Din fericire, nu am avut prea mult contact cu spitalele din România până acum. Doar o operație de apendicită cu mici complicații acum mulți ani în urmă, iar de atunci nu prea am mai călcat pragul vreunui spital. Doar că nu e mereu după cum vrem noi, iar cel puțin din când în când mai trebuie să ne trezim din sentimentul mie nu mi se poate întâmpla.
În urmă cu aproximativ săptămână m-am văzut nevoit, dintr-o prostie, să mă plimb iarăși cu salvarea. Nimic foarte grav, dar nici plăcut. Am ajuns în miez de noapte la urgențe și am ieșit de acolo dimineața, refuzând internarea care nu era necesară. Așa că a fost o experiență de ținut minte.
Am ajuns, înainte de toate, fără baterie. Nu prea știa lumea nimic de mine și simțeam nevoia de a-i contacta. Doar că nimeni nu a vrut să mă servească cu 10-20% baterie, negând că există vreun încărcător pe acolo. M-am împăcat cu gândul, așa că am rezolvat în primul taxi în care m-am urcat dimineața.
Apoi, îmi era foarte sete. La început, mă foloseam de baia de la urgențe, unde era și un pahar de plastic pe care nu am fost bucuros să îl utilizez. Doar că mai apoi nu au mai vrut să mă lase să mă plimb în voie pe acolo, acuzând niște amețeli, așa că am fost nevoit să mă rog în stânga și-n dreapta pentru un pahar cu apă. Iar atitudinea nu a fost mereu cea mai politicoasă.
Așteptarea m-a distrus însă psihic. La un moment dat, nemaiavând energia necesară să aștept, am vrut să plec. Doar că știam că nu e neapărat cea mai înțeleaptă decizie. Așa că am îndurat.
Nu era agitație prea mare pe acolo, doar 2-3 pacienți, așa că nu înțeleg de ce a fost necesar să dureze atât. Noroc că am primit o targă unde m-am întins și am prins niște momente de somn. Doar că trezirea a fost bruscă, aproape că m-au luat pe sus și nu a durat mult până când m-au luat amețelile.
Cert e că ți se pune eticheta foarte rapid, ceea ce e mai mult decât deranjant. Dar nu prea poți schimba nicicum.
În ceea ce privește intervenția medicală, au fost și din punctul ăsta de vedere multe ciudățenii. Una dintre ele ar fi că pe foile primite la ieșire scria că problema ar fi la ochiul stâng, când de fapt victima era dreptul. Apoi, cât pe ce să fiu lăsat să plec fără a mi se îngriji și rana care nu era chiar mică. Am încasat și un vaccin antitetanos din mers, chiar dacă nu știu dacă era ok să îl fac în acel moment. Drept urmare, au fost niște grețuri destul de nasoale la câteva ore după.
După, am mai fost la vreo două controale, ocazie cu care m-am lovit iar de fel și fel de atitudini, nu toate grozave.
Din toată experiența asta deduc că am trăit în minciună. Chiar aveam o impresie bună despre medici și despre personalul medical în general, crezând că o bună parte din vină a comportamentului lor este cauzat și de către pacienții care nu toți sunt foarte respectuoși. Acum însă nu mai sunt la fel de sigur și nu aș mai băga mâna în foc.
Ori poate toată această experiență neplăcută este cauzată de faptul că am decis să nu bag mâna în buzunar? Mi-aș dori să nu, mai ales că nici prima oară nu am făcut-o.
