Nu știu cum se face însă parcă de la o primăvară la alta devin tot mai dependent de natură. Îmi place tot mai mult să mă aflu cât mai aproape de ea și parcă doresc să mă implic tot mai mult.
Am început încă de anul trecut să mă tot implic pentru a obține un cadru natural cât mai fain, așa că pe atunci am pus 12 pomi, dintre care s-au prins însă numai 10. Nu m-am lăsat bătut așa că anul ăsta am mai luat 23 și toți dau semne că le place la mine în grădină. Pe lângă ăștia, am mai pus și niște vișini pe care urmează să îi mut la toamnă pentru că sunt cam apropiați.
Pe lângă pomi mi-am mai pus și niște butuci de vie – 6 la număr – dar și vreo 25 de trandafiri care și ei dau semne că s-ar fi prins și abia aștept să îi văd înfloriți. Asta pentru că nu există satisfacție mai mare decât aceea de a vedea că eforturile depuse au reușit să creeze un colț de natură cât mai plăcut. Pur și simplu simți că ai realizat ceva.
Și încă nu a început sezonul legumelor.
Și cam atât despre una dintre pasiunile mele despre care nu am prea scris pe blog, însă simțeam nevoia să împărtășesc și asta.
