Șlefuitor cu bandă Steinhaus PRO-BS1010, recenzie și păreri de la un pasionat

Pentru a-mi putea construi foișorul deasupra grătarului, mi-am dat seama că voi avea nevoie de câteva scule. Acestea îmi vor fi utile și după ce construcția va fi finalizată, așa că reprezintă o investiție de care sigur mă voi folosi pe termen lung.

De altfel, mă atrage ideea de a lucra lemnul, chiar dacă nu sunt cel mai îndemânatic și priceput om. Toate se învață, nu-i așa? O primă sculă achiziționată pentru pregătirea lemnului care va fi folosit pentru ridicarea foișorului este un șlefuitor cu bandă Steinhaus PRO-BS1010.

Despre el voi vorbi în rândurile următoare într-un articol ce se dorește a fi o recenzie de ajutor pentru cei care își doresc acest produs, dar nu sunt convinși că merită să îl cumpere.

Steinhaus PRO-BS1010 – merită cumpărat, ori ba?

Chiar dacă nu am o problemă în a șlefui lemnul manual, să fac asta pentru un întreg foișor ar fi fost puțin cam mult. Așa că m-am gândit că un șlefuitor cu bandă ar putea să îmi ușureze munca. Nu m-am înșelat.

Am oscilat mult între tipul șlefuitorului pe care ar trebui să îl cumpăr, fiind mai multe aparate ce pot fi folosite cu același scop precum șlefuitorul cu vibrații – care, de asemenea, mă atrage – sau rindeaua electrică. Până la urmă am ales un șlefuitor cu bandă.

Șlefuitorul cu bandă Steinhaus PRO-BS1010 a fost ales din mai multe motive, precum:

  • preț accesibil: am plătit doar 170 de lei pentru el;
  • peste 100 de review-uri pozitive pe eMag, marea majoritate fiind doar păreri de bine;
  • despre marcă am citit, de asemenea, multe cuvinte de laudă.

Ce am primit pentru suma de 170 lei? Un șlefuitor cu viteză variabilă, ce poate ajunge până la 380 metri pe minut la treapta 6, aceasta fiind treapta maximă.

Șlefuitorul pot fi folosit atât în mod obișnuit, cât și fixat pe un banc de lucru, treabă care îmi place. Are sac de colectare a prafului și a rumegușului, însă nu este chiar cel mai eficient. Al meu a fost distrus deja, după ce a ajuns sub bandă în timpul funcționării. Nu știu dacă voi confecționa altul, sau îl voi lăsa așa.

Banda de șlefuire poate fi schimbată și reglată cu ușurință, cel puțin teoretic. Ultima oară se dereglase nu știu ce pe acolo, iar banda îmi tot era scoasă în lateral. Am rezolvat, într-un final.

Ți se oferă o bandă de șlefuire cu granulație de 80 și cam atât. Am folosit-o pentru a șlefui o scândură și trei căpriori de 12 x 12 x 400 cm. Apoi s-a rupt. Am mai luat și altele din Leroy, însă nu au fost la fel de rezistente. Cred că uneori greșesc și eu apăsând aparatul mai mult pe lemn, ceea ce solicită benzile.

Voi căuta, oricum, să încerc și alte benzi de șlefuire.

Am folosit șlefuitorul pentru 10 căpriori și o scândură, însă mai are cel puțin 2 cubice de scândură pe care trebuie să le șlefuiască. Sper să reziste.

Are suficientă putere pentru a șlefui suficient de bine, însă trebuie să ai răbdare. Mă așteptam să meargă mai ușor, însă dacă vrei să obții un lemn foarte fin, trebuie să insiști. La final, finisam cu șmirghel de mână cu granulație de 220.

Va trebui să experimentez mai multe granulații, sunt sigur. La un moment dat voi găsi rețeta perfectă.

Chiar dacă se încălzește uneori, încerc să nu trag prea mult de el. Sunt conștient că nu duce un regim abuziv, ci trebuie tratat cu blândețe. După fiecare căprior obișnuiam să fac pauză, timp în care îl dădeam cu lac, prilej cu care se mai odihnea puțin și șlefuitorul.

La fel voi face, cel mai probabil, și cu scândura. Voi șlefui câte 10 scânduri pe zi, sau 20 dacă totul merge bine.

Este destul de confortabil de utilizat, dar suficient de zgomotos. Produce 107 dB de zgomot, ceea ce poate fi deranjant uneori. Însă… la banii ăștia, ce așteptări să ai?

Folosește benzi de 76 x 533 mm, pe care le găsești ușor în comerț. Mă gândesc să încerc benzile de șlefuire de la Bosch. Aproximativ 20 lei mă ajunge un set.

Concluzii

Deja m-a scutit de multă muncă și mai am suficientă treabă pentru el. Dacă voi face toată scândura cu el și mai ales dacă voi reuși să dau vopseaua jos de pe uși, pentru a le revopsi, atunci voi putea concluziona că și-a scos banii cu vârf și îndesat.

Nu am avut ocazia să testez și alte aparate de la firme mai cunoscute, însă momentan e ce trebuie. Dacă voi avea posibilitatea de a-l compara, la un moment dat, voi veni cu noi informații.

În momentul scrierii acestui articol, stocul era epuizat, ceea ce îmi spune că este destul de apreciat.

