Încă nu am închiriat scule până acum. De regulă prefer să le cumpăr, nici măcar împrumut nu le iau. Cu toate acestea, în viitorul apropiat este foarte probabil să caut să închiriez un picamer, deoarece am o placă de beton care nu vrea să crape la baros și rangă. Totodată, am pus la favorite acest ciocan demolator care mi-ar putea fi de folos, dacă tot nu reușesc.
Revenind la serviciul de închiriere scule, Auchan a decis să ofere acest serviciu gratuit, timp de 24 de ore.
Sunt mai multe scule pe care le poți închiria, precum: ciocan rotopercutor, fierăstrău circular, fierăstrău electric cu lanț, mașină de găurit cu percuție, flex, aparat cu abur, aspirator, aparat sub presiune, mașină de tuns iarba și altele.
Nu cred că voi avea nevoie prea curând de una dintre sculele disponibile pentru închiriere la ei, mai ales că distanța până la țară e destul de mare. Totuși, dacă va fi necesar să fac anumite lucrări în garsonieră, posibil să optez pentru serviciul lor.
Nu de alta, dar am renunțat să mai port în mașină diferite scule, din motive de lipsă de spațiu.
De ceva timp, robinetul din curte avea o înălțime de aproximativ 50 cm și era al naibii de inconfortabil de folosit. A durat mult schimbarea lui pentru că robinetul principal de la apometru nu putea fi închis complet, așa că a fost necesar să dau destul de multe telefoane pentru a veni cineva să schimbe robinetul.
I-am rugat să pună două robinete acum, unul înainte de apometru și unul după. De altfel, acum mai umblu ocazional la ele și le opresc/pornesc, astfel încât să nu se mai defecteze la fel de ușor. De asemenea, aplic câte puțin WD-40, tot în ideea de a nu se bloca prea curând. Sper să ajute.
După schimbarea robinetului principal, am zis că trebuie să îl înalț. Aveam deja toate componentele necesare (prelungitor, cot și robinet nou, pentru că cel vechi era cu probleme) așa că mai era nevoie doar să tai din furtun ca să adaug componentele noi.
Treaba asta se face cu un cutter pentru țevi PVC, sculă pe care nu o aveam. Apelam la un unchi ori de câte ori trebuia să fac câte o astfel de lucrare, doar că nu ne sincronizam mereu, așa că am zis să fac o investiție. Am ales un dispozitiv Yato, din Leroy. Diametrul maxim de tăiere este de 42 mm.
Inițial voiam să iau modelul de 50 mm, însă nu știu dacă voi avea nevoie vreodată să tai o țeavă atât de groasă, ținând cont că furtunul de alimentare este de 32 mm iar cel de la robinet de 28 mm.
La primul montaj, țâșnea apa de la toate îmbinările. La al doilea, doar de la robinet. La al treilea, totul a fost ok. De acu` ar mai trebui să iau 1-2 clești papagal că mai sunt mici probleme de rezolvat și la chiuveta din foișor, pe care aș vrea să le fac personal.
După cum ziceam nu demult, eu sunt foarte fericit cu ideea introducerii acestui sistem de garanție. Cu toate acestea, cred că am avut speranțe ceva cam mari. Așa că după ce am reciclat fix 161 de recipiente până acum, am adunat câteva impresii și, evident, anumite neplăceri.
Înainte de toate, visam că recipientele cu SGR vor fi vânate prin șanțuri mai ceva ca fierul vechi, dare se pare că s-au emancipat oamenii și nu mai aleargă după venituri ușor de obținut.
De asemenea, eram convins că nu se vor arunca la fel de ușor peturile, mai ales că au fost cu 50 de bani mai scumpe. În schimb, nu există plimbare în care să nu dau de 2-3 ambalaje la îndemână, cu siglă SGR.
Mă gândesc că în contextul în care au fost scumpiri mari în ultimii ani, oamenilor li se rupe de cei 0.50 de bani. Mai apoi, faptul că pe la sate nu se poate recicla e iarăși o problemă. De asemenea, nu se prea mai apleacă lumea pentru doar 50 de bani, ceea ce înseamnă că o ducem bine, nu?
