Lumea știe de OnePlus datorită telefoanelor pe care ei le fac. Și eu am un astfel de telefon de care sunt mai mult decât mulțumit. Cu toate acestea, OnePlus nu înseamnă doar telefoane mobile.
Ei mai fac și căști, ceasuri inteligente, televizoare iar mai nou s-au gândit să facă o tastatură mecanică.
Sigur, nu fac totul de capul lor. Au ales să colaboreze cu Keychron, un cunoscut producător de tastaturi mecanice, folosindu-se deci de tehnologia lor pentru a realiza o tastatură personalizabilă.
Au ales să facă o tastatură mecanică, se pare, datorită cererii din partea utilizatorilor OnePlus. Să fi considerat aceștia că nu există suficienți producători de tastaturi mecanice, ori?
OnePlus ar trebui să vină cât mai curând cu noi informații – pe 15 decembrie – mai precis. Tot luna asta ar trebui să ofere vești și despre un monitor pe care vor să îl lanseze curând.
Ideea cu tastatura mecanică îmi sună bine. Momentan folosesc acest model, dar nu neg că aș mai testa ceva nou, deoarece simt că e loc de mai bine.
Nu pot să spun că sunt cel mai generos om din punct de vedere al bacșișului. Las de o cafea doar atunci când chiar consider că acea persoană merită. Cel mai des mi se întâmplă să fac asta la vulcanizare, o meserie care nu mi se pare deloc ușoară.
Apreciez oamenii care fac munca grea în locul nostru. Iar să schimbi anvelope într-o zi de 6 decembrie, la minus 2 grade, pe o vreme ploioasă, nu mi se pare deloc ușor. Deși totul se întâmplă la interior, spațiul nu este încălzit și nici nu știu cum ar putea fi, când acele uși mari se închid și se deschid tot timpul.
În plus, oricât de bune ar fi condițiile, tot trebuie să pui mâna pe jantele și anvelopele ude, reci și murdare. Cu mănuși e greu să faci treaba, așa că per total mi se pare un job destul de dificil.
Las mai mereu bacșiș la vulcanizare. Nu fac asta atunci când dau peste o atitudine arogantă sau de plictiseală profundă, caz în care mă rezum la un mulțumesc frumos.
Azi, 5 decembrie, am schimbat și eu anvelopele. Știu, e târziu rău, dar aveam deja anvelope de iarnă pe mașină, chiar dacă erau puțin uzate. În plus, știi ce fain e să fie vulcanizarea absolut goală? De vis!
Mi s-a părut interesantă însă modalitatea angajatului de a-mi cere șpagă. De obicei acolo plăteam la ghișeu, după care mă întorceam să las de o cafea. Însă acum am lăsat banii pentru schimbul de anvelope + bacșișul direct la lucrător, dar nu oricum… pe ascuns, prin portbagaj, cu scheme ca să nu prindă camera video gestul.
Timp de două zile am rămas fără YouTube Premium, ocazie cu care mi-am dat seama cât de nașpa e să suporți politica de reclame a celor de la YouTube, care sunt în stare să-ți ofere câte o reclamă pe minut.
Am YouTube premium de cel puțin 2 ani cred, iar înainte am folosit varianta neortodoxă, cunoscută și cu numele de Vanced. Eram ok cu acea variantă de YouTube pe telefon, doar că odată cu trecerea timpului a început să funcționeze tot mai prost. Lumea zice că YouTube Vanced nu mai merge deja, deși am mulți cunoscuți care încă folosesc aplicația și zic că e ok.
Problema cea mai mare era TV-ul, acolo unde nu aveam nici o metodă de a bloca reclamele. Nu e un televizor cu Android, căci acolo ar fi fost soluții, din câte am auzit. Pe laptop mai pui o extensie, o ceva, dar pe televizor nimic.
În plus, v-am spus că eu ascult multă muzică. Zilele astea nu înțelegeam de ce se oprește muzica atunci când blocam telefonul. Era lipsa de premium!
Așa că după ce am călătorit în India și în Argentina pentru un cont de YouTube premium, am zis să aleg planul de familie de la noi, căci mare diferență de costuri oricum nu prea mai există. S-a scumpit mult YouTube Premium afară.
Ar trebui să găsesc încă un membru pentru familie iar totul va fi ok. Ajungem la un preț de 7-8 lei de căciulă, costul total al abonamentului fiind de 39 de lei. Dacă sunt doritori, strigați.
Au reapărut manelele în trending și mă bucur de pfoioioi. Le preferam pe cele din Argentina. 🙁
Sâmbătă seară am avut chef de vizionat filme. Așa că după ce ne-am uitat la Trol, am zis că mai e suficient timp pentru a mai vedea un film. Alegerea noastră? Love Sorry.
Nu mai văzusem un film românesc de ceva timp și chiar îmi era dor. Nu m-a bucurat prea mult line up-ul filmului Love Sorry, dar am zis că merită să încercăm. Cât de prost ar putea să fie?
Despre ce este Love Sorry? Avem 4 tinere (Maruca Băiașu, Anca Dinicu, Crina Semciuc și Doina Teodoru) într-o situație nu foarte fericită a vieții lor, acestea având de suferit din cauza neîmplinirii sentimentale. Drept urmare, ies în club să o facă lată și să uite de necaz, acolo unde se întâlnesc cu ceva vedetă a momentului, rol de care a beneficiat Alex Bogdan.
