Comentarii

  1. Eu am făcut operația la 10 ani (fără vreo lună), mă trezeam în fiecare dimineață cu durere de cap și de burtă. Poftă de mâncare aveam, chiar prea multă 😀 Mama nu prea m-a luat în serios la început, că mă apucau durerile doar în zilele când aveam ore matematică (deci 4 zile din 5), dar într-o dimineață, când am început să plâng de durere, și-a dat seama că e ceva. Am mers la urgențe, m-a apăsat un doctor pe burtă, mi-a pus câteva întrebări și m-a programat pentru operație. Eu n-aveam niciun stres, am mâncat bomboane chiar înainte de operație, deși știam că n-am voie, dar următoarele două zile au fost grele, dureri, amețeli, aveam o foame de lup dar nu puteam să mănânc nimic – pentru că stomacul meu refuza mâncarea, nu pentru că n-aveam voie. După cum s-a văzut, mi se rupea de reguli :))
    Tăierea firelor n-a fost deloc dureroasă, doar că… mă gâdila :)) Râdeam atât de tare încât m-am mirat că nu mi-a plesnit operația. Deci, în afara primelor două zile de după operație, am fost voioasă de nici n-ai fi zis că sunt bolnavă 😀 Sper să ai aceeași rezistență 😉
    Multă sănătate și recuperare cât mai ușoară!

    • Nu există o cauză precisă, însă în general se face de la efort. Eu cred că din cauza asta am făcut, însă am întâlnit și persoane care habar nu aveau de ce au făcut apendicită. Pe internet am citit că în general, faci apendicită până la 30 de ani, dar sunt și excepții. Gen bunica mea a făcut la o vârstă mult mai înaintată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.