Nu știu cum se face că, deși au o pagină unde spun care sunt lansările unei luni, mereu apar titluri care nu sunt acolo. Taximetriști este un bun exemplu în acest sens.
Filmul românesc pe care chiar aș fi vrut să îl văd dar, ca de obicei, nu am reușit să ajung la cinema, va fi lansat pe Netflix pe 12 aprilie. Adică peste două zile.
Am auzit că e destul de bun, cel puțin în comparație cu celelalte din ultima perioadă. Sper că voi avea aceeași părere după ce îl voi vedea. Oricum, sigur voi veni cu un articol tip recenzie, dacă îi pot spune așa. Mai degrabă cu păreri, că sună mai bine.
În câte zile, credeți voi, că va ajunge pe 1 în topul filmelor populare? Eu zic că nu va avea nevoie de mai mult de 2-3 zile. Voi ce părere aveți?
Cine spune că pe Netflix nu găsești filme bune, să se uite la Îmblânzitorul de vânt! Aseară a fost rândul Ștefaniei să aleagă filmul la care să ne uităm, așa că ei i se datorează meritele pentru care azi pot spune: am văzut un film bun.
Bine, ca să fac puțin pe orgoliosul, recunosc că mi-a mai sărit în ochi acest titlu în trecut și cred că era deja pe lista mea.
Încep cu concluzia și anume trebuie să spun că Îmblânzitorul de vânt este un film foarte bun. Nu degeaba are pe imdb 7.6 stele din 10. A fost lansat în 2019, este disponibil pe Netflix și a primit câteva premii mai mult sau mai puțin răsunătoare.
Fiind un film de mai bine de două ore, așteptările erau mari. Îmblânzitorul de vânt are la bază o poveste reală, anume cea a unui copil african care în vremuri de grea încercare, de secetă și foamete, readuce apa în satul natal prin construirea unei eoliene.
William Kamkwaba este un copil din Malawi, pasionat de electronică, știință și tehnologie. În timpul liber, își mai prindea urechile în tentativa de a repara câte un aparat de radio de-al consătenilor sau impresionându-și prietenii prin capacitatea de a stoarce de energie mai multe baterii deja uzate.
Puțini sunt cei care par să aibă încredere în visul tânărului de a-și scăpa consătenii de o moarte sigură care ar fi venit odată cu foametea intrată deja în drepturi.
Mi-a plăcut cum și-a jucat rolul. Este destul de emoționant filmul și chiar motivant. Fiind bazat pe o poveste reală, nu are cum să nu îți placă Îmblânzitorul de vânt.
De altfel, există o parabolă între credință și știință pe alocuri sau între generația veche și cea nouă. În fața unui scenariu care pare a fi deja bătut în cuie, tatăl preferă mai degrabă rugăciunea – lucru pe care și-a promis că nu îl va face, dorindu-și să fie capul unei familii moderne – în locul științei, în care nu pare să aibă prea multă încredere.
Este lăudabilă încăpățânarea de care dă dovadă micul William atunci când vine vorba despre școală, acolo unde se furișează după ce a rămas fără dreptul de a studia. De altfel, soluția salvatoare a apărut citind în biblioteca școlii, acolo unde pătrunde în urma unui mic șantaj. Remarcabil!
Acesta a fost primul film scris și regizat de Chiwetel Ejiofor, actor pe care s-ar putea să îl știți pentru rolul din 12 ani de sclavie. Este și el prezent în film, jucându-l pe tatăl lui William.
A reușit să sublinieze, subtil pe alocuri, teme importante precum importanța educației, lupta dintre știință și credință sau chiar politica din statele sărace. Jos pălăria pentru asta!
Îmblânzitorul de vânt este, fără doar și poate, unul dintre cele mai bune filme pe care le voi vedea în acest an, sunt sigur, așa că vi-l recomand.
Așa cum v-am mai zis, am început de ceva timp curățenia de primăvară prin curte. De fapt, e o acțiune mai amplă de eliberare a grădinii, pentru a o face cât mai verde și mai curată. Sunt și anexe de demolat, așa că vor apărea multe bucăți de lemn numai bune de pus pe foc la grătar, la plită sau chiar la vatra pe care îmi propun să o fac.
Toate aceste lemne trebuie pregătite corespunzător, iar o drujbă este mai mult decât necesară. Nu am mai folosit niciodată una, așa că m-am gândit să încep cu una mai ușor de folosit, mai puțin puternică și o idee mai sigură. Prin urmare, îmi propun achiziționarea unei drujbe electrice.
