Cică schimb prefixul

Peste câteva ore se face că prefixul 1 din numărul vârstei mele crește și se transformă în 2, deci prin urmare eu mă transform într-un tânăr de 20 de ani, fără griji și fără bani, cum ar zice băieții de la Voltaj. Mă rog, griji ar fi multe dar banii tot puțini sunt.

Sincer să fiu, nici nu știu când naiba au trecut 20 și mă întreb ce am făcut eu atâta timp. Nu cred că am foarte multe realizări cu care să mă laud. Poate blogul acesta, cărțile din bibliotecă și principiile pe care mi le-am format în timp după mai multe experiențe plăcute sau mai puțin plăcute.

Acum nu știu dacă va fi o zi faină sau nu și nu cred că o voi sărbători într-un fel anume.

timp

 

Cum adaugi un prieten din altă țară pe WhatsApp

Zilele trecute eram pe afară și m-am lovit iar de o problemă pe care am întâlnit-o și în trecut: cum adaugi un prieten cu număr din altă țară pe WhatsApp. Am căutat pe internet ceva însă nu am găsit niciun răspuns clar și la obiect astfel încât am avut nevoie de vreo 15 minute să descopăr marele truc. Astfel m-am gândit să public informația și pe blog că poate se va lovi cineva odată de această problemă.

Toată treaba este destul de simplă: tot ce trebuie să faci este să adaugi în lista de contacte numărul de WhatsApp al prietenului sau prietenei CU TOT CU PREFIXUL ȚĂRII DE UNDE PROVINE. De exemplu pentru Franța prefixul este +0033, pentru Italia +0039, pentru Anglia +0044 iar pentru Germania +0049. Pentru alte țări puteți lăsa un comentariu și voi căuta eu pentru voi sau puteți căuta voi pe Google.

De asemenea dacă voi aveți contul pe un număr din străinătate și vreți să adăugați în listă un prieten din România atunci trebuie să adăugați la rândul vostru prefixul +0040.

Dacă aveți nevoie de ajutor, vă stau la dispoziție.

Apropo, îmi place la WhatsApp că are emoticoane cu bere :D.

whatsapp

E numai și numai vina noastră

Aud de atât de multe ori cuvinte precum trăim într-o țară de rahat, eu oricum plec de aici, deci nu îmi pasă sau nu putem face nimic aici, trebuie să plecăm în alte țări și mi se pare atât de incorect. Există atât de multe persoane care sunt de părere că România e o țară de rahat însă de fapt toți acei oameni care zic asta sunt de rahat și probabil e doar vina celor ca ei că suntem așa cum suntem.

Suntem jingiți prin țări străine și ne deranjează asta însă nu ne deranjează să spunem singuri despre conaționalii noștri că-s țigani, că-s hoți sau că-s curve. Dacă noi nu știm să ne apreciem, alții de ce să se chinuie să o facă? Unde e respectul față de ține, față de locul unde trăim?

Sau cum ar fi fost dacă toată lumea ar fi plecat în Germania, Italia, Anglia și Spania? Cum ar fi fost România acum dacă toți oamenii de succes de la noi, ar fi plecat în altă țară pentru că la noi nu se poate. Să vă zic eu? Muult mai rău și de aceea mulțumesc celor care au preferat să rămână aici, de dragul familiei, a locurilor de pe aici sau de orice alt drag.

Și da, există oameni de succes în România iar aici puteți găsi o listă realizată în 2005, însă sunt sigur că o mare parte din ei sunt de succes și astăzi, după 10 ani. Și nu, nu cred că toți acei au succes pentru că au furat, după cum țin mulți să creadă, ci pentru că au muncit.

Totuși vă asigur că nicăieri nu veți putea face nimic dacă nu veți munci, dacă nu veți asuda și dacă nu veți suferi pentru visul vostru, fie că acela este o casă cu piscină și BMW la poartă sau o casă modestă cu o bibliotecă foarte mare. Am văzut multe persoane care au reușit să meargă în străinătate și să-și facă apoi un viitor aici dar și persoane care au bătut câmpii Italiei iar după o lună sau două toți banii se duceau la prima cârciumă întâlnită. Despre cei din urmă oameni care zic că s-au născut în țara nepotrivită este vorba acum.

Alergăm însă după bani. E o cursă în care cea mai mare parte a populației din România este înscrisă. Toată lumea vrea să aibă bani pentru că pentru ei banii sunt cheia fericirii. E drept, fiecare își stabilește principiile iar asta nu ne dă voie să judecăm. Totuși, banii se fac muncind iar alteori furând. Dacă vei fura, vei fi prins cândva însă pentru o vreme o vei duce tare bine iar dacă vei munci… vei munci mult pentru bani puțini la început. Apoi te vei putea extinde, dacă dorești. Vei învăța, vei deveni bun la ceva însă doar dacă vrei să fii bun doar la ceva, nu la toate după cum e lumea la noi, IT-ist, instalator, electrician șamd.

Din păcate însă mulți dintre noi preferă să înceapă de sus și nu reușesc să se mulțumească cu leafa pe care o primesc cinstit și astfel preferă să ia și puțină mită. Pentru că vor bani. Și când văd că pot primi jumătate din leafa pe care au, doar prin intermediul mitei, continuă să facă asta, și astfel ajungem într-o situație din ce în ce mai nasoală.

