Azi

Azi am pierdut o zi numai prin parcuri și prin câte o cafenea așteptând o simplă imprimare a unui număr. În același timp am cheltuit tot internetul de pe telefon citind despre demisiile de azi. Și sunt fericit.

Sunt fericit văzând atâția tineri și sper să aibă o revoluție în sensul bun al cuvântului. În sensul în care nu se varsă sânge, nu se sparge nimic și nu au loc acte de violență. În sensul în care Noua Generație ar decide ce e mai bine pentru viitorul lor, lăsând în urmă anii în care deciziile erau luate de morți și de pensionari pentru o sticlă de ulei.

Sper la mai bine. Sper la o țară în care lucrurile să funcționeze conform deceniului în care ne aflăm. La o țară fără funcționari care au nevoie de 6 ore să caute într-o bază de date o chitanță pe care care mai apoi să o imprime și să pună o ștampilă pe ea.

Sper la o țară în care să nu mai moară oamenii în păduri sau pe câmpuri, nefiind găsiți de către autoritățile care nu știu cum să localizeze niște date furnizate de către un smartphone. La o țară în care tastatura nu mai e o noutate, iar tehnologia să salveze vieți. Că doar nu a fost concepută doar pentru divertisment.

Sper că toți acei tineri să dea dovadă că nu suntem o generație fără viitor, pierdută sau satanistă, după cum am fost numiți de către un organ de manipulare foarte cunoscut. Sper să se facă ceva și în privința celui din urmă și să nu i se mai construiască un mall din aur, precum dorește. Știți voi despre cine e vorba.

Sper că nu ne vom opri aici, doar la câteva demisii și vom continua până atunci când va fi exact CUM VOM VREA NOI. Pentru că de asta suntem un stat democratic. Sper, după trei zile în care am plâns de multe ori la reportajele de la TV și în care am suferit o pierdere foarte mare, chiar dacă nu cunoșteam pe nimeni din acei tineri frumoși, că durerea va fi înlocuită cu un hai că nu a fost degeaba, chiar dacă durerea nu va dispărea la propriu niciodată. Amintirea va rămâne mereu.

Sper că de data asta chiar va fi cum vom vrea noi.

we rock this country

Poză de la Roxana Doar Ciuf Barbuceanu.

Articole Similare

8 comentarii

  1. “Capul lui Moţoc vrem…” şi iată că mulţimea furioasă o primit ce-or vrut. Cu un mic sacrificiu, mulţimea furioasă o fost repede potolită, iar boierul bucuros, pentru că tot nu o fost izgonit de pe tron, frecîndu-şi mîinile se gindindea că impozitele să rămână aceleaşi, sau poate chiar să le mai majoreze un pic. “E proşti maria ta!” a fost anulată de o contra-replică şi mai puternică “proşti dar mulţi”, şi o dat roade: mulţimea a căpătat ce-o vrut. Ca şi un cîine legat în lanţ care primeşte un ciolan.
    Aşa să fie oare ?! Doar atît e ceea ce ne dorim ? Să plece unul, şi să vină altul ?! Doar simpla schimbare să fie tot ce ne lipseşte ? Se pare că acesta este orizontul îngust al gîndirii şi exact pe aşa ceva se bazează şi prea iubiţii noştrii conducători care ştiu să rostească vorbe mieroase, să facă plecăciuni cînd trebuie (spuneam odată că e vorba de pupincurişti) şi uite aşa, cu o reformă, cu o ordonanţă, să mai potolească mulţimea furioasă. De fapt prostimea!
    Schimbarea trebuie făcută la nivel fundamental şi nu poate fi doar o simplă schimbare de artişti pe marea scenă. Bucuria sacrificării unui pion este doar o bucurie amară, pentru că cei mai mulţi într-adevăr nu văd pădurea din cauza copacilor !

  2. M-ai lăsat fără cuvinte… BRAVO, BRAVO, de trei ori BRAVO pentru modul în care ai scris articolul! Și eu sper că lucrurile vor evolua înspre bine, deja se văd schimbări și ”revoluția” abia a început. Era și cazul să nu-l mai așteptăm pe Țepeș să facă treabă în țară 🙂
    By the way, și eu sunt ”satanistă” :)) Mi-ar plăcea ca mesajul ”Rock this country” (sau ceva asemănător) să ia loc pozelor de profil din prezent… după ce trece perioada de doliu…

  3. E în început promițător, dar mai e mult până o să se facă curățenie. Ce mă îngrijorează pe mine e caracterul violent pe care aceste proteste l-ar putea avea. Ce bine ar fi ca totul să se schimbe, dar fără alte victime.

    1. Împotriva cui ar putea avea loc violenţa? 🙂 Asta nu mă face să nu îmi doresc în continuare o schimbare MAJORĂ în ceea ce priveşte biserica. Iar dacă e să citez un personaj din Las Fierbinţi, chiar dacă sună a serial de comedie, citatul e unul cu un caracter puternic: „ce ţi-e un popă, ce ţi-e doi.. tot un drac”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.