Nu aș fi crezut vreodată că mă va deranja conflictul dintre generații. Probabil că nici azi nu m-ar fi deranjat dacă nu aș fi văzut că deja se vorbește despre gusturi și opinii. Un singur lucru mi-aș dori să pot schimba la cei din jurul meu, și anume aș vrea să pot să îi fac să înțeleagă faptul că gusturile nu se impun și i-aș învăța să fie de acord cu opiniile altora.
Revenind la titlu, astăzi am avut ghinionul de a mă afla martor la un conflict între generații disputată la o distribuire de a mea a unui articol de pe blogdecărți, în care recomandam câteva cărți pentru adolescenți. Ceea ce m-a făcut să scriu acest articol este faptul că cele două tabere nu au dorit să ajungă la un numitor comun.
Ideea stătea în felul următor: persoanele mai în vârsta numeau cele două volume Fluturi de Irina Binder, cărți proaste iar tinerii cititori își susțineau părerea lor care spunea că acestea nu sunt chiar atât de proaste. Personal nu am citit încă aceste două cărți, dar plănuiesc să o fac. Totuși faptul că aceste două volume sunt în topul vânzărilor de carte mă face să cred că oamenii aceștia au un motiv pentru care le cumpără.
M-a deranjat foarte mult comportamentul taberei de persoane mai trecute prin viață. Privind din acest punct de vedere m-aș fi așteptat ca aceștia să abordeze mai cu maturitate problema însă s-a dovedit total contrariul. Cu toate că adolescenții au fost numiti întârziați chiar dacă nu înțeleg expresia, nu mi s-a părut un gest prea drăguț, tinerii au încercat să explice cu argumente credibile de ce aceste două cărți sunt niște cărți bune. Bineînțeles că tabăra trecută prin viață nu a vrut să cedeze așa ca am fost nevoit să șterg postarea deoarece mă deranja foarte mult conflictul.
Chiar nu pot să îmi explic de ce e atât de greu să acceptăm alte opinii diferite de ale noastre. O fi oare atât de greu să înțelegem faptul că nu totul este chiar așa cum vedem noi cu ochii noștri ? Personal mi-am pus semne de întrebare chiar și atunci când eram sigur că am dreptate. Preferam să analizez în sinea mea situația decât să mă contrazic la nesfârșit.
Am mai observat și faptul că mulți dintre noi nu știu să își exprime o opinie. După cum bine am învățat în patru ani de liceu, atunci când îți exprimi o opinie începi numaidecât cu una din expresilie eu cred, în opinia mea sau consider că. La BAC trebuie să le folosești pentru că ți se scade din punctaj pentru că nu ai respectat structura, însă dacă în viața de zi cu zi nu ți scade nimic dacă nu le folosești, atunci brusc acestea dispar. Mai nou opiniile sunt spuse în felul următor: cartea aceasta este prost scrisă.
Dacă tot am făcut referire la eseul argumentativ, atunci ar trebui sa amintesc și faptul că structura cuprinde două sau mai multe paragrafe în care trebui să îți argumentezi opinia (aia care începe cu eu cred, în opinia mea sau consider că). Ei bine argumentul multor persoane este identic cu opinia: cartea este prost scrisă. De ce ? Pentru că ție nu îți place ? Dar faptul că multe persoane consideră această carte genială, de ce nu te face să îți schimbi opinia ?
La rândul meu am opinii diferite. Nu îmi place șahul, însă nu îl consider nu sport idiot. Nu îmi plac zilele călduroase, însă nu zic că vara e cel mai tâmpit anotimp. Și multe altele..
De asemenea nu trebuie să ne grăbim să spunem că adulții sunt comuniști. Nu ! Ei fac parte dintr-o generație diferită și mi se pare firesc ca aceștia să aibă principii diferite. Poate că nu sunt ca ale noastre, ale tinerilor, însă doar pentru că nu avem aceleași principii nu înseamnă că ale lor sunt proaste, greșite sau comuniste. Nu, sunt doar diferite. E ceva rău să fii diferit ?
Poate că tinerilor nu le mai place să se distreze precum o faceau odată părinții lor. Asta înseamnă că tinerii nu știu să se distreze ? Nu, dragilor, facem parte din generații diferite și gândim diferit. Asta nu înseamnă că noi nu știm ce vrem de la viață iar adulții sunt comuniști. Nu ! Suntem doar diferiți.
Sursă imagini: cornerstone-mediation.com, missingsecrettoparenting.com
