V-am povestit nu foarte demult despre scaunul de birou pe care l-am folosit ceva timp în mod foarte intens. A fost scaunul care a cunoscut apogeul greutății mele și pare că asta l-a afectat destul de mult.
Așa se face că pistonul a cam cedat. Din când în când se lăsa complet în jos, ceea ce devenise destul de frustrant la un moment dat.
Nu m-am supărat pe el, deoarece am dat vina pe greutatea mea. Chiar dacă în specificații spunea că ar trebui să ducă 120 kg, iar eu nu am ajuns niciodată acolo, se pare că pistonul a cedat mai rapid decât mi-aș fi dorit.
Acum, presiunea din piston – ori ce o fi pe acolo – ceda chiar și atunci când era folosit de Ștefania, semn clar că scaunul are o problemă. Cum și ea avea nevoie de un scaun mai bun, am zis să facem un mic efort pentru a le schimba.
Scaunul meu ajunge la mine la țară, iar cel folosit de ea, ajunge pe meleaguri vasluiene. Urmează să fie folosite în continuare, bineînțeles. Nimic nu se aruncă, totul se refolosește, vorba aia.
Chiar dacă nu e cea mai bună alegere pe care aș fi putut să o fac, nici pe departe, am ales ceva de la Heinner. V-am mai spus că tata e mare fan, așa că am zis să merg pe mâna lui. În plus, le-am prins destul de ieftin, 160 lei bucata, și sper să ducă măcar un an, până când apar oportunități mai bune.
După primele utilizări, pare destul de ok. Mă încântă că sunt mai mici și parcă nu ocupă la fel de mult spațiu în casă. În plus, nu mai blochează vizibilitatea către TV, deci deocamdată e bine. Sigur nu vor fi minunate pe termen lung, așa că vor fi și alte articole despre scaune de birou de-a lungul timpului.
Mă gândesc dacă merită să schimb pistonul scaunului de la țară, deși am văzut că sunt destul de scumpe. Dacă mă hotărăsc să îl schimb, revin p-aici.
Ce scaun de birou folosiți?
