Lună: ianuarie 2017 - Pagina 2

GETAE, un serial românesc care se anunță a fi interesant

Ieri a ajuns în newsfeed la mine videoclipul ăsta de mai jos și, cum sunt un mare fan al filmelor și serialelor de acest gen, am fost curios imediat să văd despre ce e vorba.

Iar ideea pe scurt e cam așa: GETAE: Superstiții și Război va fi un serial românesc foarte interesant. Mi s-a părut că seamănă puțin cu Vikings, un alt serial pe care îl urmăresc cu mare drag. Acesta urmărește însă povestea războaielor daco-romane, în centru fiind tribul condus de Zuras și fiii săi Brassus, Davos și Vezina.

Getae: Superstiții și Război ar trebui să apară chiar foarte curând: în martie 2017. Nu știu însă unde va fi difuzat, dar sper să anunțe curând. Mai multe despre acest serial poți citi pe site-ul oficial.

Până acum nu am văzut seriale românești care să se bucure de prea mult succes, însă sper ca acesta să facă excepție de la regulă și să rupă topurile. Acuma.. rămâne de văzut.

Treaba cu închisul școlilor e cu două fețe

Am văzut atât pe blogul lui Marius cât și la Gabi articole despre treaba cu închisul școlilor în perioada asta de iarnă. Iar lucruri de genul se întâmplă în fiecare an, așa că am zis să scriu și eu.

Trebuie să zic încă de la început că nu vreau să mă dau cocoș și că, în liceu, citeam știri doar când se închideau școlile, așteptând să se mai prelungească perioada. A, mai citeam și când făceau profesorii proteste. Erau mici vacanțe de care mă bucuram ca niciodată. Știi cum e? Ca atunci când mergi undeva în vizită și te pune la masă iar parcă mâncarea e mai bună. Așa e și cu vacanțele neașteptate. Îi înțeleg pe toți cei care se bucură că se închid școlile. Sunt mici bucurii pe care nu le voi uita niciodată.

De aici până a te plânge că nu ai condiții să mergi la școală, e drum lung însă. Iarna ninge și e ger, iar uneori bate vântul. Nu de anul ăsta, nici de anul trecut, ci de când lumea. De fapt, înainte iernile erau mult mai urâte, din ce îmi amintesc și din ce mi se povestește de către părinți ori de către alte persoane mai în vârstă.

Majoritatea nu au de mers mai mult de 30 de minute până la școală, iar de cele mai multe ori sunt duși de către părinți ori merg cu taxiul. În scoli nu bate vântul și nici ger nu prea e. Eu am învățat la țară în generală, în săli de clasă foarte mari, și adunam băncile în jurul sobei, cu gecile pe noi, și tot făceam orele. Și nu am murit.

Mai rău de cei care fac naveta, pentru că dacă se înfundă un drum, nu prea pot ajunge. Deși înainte nu erau mijloace de transport în comun care să-i ducă de la poartă până la școală. Dar e normal ca lucrurile să evolueze. Totuși, această evoluție are și consecințe.

Drept urmare, viitorul țării se plânge că e inadmisibil să meargă pe -15 grade la școală, în timp ce părinții lor lucrează în aceleași condiții sau chiar mai rele. Și o mare parte din vină o poartă chiar părinții, pentru că poate prea i-a dădăcit. Astfel, acum nu prea sunt în stare să dea piept în piept cu un ger tipic al iernii. Mama ei de iarnă…

Unii nu merită scoși din zăpadă

Nu mai e o noutate faptul că atunci când vine iarna, la noi e nenorocire. Drumuri închise, localități care rămân izolate, mașini prin șanțuri, blocate pe străzi șamd. Desigur, autoritățile ar putea lucra mai eficient, însă infrastructura și unele condiții sunt chiar imposibile. Mă miră faptul că există însă persoane care rămân cu mașinile în zăpadă, deși avertizările au fost date cu ceva timp înainte.

Am văzut chiar că erau persoane care mergeau mai departe deși erau avertizați direct de către poliție că drumul e imposibil. Sau persoane care încercau să trișeze poliția doar pentru a merge mai departe. Apoi, peste câteva ore tot ei sunt cei care sună la urgențe și cer ajutor.

Apăi unii dintre ei merită să fie lăsați în zăpadă, să li se ducă o lopată și lăsați să se descurce. Dacă tot au fost cocoși, să fie până la capăt. Și tot ei sunt cei care critică în stânga și în dreapta, cu toate că cea mai mare parte din vină le aparține.

Sper doar că toți cei care rămân blocați iarna asta, să nu mai fie așa copaci și anul viitor. Poate le vine mintea la cap când se văd pe un deal, cu mașina acoperită de zăpadă.

Despre operația de apendicită – cum a fost

Am observat și pe alte site-uri că foarte multe persoane caută informații despre anumite dureri și întreabă una alta. Așa că am considerat că ar prinde bine un articol și altora care vor căuta informații despre operația de apendicită pe Google. Iar asta pentru că am ieșit recent din spital după o operație de apendicită (am avut mereu dubii despre cum se scrie, dar se pare că se scrie apendicită, cum zicea și Ciprian la un articol anterior.)

La mine totul a început cu o senzație de balonare, așa că am zis că e ok, iau o pastilă două, poate niște bicarbonat și trece. Iar pentru moment părea să funcționeze. În ziua respectivă am făcut și ceva efort, fără să mă simt prea rău. Spre seară părea că e totul ok.

De pe la 21:00 însă durerile abdominale erau din ce în ce mai nașpa, așa că nu am putut dormi toată noaptea. Având puțină frică de spital și stând cu gândul că poate nu am luat o pastilă ok, am așteptat dimineața să iau și altceva. Iar după ce am luat, am mai dormit puțin. Durerile s-au mai calmat parcă, dar s-au dus către partea dreaptă în zona abdominală.

