Dacă nu ieși la vot, mai rău faci!

Politicienii noștri sunt așa cum sunt, iar dezamăgirea oamenilor poate fi văzută deseori. Nu ne aflăm într-o situație prea bună, așa-i. Drumuri proaste, joburi prost plătite, spitalele și școlile cad pe peste noi, dar înfloresc alte clădiri. Nu dau nume. Atât de multă dezamăgire, încât lumea s-a săturat.

Din păcate toată această dezamăgire face și mai mult rău. De exemplu aud tot mai des oameni zicând eu nu mai merg la vot, dă-i în mă-sa, oricum sunt niște hoți toti. Cam asta e imaginea pe care și-au creat-o singuri, mai ales că la știri auzim tot mai des cuvinte precum DNA. Dar nu rezolvăm nimic dacă nu ieșim la vot.

Oricum votează alții. Alții care votează același lucru de muuult timp. Alții care-și vând votul pe o sticlă cu ulei sau cu niște promisiuni false. Alții care ignoră faptul că partidul respectiv este plin de personalități anchetate, acuzate sau nu mai știu eu cum. De fapt știu: cu imaginea pătată.

De aceea, atunci când prezența e mai mare decât de obicei, îi vezi puțin cam panicați. Asta deoarece de obicei merg cei care votează aceleași lucruri, însă cei care ar putea face ceva schimbare, indiferent cât de bună e sau nu, nu prea ies la vot de obicei. Iar când ies, diferențele se pot observa.

Astfel, eu le zic mereu celor pe care-i știu cu drept de vot să iasă și să se documenteze bine înainte să voteze. Nu zic ce să voteze, ci doar să se documenteze. Așa ar putea fi făcută o schimbare, nu stând acasă.

Deci dacă vrei să faci ceva… ieși și votează, dar documentează-te înainte! 😀

vot

Protestul: frica participanților, a persoanelor responsabile și cât de greu e să organizezi unul

Chiar dacă am scris mai des în ultima perioadă, nu am avut așa mult timp liber precum poate a părut. Am avut multe lucruri de făcut, printre care și un protest. Despre experiența protestului vreau să discut de fapt.

Lumea se teme de protest. La fel și autoritățile

Scopul protestului a fost acela de a atrage atenția asupra stării proaste pe care drumul DJ 294 o prezintă. O parte din DJ 294 de fapt, de la Mihălășeni (acolo unde locuiesc acum) până în Dângeni. Am vrut să arătăm că nu mai vrem ca drumul ăla să fie atât de prost, că nu mai suportăm și că ne dorim un drum mai bun, asfaltat. De unde a pornit ideea?

La o bere. De fapt, ideea nu a pornit de la mine, ci de la un prieten. El mi-a cerut să ajut și n-am putut să zic nu. Asta pentru că drumul respectiv e o problemă și pentru mine. De fapt, pentru toți locuitorii din mai multe comune învecinate. Și chiar dacă nu sunt o persoană foarte publică, mai deloc influentă în zonă, știam că pot să ajut. Pe partea de online desigur.

Am făcut comunicate de presă, postări pe Facebook în mai multe grupuri ale comunităților din zonă dar și pe pagina comunei pe care o administrez. Și așa am reușit să ne facem auziți în prim pas. La scurt timp, pe drumul respectiv erau deja utilaje. Din păcate însă treburile se făceau la fel ca până acum: prost. O lamă, îndrepta drumul de pământ, urmând ca la prima ploaie să fie distrus iar.

La ora 8 era deja primul utilaj. La 11 apărea și primul lucrător cu lopata. Ora 16:30 și încă erau acolo și probabil că au mai stat până seara. Au lucrat și pe 1 decembrie, atât de patrioți au fost. Ordinul e ordin.

protest-1

Din păcate la scurt timp au apărut și problemele. Am repetat săptămâna asta mai mult ca niciodată faptul că protestul nu are culoare politică. Nu sunt în vreun partid, nici celelalte persoane care au ajutat la organizare. Simpli oameni care plătesc taxe și care au vrut ca banii lor să fie folosiți pentru beneficiile lor. Drumuri bune în acest caz.

