Cum decurg treburile birocratice

Dacă mă citiți constant, probabil că sunteți deja la curent cu tot ce fac, așa că nu v-a scăpat nici decizia mea de a trece în mod oficial la folosirea unui PFA. Am zis că e un început bun, lejer și totodată cu potențial pentru viitor. Drept urmare, am colaborat cu o companie care mi-a oferit tot sprijinul necesar în acest sens.

Drept urmare, eu nu am depus prea mult efort pentru înființarea acestui PFA ci doar cât am făcut rost de documentele necesare înființării sale. De restul s-a ocupat echipa de la Dianex.ro, iar în urma experienței avute nu pot decât să îi recomand. Dacă sunteți ca mine și nu vă place birocrația și drumurile pe la instituții, n-ar fi rău să îi contactați.

În urma colaborării, am primit acel certificat constatator obtinut foarte rapid atât pe mail iar mai prin poștă, la câteva zile. Drept urmare, am putut trece la următorii pași pentru a mă putea folosi de PFA-ul deschis.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la bancă să deschid un cont bancar separat. Am ales tot ING, că acolo am contul personal, și totodată pentru că m-am familiarizat cu serviciile lor de-a lungul timpului. Totuși, n-am fost bucuros să aflu care sunt taxele și comisioanele, dar ayaye. Poate în viitor să verific și alte oferte.

A mai rămas partea pe care o răgseam ca fiind cea mai dificilă: găsirea unui contabil. Aveam de ales între a mă ocupa personal de asta, opțiune exclusă încă din start, de a căuta pe cineva aici prin zonă sau de a alege, de asemenea, un serviciu online. Opțiunea din final mi s-a părut cea mai confortabilă și poate voi reveni în curând și cu o recenzie aici pe blog, dar nu promit nimic.

Am generat și prima factură și sper să urmeze cât mai multe. Totul a fost foarte simplu până acum, iar pe mai departe teoretic nu ar trebui să mă lovesc prea des de chestii birocratice, dat fiind faptul că cei cu care am ales să colaborez promit că se ocupă ei de tot. Nu sunt pe deplin mulțumit de comunicarea cu ei, dar e timp pentru mai bine.

Încerc să mă familiarizez, totuși, cât mai mult cu noțiunile de contabilitate, pentru a face totul ca la carte, dar nu e chiar atât de simplu, dat fiind faptul că îmi lipsesc cunoștințele în domeniu aproape în totalitate. Dar, la fel de bine, nimic nu e imposibil și sunt convins că mă voi familiariza ușor cu toate procedurile.

Voi reveni și cu alte articole, pe măsură ce apar noutăți. Concluzia nu poate fi alta decât aceea că puteți avea oricând în vedere colaborarea cu o firmă precum Dianex, beneficiile fiind mai mult decât evidente.

One True Singer e mișto

Dacă tot am făcut abonament la HBO Max am zis că ar fi util să mă și uit la ceva pe acolo, ca să nu dau banii degeaba. Iar ieri, neavând suficientă inspirație și hotărâre pentru a alege un film anume, am zis să dau play la One True Singer.

Mă încântase vestea de talent show făcut în România, dar difuzat pe o platformă de streaming, fără reclame și fără abureli de genul.

Ei bine, One True Singer se aseamănă cu majoritatea emisiunilor de acest tip, dar are totuși un format mai plăcut. Nu știu ce anume, dar îmi place personalitatea emisiunii.

Sunt 4 jurați (Alina Eremia, Bruja și 2 producători de la HaHaHa și Global Records, parcă) și diferiți prezentatori prin spate, precum Selly, Olivia Adams sau Grasu XXL. Dar apar și alte personalități din muzica românească, precum DOC sau Emaa.

Nu se insistă prea mult pe partea de preselecții ci se trece rapid peste acest stagiu, iar cei 14 aleși ajung într-o casă. Acolo pot produce muzică și totodată sunt diferite probe destul de interesante.

Premiul este de 50.000 de euro și un contract cu Global Records de aceeași valoare.

Apare câte un episod nou în fiecare vineri și sunt mulți tineri talentați pe acolo și cu personalitate, care au voci grozave.

Așa că dacă aveți chef de un talent show interesant, ați putea încerca One True Singer.