Am început apoi să caut simptomele apendicitei, și m-am cam regăsit. Vărsături, dureri abdominale, lipsa apetitului. Am sunat într-un final la 112, iar salvarea a venit în aproximativ 30 de minute. Drumurile nașpa și telescoapele varză m-au făcut să cam regret că am mers cu salvarea și nu am rugat vreun prieten să mă ducă. Odată ajuns la spital, am început să fac analize, să dau sânge, ecografie șamd. Verdictul: apendicită, așa că m-am internat.

Mi s-a zis că a doua zi de dimineață voi fi operat, să nu beau și să nu mănânc nimic, și-au început injecțiile și perfuziile. De dimineață am mers pe picioarele mele la sala de operație, un nene infirmier avea chiar chef de glume dar nu puteam râde că mă durea abdomenul. La salon, mi s-a făcut anestezia în spate (în coloană cred) și mi s-a zis că dacă mă tem, mă vor adormi. Dar a fost ok, nu am simțit mai nimic. Cel puțin nu a durut.

Fiind o apendicită ceva mai gravă, care a dat în peritonită, a durat ceva mai mult operația, mai ales că nu au făcut o tăietură prea mare. Am stat de vorbă cu asistentele în timpul operației. La final mi-au zis că nu mă vor coase, pentru că aveam infecție, așa că mi-au atașat și un tub cu o pungă unde era eliminată infecția.

Am stat apoi vreo 2-3 zile, nu mai rețin, cu operația deschisă. Ușor-ușor am avut voie să încep să beau apă, supă strecurată, iaurt apoi aproape orice doream. După primul scaun m-a cusut înapoi, iar acesta a fost unul dintre lucrurile care au durut cel mai nașpa. De asemenea, schimbarea bandajelor a fost și ea dureroasă, iar asta deoarece operația mea era deschisă. Dacă ar fi fost cusută încă de la operație, atunci totul ar fi fost ok și deloc dureros.

Nu toți cei care am dat în peritonită am fost cu operația deschisă.

După ce m-au cusut, a doua zi m-au și externat, cu un regim nu foarte strict în cazul meu și cu interdicția de a face efort timp de 3 luni. După 10 zile va trebui să scot și firele. Am înțeles că nu prea doare, dar voi actualiza articolul după.

Până atunci trebuie să schimb bandajele zilnic, iar acum nu mai doare. 😀

UPDATE: Am scăpat și de fire, care au fost doar tăiate și nu trase, așa cum mă așteptam. Cred că au fost d-alea care se topesc. Și nu a durut.

Reduceri pe Udemy, iar. De data aceasta la 10 dolari

Am zis că voi anunța mai des reducerile de pe Udemy, așa cum alții anunță fiecare promoție de pe eMag. Iar asta deoarece deseori pe Udemy sunt reduceri masive, de 95% chiar, de care merită să profiți.

De exemplu, în perioada aceasta, cursurile Udemy – sau o parte din ele – costă doar 10 dolari, multe dintre ele fiind reduse de la 195 de dolari. Reduceri masive, ți-am zis. Astfel, dacă vrei să îți începi anul 2017 cu dreptul și să fie un an cât mai reușit (așa cum ziceam în articolul ăsta), atunci ar trebui să înveți câte ceva. Iar oferta asta de pe Udemy vine la fix.

De asemenea, țin să insist că promoția mai durează doar câteva zile, deci ar trebui să te grăbești puțin.

Iar dacă până acum lăsam și câteva recomandări, acuma te las pe tine să alegi ce dorești. Și cu siguranță ai de unde alege.

2017 va fi un an bun, doar dacă îl faci să fie!

An de an, lună de lună, nu ai cum să nu te lovești de postări de prin social media sau de pe bloguri care transmit mesajul 2017 fii bun ori august, fii o lună reușită. Acestea-s doar câteva exemple ce pot fi adaptate în funcție de perioadă. Și e jenant, părerea mea.

Desigur, e nevoie mereu de puțin noroc și de baftă. Doar că aceasta vine în măsuri mici și te ajută să-ți duci planurile mai departe mai repede sau mai ușor decât ai fi crezut. În rest, totul ține de tine. Anul 2017 nu va fi cu nimic mai bun decât 2016 dacă tu nu vei fi mai bun.

Dacă vei sta în fund pe canapea, așteptând un an bun… atunci îți urez multă baftă. Vei avea un an nașpa. În schimb, dacă te vei ridica și vei încerca să-ți îndeplinești obiectivele propuse pentru 2017 în noaptea de revelion, atunci s-ar putea să-ți iasă. Iar dacă nu-ți iese, încerci până se întâmplă. Totul ține de ambiție.

Mi se pare jenant să aștept de la timp sau de la nu știu ceva forțe miraculoase să se întâmple lucruri bune. E ca și cu apa, dacă aștepți din cer și nu faci irigații, ai cam pus-o.

Cred că se mai și întâmplă lucruri super, oportunități ce apar peste noapte și altfel de lucruri de genul, însă cred totodată și că le poți forța să vină puțin mai repede. Asta pentru că nu e ok să stai și doar să aștepți, riscând astfel și pierzând destul de mult timp.

Eu vreau ca 2017 să fie un an bun, să muncesc cât mai mult la proiectele deja existente și să mai încep cel puțin unul. Vreau chiar și să mă extind către alte domenii, iar în final să trag linie să zic că a fost un an măreț. Planuri sunt multe, iar printre primele este să apuc să-mi iau iar mașină. Apoi voi mai călători, voi scrie și multe altele. Multe lucruri de făcut, pentru satisfacție multă.