Cam cât de ocupați pot fi unii oameni?

Așa cum ziceam în ultimul articol scris pe blog, m-am apucat de serialul Umbre din care am văzut momentan doar două episoade. Mai văzusem și înainte un episod, parcă, și mi-a plăcut, iar acum primele două mi s-au părut destul de faine. Adică cel puțin nu m-am plictisit, iar episoadele s-au terminat înainte să îmi dau seama chiar. Ceea ce e un lucru bun. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, deși de aici pornește totul. De la primul episod mai exact.

Relu, personajul principal, taximetrist de meserie și cu preocupări mai puțin legale, e genul de om care doar doarme acasă și cam atât. Uneori nici atât. Și totuși are o familie, doi copii, unul din ei ajungând la spital după un accident minor. Lipsește atât de mult de lângă ei încât i se spune că într-o zi s-ar putea să se trezească la ușă cu fiul și o fată însărcinată. Totul vine ca o remarcă asupra faptului că nu prea are timp de propria familie. Iar asta nu e doar în filme și seriale, ci știu că sunt oameni care sunt atât de ocupați încât uită de ei dar și de cei dragi.

Sunt unii care caută chiar un aspirator robot ieftin deoarece nu au timp nici măcar să facă curat în propria casă. Chiar atât de grav? Recunosc, vorbesc în necunoștință de cauză, pentru că nu sunt un om ocupat de obicei, ci mai degrabă îmi fac programul așa cum vreau eu. Desigur, nu am un job și nici nu am avut, deci probabil e mai nasol atunci când ai unul. Sunt unii care au chiar 2 joburi. Ori un job și afacere proprie, astfel încât lucrează de dimineață până seara. Sunt alții care lucrează ca șoferi, fiind plecați cu lunile de acasă. În general, toți aceștia au și un câștig mai mare, după muncă și răsplată, dar oare merită?

Sunt conștient că tot acest efort este tot pentru familie și pentru un viitor mai bun, însă încercarea asta de a face bine reușește totodată să facă rău. Asta pentru că lipsești de lângă ei foarte mult și pierzi totodată foarte multe momente importante. Te trezești mâine poimâine că ai copii mari iar tu nu ai fost lângă ei când au crescut. Le vei lipsi lor, iar ei îți vor lipsi ție și toți veți fi afectați de acest lucru. Oare merită toată această lipsă pentru încă 1000 de lei? Mie mi se pare că nu, dar repet, e probabil să nu fiu destul de în măsură să pot afirma acest lucru cu mai multă sau mai puțină tărie. Totuși, e păcat să pierzi atât de mult doar pentru câțiva lei. Părerea mea.

Încearcă să faci din muncă un hobby

Atunci când am ieșit cu Chinezu la o bere în Botoșani am încercat să plec de la acea ieșire în oraș cu cât mai multe lecții învățate și, consider eu, am reușit în mare parte să fac acest lucru. Printre lecțiile învățate a fost și aceea de a face din muncă o plăcere, un hobby.

Lecția am învățat-o dintr-un dialog simplu și, trecând ceva timp de atunci, nu mai pot să îl refac în totalitate însă acesta suna cam așa: Eu acum sunt la muncă, pentru că beau bere și am blogdebere.ro, dacă ies la o cafea.. sunt la muncă, blogdecafea.ro șamd.

Pe scurt, ar trebui să facem din muncă un hobby, să ne placă să mergem la acel job și să nu mai intrăm în depresie în fiecare luni datorită faptului că urmează încă o săptămână de muncă. Dacă am privi situația diferit cu siguranță nu am mai fi atât de depresivi și de triști.

În timpul liceului, atunci când apelasem la rutina de dimineață – la care voi reveni atunci când încep facultatea – am încercat să aplic un articol citit de pe internet. Mai exact, mă trezeam în fiecare dimineață și puneam o melodie veselă și mă gândeam că va fi o zi frumoasă, de succes, în care voi învăța ceva nou. Făceam cât mai multe urări de o zi minunată și astfel începeam o nouă zi cu o energie foarte faină.

Cum ar fi dacă am reacționa la fel și atunci când ar trebui să mergem la servici ? Să ne gândim că este o zi în care vom cunoaște și vom ajuta oameni, vom face un bine societății și totul va fi minunat.

Încă nu am un job însă atunci când voi avea unul – pentru scurtă durată, desigur, deoarece voi fi propriul meu șef – nu mă voi plânge că trebuie să muncesc ci voi fi fericit că nu trebuie să fur pentru a-mi câștiga pâinea. De asemenea am încercat să aplic și eu lecția învățată și astfel mi-am deschis blogul de cărți, un blog care sper să continue tot la fel de frumos precum a început.

Așadar, este munca un chin sau o bucurie ? munca este o placereSursă imagine: flickr.com