Lună: noiembrie 2015 - Pagina 2

Numai eu nu am aşteptări de la Black Friday 2015?

Black Friday a căpătat o latură aşa, mai românească, şi văd că deja au apărut postările cu capturi de ecran în care se vede clar că mari magazine, precum e eMag, au început deja să mărească preţurile produselor astfel încât pe la sfârşitul lunii, că pe 22 e Black Friday din câte am văzut, să poată anunţa nişte promoţii bombă, care de fapt vor fi doar nişte produse cu vreo 5-10% mai ieftine.

Oricum, prea multe planuri pentru Black Friday nu aveam. Că, la fel ca anul trecut, nu prea am bani dedicaţi cumpărăturilor.

Desigur că voi verifica ofertele pentru cărţi. Mizez pe Libris şi Elefant pentru câteva oferte bune să cheltui vreo 100 de lei pe câteva cărţi bune. Totuşi, mi-e frică de faptul că nu ar fi iar ceva special, iar în loc de preţuri mici să fie preţuri obişnuite, că la ei sunt mereu promoţii, deci e posibil să fie doar o zi obişnuită în spatele numelui de Black Friday.

Mi-aş lua alt casetofon pentru maşină, iar dacă voi găsi o ofertă bună pe eMag, că alte site-uri din domeniu de încredere nu mai ştiu, probabil că aş cumpăra unul precum şi un aspirator, că văd că al meu nu mai merge şi nu de alta, dar mai fac curăţenie în maşină cu el, că praful apare de peste tot.

Mi-ar mai mai plăcea şi un espressor de cafea. Ţin minte că anul trecut au fost nişte oferte bune, doar că pe atunci nu o duceam binişor cu banii. Iar dacă anul ăsta va fi diferit, probabil că îmi voi pregăti 300-400 de lei pentru cele de mai sus. Totuşi, trebuie să îmi fac o listă cu preţurile de pe acum, să văd dacă au loc creşteri neaşteptate pentru a nu mă bucura de o promoţie care nu prea e promoţie.

Imagine de pe Arenait.net.

E nevoie de curaj să scrii mereu ce simţi

Sunt genul de persoană care zice mereu ce simte şi ce crede chiar dacă ar putea exista un număr mare de consecinţe. Îmi place să fiu sincer, iar asta este o calitate care-mi place cel mai mult la mine. Asta pentru că totuşi nu e prea uşor să fii mereu sincer şi să spui NU când toată lumea strigă-n cor DA.

Iar pentru a scrie pe un blog este nevoie de un foarte mare curaj. Mă refer la acel scris pe blog în care nu îţi este frică să scrii că x fură, că y nu plăteşte la timp sau că z are un site de rahat. Şi recunosc că o vreme nici eu nu am avut curaj să scriu articolul despre întârzierea foarte mare de plată pe care au avut-o cei de la Telekom împreună cu o agenţie care probabil nu mă va mai contacta prea curând. Şi totuşi mi-am făcut curaj şi l-am scris, iar păreri de rău nu există.

Asta pentru că am avut curaj să strig băi, e de ajuns, sunt banii mei aici. Ba chiar am oferit date exacte, atât nume cât şi cifre, pe care am fost rugat să le şterg. Însă nu am făcut-o, că altfel nu aş mai fi fost sincer atât cu mine şi nici cu voi. E adevărul în articolul ăsta, aşa că nu se poate şterge aşa uşor, doar cu un burete.

De asemenea nu m-am ferit niciodată să spun că Romtelecom mă ţine cam prea mult pe lista de aşteptare, că PCGarage mi-a livrat nişte căşti care s-au împrăştiat imediat din cutie, că Auchan vând suc cu mucegai în el şi multe altele.

De curaj am avut nevoie şi zilele trecute să dau share unor articole, ale mele desigur, ceva mai personale. Mai exact, sunt pasionat de poezie, aşa că de când în când mai scriu aici câteva cuvinte cu sau fără rimă şi sper că poate cândva voi lansa chiar şi un volum. E doar unul din visurile mele multe.

Care sunt paşii pentru a înmatricula o maşină second hand

După cum bine ştiţi, de vreo câteva săptămâni m-am confruntat cu tot felul de instituţii de pe la noi pentru a înmatricula o maşină second hand şi pentru că ştiu că şi eu am avut nevoie de ajutor şi deseori căutam pe internet câte ceva şi nu găseam de fiecare dată, am zis să scriu un articol în care să vorbesc despre paşii pentru a înmatricula o maşină second hand.

Să nu mai vorbim despre intratul pe OLX sau mersul prin pieţele auto şi să zicem că v-aţi găsit deja maşina pe care v-o doreaţi încă de când eraţi mici aşa că acum trebuie să treceţi la hârtii.