Cuțite Maranc: păreri de la un pasionat amator

Îmi place să gătesc, așa că petrec destul de mult timp prin bucătărie, și la fel de mult îmi plac cuțitele. Salivez, de-a dreptul, uitându-mă la cuțitele handmade de pe grupurile de Facebook (sunt înscris în multe grupuri de profil) și, în general, la orice cuțit frumos.

Așa se face că am fost destul de supărat de Crăciun, când am ratat șansa de a primi un cuțit Maranc, chiar dacă îl câștigasem. Am povestit situația în acest articol așa că nu mai are rost să revin asupra ei.

Ei bine, într-un final a ieșit mercur din retrograd, iar planetele s-au aliniat în așa fel încât să ajungă un cuțit Maranc la mine. Este vorba despre un cuțit al bucătarului, anume modelul ăsta.

L-am primit, m-am bucurat, l-am folosit, l-am pozat, l-am testat, iar acum a sosit timpul să vin și cu articolul cu păreri despre cuțitele Maranc. Sau cel puțin despre modelul pe care eu l-am primit.

Nu pot începe altfel decât prin a spune că nu am avut niciodată vreun cuțit mai ascuțit decât ăsta. E pericol pentru degete, nu altceva, mă și mir cum-de încă nu m-am tăiat cu el. Dar, la cum mă știu pe mine, la un moment dat sigur o să se întâmple și asta. Sper ca în viitor să fac și un video pentru a vă arăta cât de bine taie cuțitul meu de la Maranc.

Dar, la fel de important, pentru mine cel puțin, este și aspectul cuțitului. Iar modelul primit de mine arată grozav. Bine, pe site-ul lor găsiți și altele cel puțin la fel de frumoase, dar aici treaba este subiectivă.

Are o lamă de 20 cm, cu numele meu înscripționat pe ea (serviciu pentru care poți opta atunci când comanzi un cuțit) realizată, conform specificațiilor, din oțel german 1.4116. Mânerul este din lemn de pakka, de o nuanță roșiatică tare faină.

Are o greutate de 175 de grame și se simte tare bine în mână. De când a ajuns, l-am folosit ori de câte ori am avut ocazia, mai ales pentru tocat legumele. Cică ar trebui ținut departe de oase, ceea ce oricum aveam de gând să fac, că nu aveam chef să îi pun în pericol ascuțișul.

Îmi place cum se simte în mână, este ergonomic și îți oferă o oarecare îndemânare chiar și dacă ai două mâini stângi, așa ca mine.

Vine frumos ambalat, într-o cutie cu închidere magnetică, într-un burete roșu, așa ca o bijuterie, ceea ce și este, după mine. Poate fi un cadou grozav pentru orice persoană pasionată de gătit, așa că merită salvat la favorite.

Este foarte plăcut în utilizare, fiind dovada clară că nu merită să te chinui în bucătărie cu un cuțit prost. Altfel spus, parcă altfel îți vine să te apuci de gătit și de tocat legume, când ai un cuțit care taie brici.

Se curăță ușor și sunt curios cât timp va rămâne bine ascuțit. Îl țin departe de oase, așa că ar trebui să fie ok o bună perioadă de timp. Totuși, sper ca la un moment dat să mă echipez cu niște pietre de ascuțit și să învăț meșteșugurile de a transforma orice lamă în brici.

Merită să îți cumperi un cuțit Maranc?

Cu siguranță, da! Modelul pe care îl am eu costă puțin peste 200 de lei, atunci când e la reducere. Drept urmare, este un preț mai mult decât corect, ținând cont de faptul că te alegi cu un cuțit care taie cum trebuie și care, atât timp cât este bine întreținut, te poate ține o veșnicie.

Este frumos, este practic și plăcut de utilizat. Iar dacă îți place să pierzi timpul prin bucătărie, sigur îți va fi un partener de încredere. Mai au și alte modele frumoase, despre care sper să vorbesc în viitor.

Acestea fiind spuse, dacă erai în căutarea unui articol cu păreri despre cuțitele Maranc, cu siguranță articolul meu ți-a răspuns la toate întrebările. Dar dacă ai și altele, nu ezita să lași un comentariu.