Cert este că tot ce se întâmplă în jurul nostru nu este decât rezultatul mentalității a multora dintre noi. Aruncăm gunoiul pe iarbă pentru că mai e gunoi acolo, dăm vina pe politiceni pentru că o face toată lumea și facem tot posibilul să plecăm din țara asta. Și uite așa este numai vina noastră pentru că suntem unde suntem.

Sunt însă mulțumit că pot privi altfel toată această treabă și că nu sunt și eu unul din cei care gândesc că nu se poate.

Și nu, nu vei face nimic nicăieri dacă mentalitatea ta va fi mereu ceva de genul aici nu se poate. Peste tot se poate! Indiferent că vorbim de România, Germania sau Anglia. Dacă ești un trântor, vei fi un trântor oriunde.

romania

Iar poza de mai sus chiar e făcută în România. Așa-i că e frumos?

Blogul mă leagă de online și-mi place

Am încercat pentru o vreme să fac o pauză și să nu mai scriu zilnic pe blog. Am privit această perioadă ca pe o pauză în care să meditez ce să fac în continuare. Totuși mi-am dat seama că nu e nevoie de pauză pentru a medita și că, odată cu întreruperea rutinei, m-am depărtat foarte mult de mediul online.

Când scriam pe blog zilnic, citeam și alte bloguri însă de când nu am mai scris, nu am citit nici alte articole. De asemenea după ce am făcut pauza de blogging, am făcut o pauză și în alte proiecte în care sunt implicat iar asta nu e deloc bine.

M-am obișnuit să scriu zilnic pe blog iar asta îmi face bine, chiar dacă de multe ori am dubii dacă o fac ok sau mai puțin ok. Cert este că rutina aceasta mă ajută să mă concentrez asupra a ceea ce voi scrie mâine și sunt aproape sigur că, funcționând așa mai departe, voi ajunge într-un final la un răspuns. De asemenea nu trebuie să uit că totul ține de timp.

Așadar, de mâine vă voi chinui, sau nu, iar cu articole mai mult sau mai puțin interesante pentru că pauzele nu sunt bune în blogging și pentru că doar așa mă pot concentra să ofer conținut interesant și de calitate.

Toate bune!

blogging

O altă problemă a generației noastre: băieții care uită că-s băieți

Scriam zilele trecute un articol în care vorbeam despre fetele care prea-și promovează caracteristicile tipice fetelor (da, mă refer la țâțe) și nu după mult timp mi-am dat seama că ele nu reprezintă singura problemă a generației noastre, din care fac parte și eu desigur.

Să facem un mic test: cam câți băieți cunoașteți care au freza aia de se poartă de vreo 2-3 ani, cu părul lăsat lung în vârful capului și tuns scurt pe margini, dat mai apoi ori în față, ori în spate, stânga sau dreapta? La părul lung mă refer. Eu am făcut odată un test asemănător și cât am parcurs aproape jumătate din Bulevardul din Botoșani, numărasem vreo 15 tipi cu aceeași frizură iar Botoșaniul nu e un oraș prea mare.

Mă rog, asta ține de originalitate și nu de masculinitate, despre care vreau să vorbesc în rândurile următoare.

De multe ori merg pe stradă și văd câte o persoană pe o bancă și am nevoie de câteva zeci de secunde ca să îmi dau seama dacă e băiat sau fată. Asta deoarece parcă nu mai există haine pentru bărbați și haine pentru femei, ci doar haine pe care le poate purta oricine. Mă rog, o fată poate purta fără griji haine de bărbați însă la băieți e mai nasol.

Chiar nu reușesc să înțeleg acei blugi atât de strânși încât parcă ți-e milă de ei când te gândești că urmează să îi dea jos cândva. Cât chin! Nu înțeleg nici acele maiouri cu decolteuri care dezvăluie tot pieptul ras sau fără fir de păr. Sau de ce unii tipi se rad pe picioare? Cum să faci asta?

Serios că nu mai înțeleg ce se întâmplă cu generația asta. Înțeleg, e diferită și simte nevoia să iasă în evidență cu ceva. Dar totuși, nici chiar în halul ăsta.

E ok să fii îmbrăcat mai la modă, sau mai cu swag după cum am văzut că se zice acum, dar totuși haideți să nu punem haine de femei pe noi că doar suntem bărbați și trebuie să arătăm măcar puțin ca atare, nu? Nu de alta dar și așa femeile își găsesc greu haine să le placă. De ce să le facem căutarea și mai grea?

barbati care uita ca-s barbati

Așa m-aș lăsa de nopțile nedormite

Lumea zice că e fain să fii tânăr. Ieși pe afară pe-nserate și te întorci dimineața acasă. Bei cafeaua și te culci. Te trezești la amiază fix când e căldura mai mare și dacă mai ai ceva de făcut, faci acel lucru și mai dormi 2-3 ore. Și uita așa ajungi un pierdevară.

Cred că atunci când s-a inventat cuvântul pierdevară, mă nășteam și eu. De fapt, mi-e frică să caut în DEX definiția că dacă voi găsi o poză cu mine? Și dacă va fi indecentă?

Mă rog, revenind. E faină vacanța. Toată lumea acasă, seri pe afară, la o bere sau la plimbare. Sau la un film la cineva acasă sau chiar un grătar pe undeva, la o baltă sau pe un câmp. Dar totuși pentru restul lururilor când ne mai facem timp? Sau ăsta e riscul vârstei?

pasare de noapte