Există însă o cerință importantă: trebuie să fie ieftină. Iar calitatea ar trebui să fie cât mai ok pentru prețul plătit. Să fie misiune imposibilă?
Sper că nu. Nu aș plăti mai mult de 300 de lei pentru ea. A fost, la un moment dat, un model de la Heinner, mai precis acesta. Era 240 de lei, varianta resigilată, cu ceva zgârieturi. Nu m-am grăbit și s-a dus.
Nu m-am grăbit deoarece era 300 nouă, așa că am zis că merită să aștept o reducere mai bună. Are tata o drujbă pe benzină de la Heinner pe care o folosește de ani buni, de aici și tentația de a alege una cu alimentare la rețea de la același producător.
O altă opțiune ar drujba recomandată de Ștefan. Mă încântă ideea de a o lua din magazine de aproape, că astfel aș rezolva mai ușor cu garanția în caz de probleme.
Nu exclud și alți producători, atât timp cât nu depășesc bugetul de 300-350 de lei.
Îmi propun să vorbesc mai des despre bricolaj pe aici, așa că așteptați-vă la mai multe articole pe această temă. A apărut și o categorie nouă, dar încă nu o adaug în meniu.
Sper că vă pasionează și pe voi, iar de aceea vă solicit recomandări. Așadar, aveți o recomandare de drujbă electrică ieftină și bună?
Au fost vreo două situații în care era cât pe ce să îmi pierd telefonul. O dată m-a ajutat memoria, a doua oară l-a găsit mama chiar la poartă, acolo unde căzuse.
În prima situație recunosc că m-a ajutat și funcția de găsire a dispozitivului oferită de cei de la Google, un serviciu de mare ajutor. Totuși, nu știu ce aș fi făcut dacă telefonul rămânea fără baterie și s-ar fi închis.
În prezent, funcția de găsire a dispozitivului funcționează de minune atât timp cât telefonul este deschis și are locația activată. Cred că ar trebui să existe și o conexiune la internet.
Se pare că Google vrea să schimbe asta, iar atât timp cât este pornită tehnologia Bluetooth, vei putea găsi dispozitivul chiar și în cazul în care este închis. Înțeleg că la Apple există deja o asemenea funcție.
Funcția ar apărea odată cu Android 14. Ținând cont că eu am doar 12, cu șanse mici să mai apară și 13, mă îndoiesc că mă voi putea bucura de această tehnologie prea curând. Totuși, va fi utilă, sunt sigur.
V-ați pierdut telefonul în trecut? Cum l-ați găsit?
Când am descoperit Aliexpress, în urmă cu ceva ani, îmi comandam toate prostiile. Mult prea rar erau lucruri de care aveam reală nevoie, însă fiind entuziasmat de prețurile mici, încercam tot ce părea interesant. Marea majoritate a lucrurilor au ajuns la gunoi, așa că o vreme nu am mai comandat nimic de aici, chiar dacă am mai avut intenția de câteva ori.
Zilele acestea, atât Marius cât și Claudiu au scris despre. Ba chiar articolul celui din urmă mi-a amintit că am o problemă: s-a cam rupt folia telefonului meu, după o căzătură pe o margine de placă de ciment. Mare noroc am avut de folie atunci, iar acum nu arată prea bine.
Aparent, trebuie să mă învăț să las telefonul deoparte când fac treburi prin curte. Încă nu am băgat la cap că am două mâini stângi și ghinion cât se poate de mult. De altfel, cam așa au sfârșit mai toate telefoanele mele: pupând cimentul.
Așa se face că folia și husa nu lipsesc de pe telefonul meu, ba chiar schimb câteva folii de-a lungul timpului. Problema e că foliile au rămas destul de scumpe. Plătesc aproape 100 de lei pentru o folie din silicon, ceea ce nu mă prea bucură.
Așa că, inspirat fiind mai ales de articolul lui Claudiu, am zis să caut câteva folii pe Aliexpress pentru al meu OnePlus Nord 2 5G. Am văzut că sunt destul de ieftine, așa că am pus câteva folii din sticlă – ca să îmi amintesc cum sunt – în coș și am dat comandă.
Sunt curios când vine coletul. Am înțeles că au progresat mult livrările din China din punct de vedere al timpilor de livrare. Acum, să se desfunde drumurile pe aici, că e o iarnă cum n-a mai fost de mulți ani.
