În urmă cu mai bine de 6 ani, după ce și-au cumpărat ai mei o altă locuință în aceeași localitate, dar cu o grădină mult mai generoasă decât cea de acasă, mi-am descoperit o nouă pasiune: horticultura.
Nu am aprofundat-o așa cum ar fi fost frumos, însă vreo 2-3 ani chiar am citit multe despre pomi. Am plantat vreo 35 de pomi fructiferi, chiar dacă eu aș fi vrut mai mult. Spațiul nu mi-a permis să pun la fel de multi precum mi-aș fi dorit, însă cei 35 de pomi plantați mi-au dat suficientă muncă.
Datorită lor am cumpărat motosăpătoarea de la Bronto, atomizorul dar și alte jucării pe care le-am descoperit de-a lungul timpului. Timp de 2-3 ani, cât am locuit la țară, am fost zilnic printre ei. Apoi, odată cu mutatul la Suceava, am lăsat-o mai moale, rămânând ai mei responsabili de ei.
Se întâmpla în 2016, iar de atunci au trecut – după cum bine spuneam – 6 ani de zile. Făcusem câteva poze pe atunci, iar ieri când am cules cireșele din unul dintre ei, am zis să le pun una lângă alta. Cam așa arată:
Satisfacția este imensă. Anul acesta, dacă vremea va fi ok în continuare iar bolile sau dăunătorii nu își vor face de cap, va fi prima recoltă mai serioasă.
Cireșe au fost o mulțime, foarte gustoase de altfel. Mere și prune sunt din belșug, probabil că le voi rări că sunt pur și simplu prea multe, nu aș vrea să îi solicit atât de mult.
Satisfacția este imensă și chiar dacă nu sunt mare iubitor de compoturi sau gemuri, parcă altfel consumi din fructele oferite de pomii pe care tu i-ai plantat.