Când își bagă dracul coada… devine dificil

De drumul respectiv se face responsabil Consiliul Județean. Acolo am înțeles că majoritatea ar fi PSD-istă, nu că aș avea ceva de spus în legătură cu asta. Cred însă că PSD-ul are mari probleme de imagine în perioada aceasta și, fiind campanie electorală, nu și-au permis un protest care să le strice imaginea și mai rău.

Am ajuns în comuna Dângeni să scoatem autorizația, iar autoritățile de acolo făceau deja primii pași în spate. Deși făcusem o cerere cu ceva timp înainte, pe ultima sută de metri au dat înapoi. Nu au avut de ales și ne-au oferit autorizația respectivă. În celelalte două comune (Mihălășeni și Dobîrceni a fost bine). Culmea e că Dl. Primar din Dîngeni a organizat și el un protest pentru a critica o anumită parte a DJ 294, deși acum strada principală a comunei D-lui arată ca după război. În fine.

Repet: lumea se teme de protest

Am insistat mult că nu avem treabă cu niciun partid. Nu vrem să înjurăm culori. Noi vrem doar ca drumul respectiv să fie reparat, de către oricine. Ideal ar fi să dea mâna cele două mari partide și să facă fiecare câte jumătate de drum. Vorbesc despre scenarii SF.

La fel ca în orice altă localitate, și aici sunt persoane de la diferite partide. Se pare că s-a insistat mult ca oamenii să-și vadă de treabă. Văzând asta, mă întreb cât de dificilă a fost realizarea Revoluției din `89. Și au fost mulți oameni care au stat acasă tocmai din cauza presiunilor politice. Păcat. Cred că un drum mai bun ar fi avantajat pe toată lumea, indiferent de culoarea politică.

protest-2

Astfel, cred că dacă protestul ar fi avut loc în afara campaniei, ar fi fost mai mulți participanți.

Organizatorul primește sigur și el ceva… ori cel puțin are o vină

Se pare că pentru a-ți cere drepturile, trebuie să primești ceva. Așa există impresia. Cât am vorbit cu lumea, mulți dintre ei aveau o atitudine de genul sigur primește ăsta ceva bani. Ciudat. Din păcate însă există foarte puțini oameni cu inițiativă, iar când apare unul, e considerat nebun, ori pe interes.

La fel de grav este însă faptul că lumea trăiește cu impresia că nu se poate sau că e bine și așa. Culmea, după ce am pornit ideea de protest iar oamenii au început „să lucreze” la drum, stricându-l mai rău de fapt mai ales că a plouat și nins imediat după, am primit reproșuri de genul ați stricat drumul, v-ați trezit voi cu protestul. De fapt, voiam doar un drum mai bun.

Presa nu prea te bagă în seamă.. mai ales la început

Interesul meu era să afle cât mai multă lume de protest. Am făcut un comunicat în două variante (cu sau fără diacritice) și l-am trimis către toată presa locală. Nu au răspuns toți așa cum mi-aș fi dorit. De exemplu, am trimis comunicatul către AGERPRES și m-au ignorat. Astăzi însă în timpul protestului eram sunat de către o persoană de la ei și rugat să trimit câteva poze, cât mai repede. Eu am trimis știrea la timp, ar fi trebuit să-i ignor și eu. Dar n-am făcut-o.

Apoi, persoane de la presa locală mă contactau să mă întrebe se mai organizează protestul? am înțeles că a fost amânat. Nu știu și nu vreau să știu de unde a pornit zvonul, dar metoda e destul de interesantă, trebuie să recunosc. Bine că nu a funcționat iar oamenii au vrut să se asigure.

Și totuși a fost bine

Aproximam 100 de mașini care vor participa. Au fost în jur de 70. Recunosc, eram fericit dacă veneau măcar 50, mai ales după ce am văzut problemele care apar. A fost și presa, au apărut știrile pe internet, sper să apară și la TV. Cred că ne-am făcut auziți.

Am învățat multe.

Așteptăm rezultatele acum. Iar dacă nu vor apărea, vom protesta iar.