Faptul că la țară nu se poate face reciclare pare că devine o problemă. Alor mei le cumpăr apă minerală, că deh, preferințele. Iar noi când mergem la țară cumpărăm apă plată la bidoane de 2 litri. Acum după o perioadă de aproape o săptămână petrecută pe meleaguri rurale, m-am întors cu 44 de sticle, care au ocupat întreg portbagajul.
Noroc că nu am avut bagaj sau pasageri, că nu m-aș fi descurcat cu spațiul.
Cele 161 de recipiente le-am reciclat în 8 tranșe. În 7 din 8 cazuri, aparatele de reciclat de la Carrefour au funcționat fără probleme. Astăzi însă unul era plin iar unul îmi dădea ceva eroare.
Cum nu aveam chef să mai ies la cumpărături săptămâna asta sau să fac un drum pentru a elibera portbagajul, am plecat la Auchan. Acolo nu au fost probleme.
Apoi, poate că nu ar fi rău ca sigla SGR să fie o idee mai mare, acolo unde există loc. Ai mei au probleme uneori în a descoperi sigla respectivă.
Cam atât deocamdată. Sper să nu apară și alte probleme, odată cu trecerea timpului.
Căutam de ceva timp un lacăt pentru exterior, pentru a încuia poarta cea mare de la curte și n-aș fi crezut că lacătele pot fi atât de scumpe. Cu toate acestea, m-am lămurit rapid că trebuie să caut ceva mai bun, după ce un lacăt cumpărat de pe plan local a amorțit pentru totdeauna după doar câteva luni de la achiziție.
Prin urmare, m-am pus pe căutat un lacăt pentru exterior, care să facă față cu bine coroziunii și care să nu coste o avere, totuși. Într-un final, am găsit în Dedeman modelul ăsta sau ceva asemănător. Cred că al meu are veriga ceva mai lungă, deci posibil să fie un alt model.
Descrierea ne spune că este și pentru exterior iar la o primă vedere pare a fi ceva de o calitate mai bună în comparație cu lacătele de pe plan local. A veni cu 3 chei, una am lăsat-o în mașină, una la ai mei și una la cheile care rămân acasă.
Pentru cei aproape 30 de lei plătiți în schimbul său, sper să facă treabă bună. Cred că îl voi da, preventiv, cu WD-40, întocmai pentru a evita anumite neplăceri.
La fel precum în cazul vopselei pentru rugină, voi reveni cu păreri odată cu trecerea timpului, deoarece prima impresie e mereu una bună. Abia testul timpului ne poate oferi o părere mai precisă despre calitatea produsului. Totuși, poate fi o opțiune bună, zic eu.
Nu foarte demult am făcut două arcade din fier striat, pe care urmează să se urce niște trandafiri cățărători. Fierul era cumpărat deja de ceva timp și nu am putut să îl vopsesc, deoarece vopseaua ar fi fost o piedică pentru sudură, așa că am așteptat ca ele să fie fixate în beton.
La o săptămână după montaj, am zis că trebuie și vopsite, pentru că nu arătau deloc bine, cu rugina pe ele. Iar cum curățarea lor nu ar fi fost chiar foarte simplă, am zis să încerc ceva nou: vopsea pentru suprafețe ruginite.
Am mers în Dedeman special pentru vopsea și pentru încă vreo două lucruri. Chiar dacă inițial am zis să iau vopsea de la un brand cunoscut, Oskar, căscând ochii la produsele de la acel raion, am decis să încerc o vopsea pentru suprafețe ruginite.
Marca pare să fie „protecta” sau ceva de genul. Destul de scumpă vopseaua, în comparație cu cele obișnuite. A fost vreo 30 și ceva de lei, în timp ce vopseaua obișnuită pentru metal e între 10 și 20 și ceva de lei, în funcție de marcă.
Totuși, am citit de-a lungul timpului multe lucruri pozitive despre vopseaua cu aplicare direct pe rugină, iar cum cu timpul arcada va fi plină de trandafiri, am zis că ar fi util să nu fie necesar să mai aplic vopsea vreodată.
Era imposibil de curățat fierul de rugină, așa că am preferat să folosesc o astfel de vopsea. Doar l-am periat puțin folosind o perie din sârmă iar mai apoi l-am șters cu diluant, pentru degresare. Mai apoi am diluat vopseaua și am aplicat-o cu pensonul într-un prim strat.
