Am dat bacșiș pe ascuns, în portbagaj

Nu pot să spun că sunt cel mai generos om din punct de vedere al bacșișului. Las de o cafea doar atunci când chiar consider că acea persoană merită. Cel mai des mi se întâmplă să fac asta la vulcanizare, o meserie care nu mi se pare deloc ușoară.

Apreciez oamenii care fac munca grea în locul nostru. Iar să schimbi anvelope într-o zi de 6 decembrie, la minus 2 grade, pe o vreme ploioasă, nu mi se pare deloc ușor. Deși totul se întâmplă la interior, spațiul nu este încălzit și nici nu știu cum ar putea fi, când acele uși mari se închid și se deschid tot timpul.

În plus, oricât de bune ar fi condițiile, tot trebuie să pui mâna pe jantele și anvelopele ude, reci și murdare. Cu mănuși e greu să faci treaba, așa că per total mi se pare un job destul de dificil.

Las mai mereu bacșiș la vulcanizare. Nu fac asta atunci când dau peste o atitudine arogantă sau de plictiseală profundă, caz în care mă rezum la un mulțumesc frumos.

Azi, 5 decembrie, am schimbat și eu anvelopele. Știu, e târziu rău, dar aveam deja anvelope de iarnă pe mașină, chiar dacă erau puțin uzate. În plus, știi ce fain e să fie vulcanizarea absolut goală? De vis!

Mi s-a părut interesantă însă modalitatea angajatului de a-mi cere șpagă. De obicei acolo plăteam la ghișeu, după care mă întorceam să las de o cafea. Însă acum am lăsat banii pentru schimbul de anvelope + bacșișul direct la lucrător, dar nu oricum… pe ascuns, prin portbagaj, cu scheme ca să nu prindă camera video gestul.

O fi ceva politică anti-șpagă, ori?

Distribuie articolul:

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.