locuri frumoase în România fapt pentru care ar trebui să ne bucurăm de un turism foarte dezvoltat și totuși nu strălucim la acest capitol. Iarna avem stațiuni de ski, vara avem plajă și mare, avem munți, dealuri, câmpii și chiar o deltă. Acestea ar trebui promovate cât mai mult.

O altă problemă a noastră este aceea că ne așteptăm ca altora să le placă ceea ce nouă nu place. Da, nu știm să ne apreciem valorile din pur și simplul fapt că avem un orgoliu pe care nu merităm să îl avem și sunt nevoit să recurg la vorba aceea prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. 

Aici o să iau un exemplu pe care pe mine mă deranjează foarte mult. Noi românii când vedem o Dacie râdem de șoferul său pentru că de.. e Dacie. Pur și simplu ne ne apreciem munca pentru că e o mașină românească. Și totuși este foarte amuzant faptul că aceste mașini se vând foarte bine în Germania iar eu stau și mă întreb: Sunt germanii mai proști ca noi de ne cumpără mașinile sau suntem noi mai proști ca ei însă avem orgoliu ?

Eu unul nu sunt un pasionat al mașinilor astfel încât am aproape 19 ani și spre deosebire de mulți prieteni nu am dorit să dau pentru permis cu toate că dacă aș fi vrut aș fi strâns banii necesari. Eu însă am preferat să îmi iau bicicletă însă probabil vara aceasta voi dori să iau și eu permisul căci de acuma mi-aș dori să mă angajez și ar prinde bine un astfel de act. Totuși dacă ar fi să îmi cumpăr o mașina și dacă mi-ar fi accesibilă, mi-aș lua cu tot dragul o Dacie deoarece mie mi se par mașini care arată chiar bine iar la partea tehnică nu mă pot afirma pentru că nu cunosc.

Cred că dacă am ști cum să ne promovăm așa cum trebuie și dacă am renunța să încercăm să părem a fi ceea ce nu putem fi niciodată, în România altfel ar sta treburile și altfel am fi văzuți de către țările care nu prea ne au la suflet.

 

Prima intalnire cu distanta, pe doua roti

După o iarnă și o primăvară în care nu am făcut sport mai deloc ci ba din contră, am lenevit și doar am ieșit prin oraș, condiția mea fizică nu mai e la fel de bună precum era cândva. Am început să alerg o perioadă însă lipsa de partener de alergat și de timp m-a făcut să renunț ușor ușor și la această activitate.

Astfel încă de pe la începutul lunii când voiam să îmi iau aparat foto, am zis că mai bine las banii pe card pentru a aduna mai mulți cât să-mi pot cumpăra o bicicleta. Am fost rapid și ambițios, ca de obicei, iar la începutul primei luni de vară aveam aproximativ 600 de lei pe care i-am investit apoi în noua mea bicicletă.

bicla mea

În prima zi am luat stradă cu stradă și m-am plimbat aproape tot orașul și chiar și prin satele din apropiere. Cu toate că m-am plimbat mai toată ziua, nu m-am plictisit ba chiar mi-am propus un obiectiv mai măreț și anume acela de a veni la țară cu bicicleta, pardon pe bicicletă.

Am avut de parcurs 40 de kilometri cu văi, dealuri, multe dealuri dar și drum drept așa cum îmi place mie. La ora 8 și puțin eram la Gabriel să îmi iau bicicleta pentru că el a fost cel care a cazat-o, iar pe la ora 9 ieșeam cu mult optimism și dorință de a simți asfaltul sub roțile bicicletei.

După cum am zis și mai sus acest drum este unul cu multe dealuri, dealuri care pentru mine care am cu 5 kg mai mult decât ar trebui și care nu am mai mers de ceva timp pe o bicla au fost o provocare. Am zis totuși că vreau să ajung acasă și să mă plimb și a doua zi cu bicicleta așa că în mare parte dealurile au fost urcate la pas, pe lângă bicicletă.

pegas vreau

Drumurile drepte și văile au fost foarte pe placul meu. Am avut probabil o porțiune de drum de vreo 2-3 km în care înclinația era foarte plăcută așa că probabil aveam aproximativ 30 km pe oră, aproximez eu.. poate greșesc. Senzația de a simți aerul în față combinat cu viteza cu care mergi mi-a plăcut foarte mult așa că trebuie să mai fac de câteva ori acest drum.

La 12 km de casă m-am oprit într-o localitate deoarece rămăsesem fără apă iar foamea îmi spunea că nu voi urca dealul de 5-6 km care mă aștepta. Astfel am stat aproximativ 20-30 de minute la umbră lângă un magazin și mi-am luat apă de la o fântână precum și ceva de-ale gurii de la magazinul respectiv.

poze bicla

Pauza aceasta mi-a dat foarte multă forță de pedalat așa că nu a mai trecut o oră și eram deja la intrare în sat unde am mai luat o gură de apă ca apoi să urc voios spre casa mea unde ai mei mă așteptau să vin peste câteva ore cu autobuzul.

A fost un drum și cu probleme deoarece aripa nu era fixată prea bine, pentru că încă nu am sculele necesare unui biciclist așa că am fost nevoit să o fixez cu antifurtul pentru a nu mai face gălăgie. Totuși mi-a plăcut mult această experiență și cu siguranță o voi mai repeta. De asemenea a fost o experiență care mi-a arătat că atunci când îmi propun ceva pot să îmi îndeplinesc obiectivele.

pozaa

Un altfel de blogmeet, 4.5

10364154_782955305068847_5436563638984270256_nSâmbăta aceasta ne-am întâlnit iar 10 blogărași botoșăneni la așa zisul Blogmeet 4.5, care a fost putin diferit de celelalte. Dacă înainte eram printre primii care scriau articolul cu impresii de după, se pare că am devenit puțin mai leneș iar unele persoane sunt mai rapide decât mine, însă mă bucură asta.

După cum am zis și mai sus, acest blogmeet a fost puțin mai diferit decât celelalte. Blogmeet 4.5 a fost o întâlnire în care am ales să discutăm despre subiecte precum UE, excursii în Bruxelles dar și subiecte cu rolul de a ne cunoaște mai bine precum muzica preferată, radioul preferat, zodia și alte teme care mai de care mai amuzante (Salut Gabriel !).

Blogmeet-ul a fost altfel și pentru că am schimbat puțin localul, de data aceasta mergând în La negustori, un local frumos și cu siguranță voi mai merge pe acolo deoarece au o cafea tare bună.

M-am mai bucurat și de faptul că au venit persoane noi astfel încât comunitatea se mărește de la un blogmeet la altul.

Prin intermediul acestui articol țin să mulțumesc și Centrului Europe Direct Botoșani pentru susținere dar și să le transmit o respectuoasă salutare.

Momentan votăm data când va fi organizat următorul blogmeet și sunt nerăbdător să văd ce persoane vor mai veni.