Imi plac oamenii cu initiativa

book selfieAcum ceva timp scriam despre Cărțile pe față, un proiect la inițiativa unui clujean Victor, care are ca scop promovarea cititului. Atunci l-am adăugat pe Victor la prieteni pe Facebook așa că am avut norocul să fiu la curent cu ceea ce mai face el. Practic, am fost spectator în primele rânduri aproape încă de când a fost lansată ideea de a face selfie-uri cu o carte pe față.

L-am catalogat pe Victor drept un om cu inițiativă, și sper că nu am greșit. Consider că un om care reușește să facă dintr-o idee realitate și mai mult decât atât, reușește să facă asta de unul singur, atunci este un om cu inițiativă. De asemenea am admirat faptul că a știut mereu să dezvolte ideea, de la selfie-uri ajungându-se la propria carte scrisă. Trebuie să spun însă faptul că lansarea a fost posibilă cu ajutorul site-ului – foarte interesant de altfel – creștemidei.ro, un site unde găsim și alți oameni precum Victor. Pe acest site a reușit să strângă aproape 3100 de lei, cu 50% mai mult decât avea nevoie inițial.

Am decis că îmi place genul acesta de oameni și mi-aș dori ca pe viitor să fiu și eu un om cu inițiativă. Acest lucru îl voi face în timpul facultății, unde voi încerca să recuperez timpul pierdut aiurea la liceu. Vreau să fac voluntariat, să fiu pe lângă oameni cu inițiativă astfel încât să devin unul din ei. Vreau să pot reuși și eu să adun mai mulți oameni la un loc care să salute ideile mele.

Mai am puțin până la facultate însă până atunci țin să mai recomand încă o dată #cărțilepefață și să îl felicit pe Victor dar și pentru că e un om cu inițiativă dar și persoanele care i s-au alăturat merită la rândul lor felicitate.

 

 

Solutia pentru a scrie zilnic pe blog

Am citit pe multe bloguri faptul că dacă vrei să ai succes cu blogul trebuie să scrii cât mai des, recomandat fiind să scrii zilnic. Am încercat de multe ori să fac asta însă de cele mai multe ori mă loveam de problema numită inspirație. Tot pe bloguri citeam cât de utilă este o agendă însă de fiecare dată când mă aflam prin preajma unei librării nu aveam bani.

Când am venit din tabără am fost nevoit să stau vreo 2-3 ore prin Botoșani deoarece nu aveam autobuz mai devreme spre casă. Astfel am mers să îmi cumpăr un mouse dintr-un magazin și fără să vreau am o observat că acolo erau și agende. Nu credeam că îmi voi cumpăra deoarece nu aveam prea mulți bani însă am zis să întreb totuși. Pentru că prețul nu era decât de 3 lei am zis că merită să o cumpăr. Și a meritat.

De multe ori îmi vin idei de articole atunci când sunt pe afară cu bicicleta sau chiar când mă pun în pat să dorm. Mereu îmi spuneam că îmi voi aminti ideea articolului însă niciodată nu se întâmpla asta.

În ultimul timp am port mai mereu agenda și un pix cu mine iar când imi vine o idee o notez imediat iar atunci când mă aflu la laptop îmi deschid agenda și văd despre ce ar trebui să scriu.

La mine ideea funcționează de minune. În ultimul timp – exceptând ziua de sâmbătă când am fost la Prut – aproape că am scris zilnic, iar când nu am făcut-o a fost din cauza lipsei timpului. Mai mult decât atât mai am încă vreo trei idei de articole scrise pe carnețel și sunt sigur că până când le voi scrie, vor apărea și altele.

Așadar, poate fi considerat carnețelul soluția pentru a avea mereu idei de a scrie pe blog ?

Sursă imagine: http://canterlane.com/

Un lucru ofticant la Facebook

Nu voi vorbi despre selfie-uri, check in-uri sau feeling-uri, cu toate că și acestea la rândul lor mă sâcâie, însă nu la fel de mult ca un aspect al chat-ului, aspect care mă influențează să renunț la discuțiile cu unele persoane.

Este vorba de acel raport care îți spune când persoana cu care comunici a văzut mesajul. Mă frustrează tare mult atunci când salut pe cineva sau încerc să pornesc o discuție, persoana respectivă vede mesajul (pentru că așa ne spune Facebook) însă nu răspund, nici peste câteva zile.

Sunt o persoană destul de înțelegătoare așa că de obicei îmi zic că poate persoana respectivă este ocupată însă când văd că se întâmplă la fel și a doua oară renunț să mai salut persoana respectivă.

Sincer să fiu, dacă aș avea posibilitatea să schimb ceva la Facebook, probabil că aș scoate acest raport.

Suntem o lume inarmata cu reprosuri

Este foarte interesantă gândirea oamenilor, sau cel puțin a multora dintre aceștia. Atunci când o discuție este mai aprinsă, imediat apar reproșurile.. ceea ce mi se pare atât de inuman.

Pentru mine, reproșul este chiar mai urât decât o palmă și o înjurătură. Mi se pare atât de josnic deoarece persoana respectivă ține minte un anumit lucru timp de ani buni doar pentru a ți-l trânti în față atunci când ți-e lumea mai dragă. De exemplu, într-o discuție cineva își aduce aminte că acuma 2 ani a ieșit cu tine la 11 seara doar pentru a vorbi cu tine pentru că erai într-o stare mai nasoală. Cum să folosești asta ca pe un reproș ?

Nu știu cum gândesc restul însă eu, atunci când mi se reproșează ceva, nu mă mai pot bucura la fel de mult ca înainte de gesturile celorlalți deoarece știu că într-o bună zi se va folosi de gestul respectiv pentru a-ți reproșa ceva. Mai mult decât atât, nu înțeleg de ce unii oameni nu își amintesc lucrurile frumoase pe care persoana căreia i se reproșează le-a făcut. De ce nu putem mulțumi pentru momentele drăguțe de acum mult timp în urmă dacă totuși putem reproșa lucrurile urâte și favorurile pe care i le-am făcut ?

La rândul meu, primesc mai mereu reproșuri. De la părinți, de la prieteni și uneori și aș primi probabil și de la persoana iubită dacă ar exista, pentru că foarte multă lume se folosește de această metodă atât de josnică pentru a câștiga un conflict verbal dar și pentru a-și face adversarul să se simtă prost. Mi-aș dori tare mult ca oamenii să facă lucruri frumoase fără să le reproșeze mai târziu, ci să se bucure de ele și să le repete.