Actualizare: după 6 luni de utilizare zilnică atât de către mine cât și de prietena mea care nu a fost la fel de blândă cu el, cuțitul celor de la Maranc ar avea nevoie de o reascuțire. Încerc să mă ocup de asta fie cu o piatră tot de la ei, pentru că am văzut că au în ofertă, fie cu ceva noname. Stați pe aproape.

Robineți sau robinete

Ai fost vreodată nevoit să cumperi mai multe robinete, dar nu ai știut cum să le ceri din cauza formei de plural? Acum ai scăpat de această problemă! Iar asta deoarece forma de plural este, după cum bine probabil ți-ai dat seama deja, robinete.

Doar că nu e nimic greșit nici în a folosi forma robineți. Sigur ai întâlnit-o deseori, iar DOOM spune că e corectă. Deci, gata cu emoțiile. Ambele forme de plural sunt acceptate, dar mie îmi place mai mult cum sună robinete, motiv pentru care probabil că voi folosi mai mult această formă.

Ce mortar se folosește pentru un grătar din cărămidă?

Este întrebarea căreia îi caut răspuns zilele astea. După cum bine am mai spus-o și în articolul despre cărămidă, în perioada următoare aș vrea să îmi zidesc un grătar din cărămidă în curte, cu altele pe lângă el. În mai ar trebui să se întâmple lucrarea.

Așa cum am făcut multe altele pe lângă casă, voi face echipă cu tata pentru zidirea lui. Am adunat cărămidă, am făcut lista cu necesități în cea mai mare parte, iar acum am ajuns la partea de mortar.

În zonele unde cărămida nu este supusă la temperaturi foarte înalte, probabil că voi folosi ceva adeziv obișnuit. Problema apare însă în zonele unde se va face focul, deoarece aici vor fi temperaturi mari, așa că mortarul ar trebui să îndeplinească niște cerințe mai speciale, printre care și rezistența la temperaturi ridicate.

Am citit cam tot ce se putea citi pe internet despre zidirea grătarelor și sobelor din cărămidă. Doar că din majoritatea discuțiilor lipsește mortarul. Nici măcar în videoclipurile de pe YouTube nu se specifică în mod clar ce mortar se folosește pentru zidirea unui grătar din cărămidă. Probabil că o fi vreun secret de-al meseriașilor, pe care nu îl dezvăluie, ori cine știe.

La Dedeman am găsit ceva, dar nu are recenzii prea bune. Este vorba despre sacul de Mortar refractar de samota, interior, 25 kg care costă undeva la 40 de lei. Lumea zice însă că e prost și mă cam tem să îl încerc.

Apoi, am văzut și alte tipuri de mortar, pe site-uri de specialitate. Doar că acolo sacul de 25 kg trece de 100 lei și sigur aș avea nevoie de câțiva saci pentru a zidi focarul. Mă gândesc că trebuie să existe și soluții mai accesibile.

De aceea am și făcut acest articol. Cine știe, poate se transformă în forum de discuții unde lumea să povestească ce mortar a folosit pentru grătarul lor din curte.

Așadar, dacă ai trecut prin asta și ai vreo recomandare de mortar pentru zidirea unui grătar din cărămidă, sigur se va bucura multă lume să împărtășești experiența la comentarii. Dau eu o bere!

Actualizare: inițial am început să zidesc cu un amestec de ciment + var + nisip, dar nu era deloc ce trebuia. Așa că în final am folosit 25% Tenco de la Holcim, 15% ciment și 60% nisip. Rezultatul pare a fi un mortar destul de bun. Am făcut primul foc, se întărește destul de bine.

Reziduri sau reziduuri, cum se scrie corect?

Am văzut că foarte multe persoane folosesc forma reziduri așa că la un moment dat chiar mă gândeam că poate așa se scrie corect cuvântul. Asta până l-am folosit prima oară, iar Windowsu` s-a gândit să îl sublinieze cu roșu.

De asemenea, forma cu un singur „u” mi se părea oarecum ciudată, iar când am scris reziduuri imediat a dispărut și sublinierea cu roșu. Ce pot să zic, utilă funcția asta de pe Windows. Cel puțin mie, care scriu destul de mult pe laptop, îmi este de mare ajutor.

Drept urmare, concluzia nu poate fi alta decât aceea că forma corectă este reziduuri cu doi de „u”.