Cel mai probabil voi aplica și un al doilea strat, sau poate chiar trei, că tot pare să fie suficientă vopsea pentru asta. Așa cum ziceam, nu aș mai vrea să fiu nevoit să vopsesc prea curând arcadele. Prin urmare, cu cât mai mult, cu atât mai bine, chiar dacă nu scrie nimic la instrucțiuni despre numărul de straturi necesare.
Revin foarte curând cu poze care prezintă fierul vopsit. Am ales nuanța verde, ca să se asorteze atât cu gardul cât și cu frunzele trandafirilor. Desigur că m-am stropit binișor cu vopsea, pentru că altfel nu se poate.
De altfel, o părere mai utilă va apărea odată cu trecerea timpului, atunci când vă voi spune cât de bine se prezintă vopseaua aplicată de mine. Prin urmare, stați pe aproape.
Cam așa arată fierul, după două mâini de vopsea aplicate:
Sunt mai mult decât mulțumit de cum arată. E un verde închis și lucios care arată foarte bine. Sper să reziste bine în timp, deoarece odată cu trecerea timpului va fi dificil să aplic vopsea, după ce vor crește trandafirii. De altfel, deja am pus lumini solare pe ele, așa că nu prea mai pot fi vopsite.
Voi încerca și vopseaua 3 în 1 de la Kober în viitor, să văd care e treaba cu ea. 😀
Unul dintre obiectivele pentru această primăvară era să adun ceva lemn de foc, pentru ca anul viitor să îl am uscat, numai bun pentru grătar și cuptor. Prin urmare, am făcut echipă cu tata pentru a tăia și căra niște salcâmi acasă, cu diametru de 10-20 cm.
Inițial, am improvizat o capră rapid, chiar din lemnele de salcâm, pe care le-am prins cu coliere de plastic, pentru că nici măcar sârmă nu aveam la îndemână. Și-a făcut treaba, chiar dacă nu era foarte stabilă, iar la final de zi a fost tăiată și ea.
Mai apoi am zis că trebuie neapărat să cumpăr o capră ca lumea. Și nu mă refer la caprele astea și nici la astea ci la o capră pentru tăiat lemne, care arată cam așa:
Modelul ăsta era disponibil în Leroy Merlin la 150 de lei. Totuși, nu am cumpărat-o. Ca structură era destul de ok, pentru că puteai tăia fără a da cu lanțul în fier, dar mai ales pentru că era ușoară și pliabilă, așa că nu m-aș fi împiedicat de ea prin curte.
Totuși, nu era perfectă. Iar asta pentru că părea, totuși, fragilă și nu foarte stabilă. Dar cea mai mare problemă era înălțimea. Ar fi trebuit să stau aplecat mereu, iar după câteva ore de tăiat lemne, sigur ar fi apărut durerile de spate. Așa că nu am mai cumpărat-o.
După ce am adus încă o căruță cu lemn de foc, am zis că trebuie să improvizez o capră mai bună. Inițial am zis că voi folosi scândură, însă am găsit niște leațuri în magazia cu lemne, unele chiar date cu lac, ce au fost folosite la o bancă, așa că s-au dovedit a fi numai bune.
Pe scurt, am folosit doar resturi din lemn, de aceea nu este perfectă, dar rezultatul arată cam așa:
Uitasem că ar fi trebuit să las o distanță mai mică între primele brațe, pentru a tăia ultima bucată de lemn care mereu rămâne prea lungă, așa că am fost nevoit să improvizez, adăugând acele bucăți din stânga drujbei. Totuși, chiar dacă nu erau foarte stabile, și-au făcut treaba.
Cel mai probabil că voi adăuga alte două brațe, ceva mai solide, pe care le voi consolida. De asemenea, ar trebui să dau tot lemnul cu lac sau cu vopsea, astfel încât să o pot folosi cât mai mulți ani.
De acu` nu mai rămâne decât să îi găsesc un loc unde să nu mă împiedic de ea prea rău.
În 10 minute a fost gata și am economisit 150 RON. Destul de bine, nu?