Dezmăț mult prin cluburi, momente amuzante și momente stupide totodată, pe alocuri ceva momente care stârnesc emoții și un final ce se dorește a fi fericit. Așa aș descrie pe scurt Love Sorry. Nici numele nu mi se pare foarte inspirat, sincer să fiu.
Noroc cu umorul cu care Anca Dinicu este înzestrată, căci altfel mi-ar fi părut rău că am văzut filmul. Sunt multe faze care par a fi făcute doar ca să fie minute în plus la film și atât.
Nu am mai intrat pe Netflix de atât de mult timp, încât nici nu știam că s-a schimbat puțin designul aplicației de pe televizor. A fost rândul meu să aleg filmul la care să ne uităm și navigând pe acolo, mi-a sărit în evidență filmul Trol.
Deși am zis că nu mă mai uit vreodată la filmele din topul popularității de pe Netflix, trailerul de la Trol mi s-a părut suficient de interesant încât să îi dăm o șansă. În plus, ori de câte ori m-am uitat la filme nordice, experiența a fost mișto. De aceea, am zis că nu avem nimic de pierdut.
Filmul a fost lansat de curând, pe 1 decembrie chiar, iar pe IMDB are nota 6. Decent, aș putea spune.
Avem deci un film norvegian, despre o creatură de dimensiuni ohohoacare se trezește la viață după mii de ani și începe să doboare cam tot ce îi stă în cale.
O legendă din folclorul norvegian ia, așadar, naștere iar guvernul caută soluții de a rezolva această criză. Se adună la o masă mai multe persoane importante iar fiecare își dă cu părerea despre ce ar fi mai bine de făcut.
Sunt conflicte, controverse, ironii și neînțelegeri, iar în tot acest timp trolul se îndreaptă către Oslo.
Nu lipsește suspansul în cele 101 minute, cât durează filmul, iar dacă vrei ceva ușor de văzut, chiar comercial aș putea spune, Trol nu e o alegere rea. Deși sunt multe clișee, pe care le-am întâlnit de-a lungul timpului în multe alte filme cu creaturi gigantice, filmul e destul de ok.
Ai acțiune, ai suspans, ai umor pe alocuri… așadar, tot ce trebuie pentru un film la care să te uiți în weekend.
V-am mai spus că iubesc muzica, da? Drept urmare, o ascult zilnic, în proporții destul de generoase. Așa se face că m-am bucurat să primesc recapitularea anului 2022 de la Youtube.
Și dacă tot îmi place să dau mai departe din bucuria mea, împărtășesc veștile și cu voi. Nu de alta, dar poate comparăm datele. Ar fi interesant, nu?
În 2022 am ascultat muzică timp de 50.774 minute. Asta înseamnă 846 de ore. Adică 35 de zile. O lună întreagă și încă 5 zile am ascultat muzică în 2022. Sună bine?
S-au adunat 2.099 de artiști. Comuna în care m-am născut are 2214 locuitori, sau avea în 2011. Acum, cred că or fi cam tot atâția precum numărul artiștilor ascultați de mine în 2022. E ca și cum fiecare vecin ar fi trecut pe la poarta mea, cântând, iar eu i-aș fi ascultat.
În total au fost 6.452 de melodii. Bucurie pentru suflet, nu altceva.
Sunt mare fan Bosquito. Sunt cireașa de pe tort la petreceri, îi ascult la drum lung și chiar acasă, ori de câte ori vreau un vibe pozitiv. N-am reușit anul ăsta să ajung la concertul lor, din primăvară, din cauza unui mic accident suferit chiar cu o săptămână înainte. La anul nu îi mai ratez! De obicei, merg la ei și de 2-3 ori pe an, dacă se poate.
La fel de mare fan sunt CARGO. Sunt rocker, ce mama mă-sii, iar Cargo e o trupă de suflet pentru mine. Am pierdut numărul concertelor la care am asistat și sigur nu voi refuza nici un concert de la ei. Strânsă lupta dintre ei și Bosquito în topul meu de minute muzicale.
Mulți ani am râvnit la un concert IRIS. Doar că nu prea ajungeau în zonă și tare mi-e ciudă. Anul acesta, în schimb, au venit de două ori. O dată în Botoșani și odată în Suceava, la Bucovina Motorfest. Am fost la ambele concerte, să fie clar. Și mi-a plăcut atât de mult, încât am adunat peste 1.000 de minute cu Iris. Apropo, e vorba de varianta cu Cristi Minculescu. O să încerc să merg și la cealaltă trupă, sunt sigur că fac o treabă bună și ei.
E interesant cum în topul melodiilor care au rămas blocate pe repeat, nu se regăsesc trupele de mai sus:
Ascult și pop, din când în când, iar melodiile de mai sus m-au prins tare bine. Vunk e mișto în general, rareș a câștigat One True Singer și mi se pare că are un potențial imens. Sper să se țină de treabă. Iar Talisman e Talisman. Ce poți spune mai mult?
Abonamentul pe Argentina & India au făcut posibilă prezența celor două genuri, deși nu știu dacă Filmi se referă neapărat la muzica din filme sau nu, chiar dacă nu prea am ascultat așa ceva în mod intenționat.