Acum, mai rămâne doar să găsesc pe cineva care să monteze foliile. Am două mâini stângi, v-am zis, și nu cred că aș reuși să fac o treabă prea bună.
Voi de unde vă luați foliile și ce experiențe aveți cu Aliexpress?
Cei care ați mai citit și alte articole de pe aici, știți deja probabil că sunt pasionat de bucătărie și mai ales că îmi plac cuțitele. Nu ar fi niciodată destule cuțite, ba chiar acum mă gândesc că nu ar fi rău să îmi fac un set și pentru la țară. Cu toate acestea, degeaba ai cuțite bune, dacă nu le păstrezi ascuțite.
Cred că de departe unul dintre cele mai eficiente moduri de a ascuți un cuțit este cu ajutorul unei pietre pentru ascuțire. Aveam o piatră ieftină, pentru care am plătit mai puțin de 20 de lei, care își făcea treaba binișor. Am ajuns însă la concluzia că este o piatră proastă abia după ce am avut ocazia să folosesc una de o mult mai bună calitate.
Anul trecut am primit un cuțit de la Maranc pe care l-am folosit destul de intens încă din prima zi. Ba chiar l-am luat și prin natură, când mai puneam de câte un grătar. Fiind folosit zilnic mai bine de un an, este evident că tăișul său perfect a avut de suferit.
Am avut grijă să nu dau în oase cu el și l-am protejat cât s-a putut, dar nimic nu ține o veșnicie. Așa că a apărut contextul ideal pentru a testa și o piatră pentru ascuțire, tot de la Maranc, ca să nu muște prea rău din cuțit.
Pe mâinile mele a ajuns piatra Maranc 3000/8000, ce are o granulație perfectă pentru întreținerea regulată a cuțitelor de bucătărie. Probabil că ar fi necesară o granulație mai mică în cazul cuțitelor distruse – aproape – complet, însă pentru întreținere este ce trebuie.
Pe lângă piatră, în cutie mai avem un suport din bambus ce se dovedește a fi de mare ajutor, mai ales datorită tălpii cu silicon anti alunecare, precum și un accesoriu cu ajutorul căruia poți păstra mai ușor unghiul de ascuțire al cuțitului. Cu timpul ți se dă mâna și nu mai ai nevoie de el, dar la început este de mare ajutor.
Piatra are o dimensiune de 180 x 60 x 30 mm și o greutate de 638g. Designul său este simpatic, având două culori plăcute: alb, pentru granulația de 8000, și cărămiziu, pentru nuanța de 3000.
Este eficientă piatra de ascuțire profesională Maranc?
Nu a fost nevoie decât să trec de câteva ori cu cuțitul Maranc pe ambele părți, iar tăișul a redevenit ca nou. Dovadă este acest video:
Acesta a fost momentul în care am zis că piatra mea ieftină este de aruncat. Citind acum acel articol, îmi dau seama cât de important este să poți compara produsele. Nu am aruncat-o, dar a ajuns la țară.
Impresionat de rapiditatea cu care am ascuțit cuțitul de zi cu zi, am zis să încerc piatra și pe cuțite mai ieftine. E mai mult de muncă pentru ca ele să ajungă într-o stare acceptabilă, dar face treabă bună și în cazul cuțitelor de o calitate mai proastă.
Cu cât cuțitul este din materiale mai proaste, sau mai praf din punct de vedere al ascuțișului, cu atât mai mult trebuie să insiști. Dar în final obții un rezultat cel puțin satisfăcător.
Singur, nu vei putea face un cuțit la 10-20 lei să taie precum taie cuțitul de la Maranc, de exemplu, însă îl vei face să taie, iar asta este tot ce contează pentru un utilizator simplu. Dacă iubești bucătăria cel puțin precum o face Liviu Dragnea, sigur vei dori mai mult. Bine, poate că ar trebui să schimbe și el cuțitul, că pare că se chinuie cu al lui. Poate se îndură băieții de la Maranc să îi trimită unul. :))
Cât costă?
În momentul scrierii acestui articol, trebuia să plătești 399,90 lei pentru această piatră de la Maranc. Prețul întreg ar fi 529,90 lei.
Merită? Eu zic că da. Dacă îți place să faci pe bucătarul și mai ales dacă îți dorești să ai cuțite care taie perfect, merită să cumperi o piatră de calitate. Aceasta de la Maranc poate fi o alegere bună.
Este ușor de folosit, face cuțitele să taie brici și o ai o viață întreagă. Ce ai putea vrea mai mult?