Sursa: Botosaneanul.Ro
Sursa: Botosaneanul.Ro

Îmi permit să fiu patriot… pe 3 decembrie

Pe 1 decembrie am ezitat cât mai mult să stau pe Facebook. Iar asta pentru că erau prea multe postări patriotice dar și cu postări de genul „ninge”. Nu știu cum, dar anul ăsta s-au nimerit să fie în același timp. Culmea culmilor.

Și nu că nu-s patriot, ba chiar că-s cel mai al dracului dintre toți. Iar asta pentru că nu dau vina pe țară pentru fiecare problemă pe care o am, ci îmi permit să acuz poporul, sau chiar să mă acuz pe mine. Și chiar mi-ar plăcea să văd românii că le pasă mai des de țara lor, acolo unde s-au născut, însă ne permitem să fim romantici 2 zile pe an, iar o dată suntem patrioți. Atât putem.

Până acum îmi permiteam fie să postez câte ceva despre România frumoasă (pentru că e) ori să mă leg de ipocriți. Și zic asta, mă refer la ultima parte, pentru că peste 70% din patrioții de pe 1 decembrie, ar pleca în Germania pe 2 decembrie dacă ar avea avionul gratis. Desigur, dacă nu i-ar durea stomacul de la fasolea primită gratis, ori dacă n-ar fi mahmuri de la tulburel. Anul ăsta am zis să aștept până trece sentimentul patriotic și periodic.

Gândisem articolul ăsta pentru zilele ce or veni după. Mi-ar plăcea să văd românii că le pasă de țara lor și după 1 decembrie, sau înainte. Mi-ar plăcea să văd oameni cu inițiativă, care încearcă să facă ceva pentru țară. Măcar oameni care să iasă la vot. Chiar dacă se votează pe 11 decembrie, și e frig, că e iarnă.

romania

Eu însă îndrăznesc să fiu patriot pe 3 decembrie de exemplu. Sau pe 25 mai. Sau pe 11 august. Sau în orice altă zi. Iar asta pentru că știu că România are valori ce merită promovate mai mult, locuri ce merită păstrate mai bine, sau tradiții ce nu merită să moară. Gen de sărbătorile de iarnă. Preferăm însă tradițiile de afară.

Apropo, melodia asta n-am prea văzut-o pe Facebook pe 1. Oare nu se leagă mesajul cu dorința?

Karma, un concept în care cred

Cei care mă citesc mai des știu deja că nu sunt o persoană foarte credincioasă. Am motivele mele și nu am nimic cu oamenii credincioși, mai ales dacă sunt genul de oameni buni. Lăsând asta la o parte, eu am credința mea dacă o pot numi așa. Iar aceea este Karma.

Karma nu este chiar o credință ci mai mult un concept. De fapt, sincer să fiu, nici nu m-am documentat prea mult în ceea ce privește acest concept. Am citit câte ceva și am tras o concluzie: ce dai, aia primești. Iar pentru că fiecare ne dorim să primim de la viață numai lucruri bune, cred că trebuie întâi să facem bine.

Și am simțit deseori efectele sale. Un bun exemplu este ziua de 28 noiembrie, atunci când am donat în inițiativa lui Pandutzu și am convins și alți oameni să o facă. Spuneam atunci când obiectivul pe luna noiembrie nu a fost atins (obiectiv personal) și eram oarecum trist din cauza asta. Totuși, am ținut să scad din suma economisită de mine, astfel încât să îmi permit o donație. Nu am donat nici mult dar nici puțin, cred eu. Totuși, dintr-o altă perspectivă, o donație mă îndepărta și mai mult de obiectivul meu.

Karma s-a făcut însă remarcată. Asta deoarece a doua zi am câștigat o sumă de 4 ori mai mare decât donația, iar eu nu cred că e doar o coincidență. Și sincer, astfel de coincidențe se întâmplă mereu când fac câte un gest de omenie. De aceea insist deseori asupra ideii de om frumos sau om bun.

Vă recomand și vouă să încercați treaba asta. Cred că va fi cel puțin interesant pentru voi dar va aduce și satisfacție.

karma