Prima oară se face un contract de vânzare cumpărare la un notar care costă aproximativ 35 de lei. Depinde foarte mult de biroul notarial.
La RAR trebuie sa faceti o programare pentru a face identificarea. Teoretic aici ar trebui sa ii faca doar cateva poze masinii si sa verifice daca seriile corespund cu cele din acte. Pe mine m-a costat vreo 120 de lei iar cel care se ocupa cu treaba asta aştepta bacşiş, dar de la mine n-a primit nimic. Programarea poate fi făcută atât online cât şi telefonic.
După asta, fostul proprietar trebuie să scoată maşina de la impozite şi să-ţi ofere o dovadă precum şi o fişă de înmatriculare. În cazul fişei nu sunt 100% sigur, însă eu aşa am primit. Cu acestea două mergi la primăria unde plăteşti tu impozitele şi o treci pe numele tău sau pe numele cui va fi aparţine maşina, în cazul meu pe tata. Aici plătiţi vreo 60 de lei.
De la ANAF se scoate dovada nerestituirii timbrului de mediu, iar dacă a fost restituit acesta va trebui plătit din nou. Eu am primit dovada în aceeaşi zi, însă alţii au fost chemaţi şi peste 2-3 zile.
La CEC se plăteşte o taxă de 37 de lei.
Se face o nouă asigurare deoarece nu se mai poate circula cu cea a fostului proprietar.
Cu toate dovezile de mai sus, chitanţe şamd se merge la poliţie pentru a se obţine noile plăcuţe de înmatriculare. De asemenea există şi posibilitatea de a păstra numerele vechi. Dacă doriţi numere noi, preferenţiale, atunci se plăteşte vreo 85 de lei iar dacă doriţi nişte numere aleatorii atunci taxa e de 40 de lei. Eu am primit numerele în aceeaşi zi, pe la ora 15, însă sunt cazuri în care te cheamă a doua zi sau peste 2-3 zile.

Şi cam atât. Bineînţeles că dacă nu există ITP valabil, acesta trebuie efectuat. După toate astea, îţi iei de o grijă şi poţi circula liniştit.

Azi

Azi am pierdut o zi numai prin parcuri şi prin câte o cafenea aşteptând o simplă imprimare a unui număr. În acelaşi timp am cheltuit tot internetul de pe telefon citind despre demisiile de azi. Şi sunt fericit.

Sunt fericit văzând atâţia tineri şi sper să aibă o revoluţie în sensul bun al cuvântului. În sensul în care nu se varsă sânge, nu se sparge nimic şi nu au loc acte de violenţă. În sensul în care Noua Generaţie ar decide ce e mai bine pentru viitorul lor, lăsând în urmă anii în care deciziile erau luate de morţi şi de pensionari pentru o sticlă de ulei.

Sper la mai bine. Sper la o ţară în care lucrurile să funcţioneze conform deceniului în care ne aflăm. La o ţară fără funcţionari care au nevoie de 6 ore să caute într-o bază de date o chitanţă pe care care mai apoi să o imprime şi să pună o ştampilă pe ea.

Sper la o ţară în care să nu mai moară oamenii în păduri sau pe câmpuri, nefiind găsiţi de către autorităţile care nu ştiu cum să localizeze nişte date furnizate de către un smartphone. La o ţară în care tastatura nu mai e o noutate, iar tehnologia să salveze vieţi. Că doar nu a fost concepută doar pentru divertisment.

Sper că toţi acei tineri să dea dovadă că nu suntem o generaţie fără viitor, pierdută sau satanistă, după cum am fost numiţi de către un organ de manipulare foarte cunoscut. Sper să se facă ceva şi în privinţa celui din urmă şi să nu i se mai construiască un mall din aur, precum doreşte. Ştiţi voi despre cine e vorba.

Sper că nu ne vom opri aici, doar la câteva demisii şi vom continua până atunci când va fi exact CUM VOM VREA NOI. Pentru că de asta suntem un stat democratic. Sper, după trei zile în care am plâns de multe ori la reportajele de la TV şi în care am suferit o pierdere foarte mare, chiar dacă nu cunoşteam pe nimeni din acei tineri frumoşi, că durerea va fi înlocuită cu un hai că nu a fost degeaba, chiar dacă durerea nu va dispărea la propriu niciodată. Amintirea va rămâne mereu.

Sper că de data asta chiar va fi cum vom vrea noi.

Poză de la Roxana Doar Ciuf Barbuceanu.

Încă un exemplu care ne spune că folclorul face mereu treabă bună

După ce s-a viralizat cu piesa Nu plânge Ana, Adda revine iar la folclor şi văd că de vreo 3 zile pe Youtube a apărut piesa ADDA – Lupii. Faza este că sună al naibii de bine, şi o am pe repeat încă de când am găsit-o.

Pe scurt, este doar încă un exemplu al faptului că folclorul face treabă bună oriunde apare, mai ales în muzică. Chiar şi videoclipul e foarte fain:

Am divorţat de Windows

De la o vreme al meu Windows 8.1 mergea din ce în ce mai greu iar gândul de a-mi instala Ubuntu apărea din ce în ce mai des. Nu mă reţinea decât un singur lucru: numărul mare de fişiere stocate în D pe care nu voiam să le pierd, însă când a început să meargă naşpa de tot, am zis să fac şi acest pas.

Am instalat uşor Ubuntu, chiar dacă nu mi-a ieşit din prima. Am descărcat ultima versiune iar cu Power ISO şi un DVD gol am făcut un disc bootabil. Am selectat mai apoi ordinea de bootare iar după aceasta totul a fost ceva de genul next, next, next.

A durat foarte puţin instalarea iar prima impresie este una foarte bună. Încă mai caut alternative pentru programele pe care le foloseam pe Windows, însă uşor uşor le voi înlocui eu pe toate.

În rest, îmi place al naibii de mult cum se mişcă Ubuntu însă poate o fi de vină şi faptul că e încă nou. Oricum, cred că pentru ceea ce am eu nevoie de la un laptop, Ubuntu e mai mult decât suficient. Mai trebuie doar să văd dacă pot instala, cumva, League of Legends pentru a mai face câte un meci din când în când. Am văzut oricum destul de multe tutoriale pe net, deci cred că voi reuşi.