Pentru mai puțin de 200 de lei, cât am plătit eu pentru acest șlefuitor, eu zic că merită banii.

Lac pentru garduri?

Dacă tot am cumpărat o parte din lemnul pentru foișor, am zis că nu ar fi rău să îl pregătesc ușor-ușor pentru ca mai apoi construcția să decurgă cât mai rapid. Prin urmare, în perioada următoare va fi mare nevoie de lac.

Am analizat piața și după ce lacul de la Luxens m-a dezamăgit, am zis că trebuie să schimb produsul. Nu aș fi vrut, deoarece mi-ar fi plăcut să păstrez aceeași nuanță peste tot. Leagănul dat cu lac de la Luxens s-a înnegrit, probabil că lemnul de salcâm a fost prea verde, iar masa și banca date tot cu același lac nu arată nici ele prea grozav.

În plus, mi-aș fi dorit o soluție ceva mai accesibilă. Găleata de 2.5 litri de lac Luxens acoperă 30 metri pătrați iar prețul este de 76 de lei. În același timp, o găleată de lac pentru garduri de la Danke, de 8 litri, acoperă 64 metri pătrați și costă 98.95 lei. Mai avantajos, nu?

Nu prea am înțeles eu cu ce e mai special lacul pentru garduri față de unul obișnuit, însă probabil că o fi doar marketing sau o calitate mai scăzută, cine știe?

M-a încântat prețul dar și firma, așa că am zis să încerc. Am cumpărat o găleată de lac pentru garduri și am depozitat-o timp de o lună, aproape. Când să îl aplic, am fost puțin surprins de textura sa, fiind foarte gros. Ba chiar am zis că frigul sau căldura l-a stricat, deși a fost depozitat în condiții decente, zic eu.

După ce l-am aplicat pe căpriorii care vor fi structura de rezistență a foișorului, mi-am dat seama că nu e stricat ci… așa e el. Foarte interesant. În schimb, se aplică foarte fain și uniform. Fiind mai gros, cam acoperă fibra lemnului, ceea ce nu mă bucură prea mult.

Am aplicat trei mâini de lac pe toți cei 10 căpriori, însumând aproape 60 mp acoperiți cu lac. Apoi, cu cele aproape două degete de lac rămase în găleată, am dat peste leagăn. Voi povesti mai multe despre treaba cu leagănul într-un articol viitor.

Așa că cei 64 metri pătrați de acoperire promiși de Danke au cam fost îndepliniți.

Mai rămâne de văzut cum se va prezenta lacul odată cu trecerea timpului. Sper însă că va rezista fără probleme.

Ar mai trebui să iau 2-3 găleți, pentru că va fi necesar să pregătesc și scândura. Nu știu dacă să fie aceeași nuanță, să aplic mai multe / mai puține straturi pentru a obține o culoare diferită ori să las aceeași nuanță precum mai sus.

Am văzut ceva poze în care exista un contrast de nuanță între scândură și căpriori, o idee ce mi-a plăcut destul de mult. Să văd dacă găsesc o nuanță faină, sau nu.

Am cumpărat două biciclete mai bătrâne decât mine

Am mai vorbit de câteva ori despre biciclete pe acest blog de-a lungul timpului iar acum a venit momentul să vorbim iar despre ele.

O bună vreme am avut o bicicletă SH, pe care o țineam în Suceava. La vechea chirie aveam suficient loc pentru a o lega exact sub geam, fiind în siguranță optimă. Cu toate acestea, Suceava nu este cel mai prietenos oraș pentru biciclete, așa că după o lungă depozitare fără a mai fi folosită, bicicleta a ajuns la țară.

Acolo o folosește tata destul de des, așa că nu a fost chiar o investiție rea. Așa arată:

Este folosită și astăzi, iar când ajungeam la țară și aveam nevoie să ajung mai rapid la magazin, sau în cine știe ce loc, o mai foloseam. Cu toate acestea, nu exista dorința de a cumpăra o nouă bicicletă.

Treburile s-au schimbat puțin odată cu venirea Ștefaniei pe meleaguri sucevene. Tot bâzâia de ceva timp că ar vrea bicicletă, așa că am decis să-i fac o surpriză. Mă rog, dacă stau să mă gândesc mai bine, dorința de a avea o nouă bicicletă există și la mine, iar ea doar a reaprins scânteia.

Nu avea sens să cumpărăm biciclete prea scumpe, deoarece vor sta la țară și vor fi folosite doar atunci când mergem pe acolo. La Suceava nu există loc pentru depozitare și, așa cum ziceam anterior, nu este nici cel mai prietenos oraș pentru bicicliști.

Pentru ele nu am plătit mai mult de 500 de lei. Adică 250 lei pentru fiecare, cu livrare acasă, că în mașina mea nu ar fi încăput.

De ceva timp mă tot atrăgea ideea de a cumpăra biciclete vechi și de a le readuce la viață. Pentru vârsta pe care o au, merg aproape impecabil.

Pe a mea, cea albastră desigur, am început să o curăț de rugină. Se pare că se duce destul de ușor cu Cif, oferindu-i strălucirea de altădată. Am pierdut câteva ore în weekend, făcând asta. Am curățat piciorul scaunului, portbagajul, aripile și soneria.

Ar mai fi coarnele, pedalele și jantele. Probabil că voi face asta la următoarea vizită.

Anvelopele nu sunt în cea mai bună stare, însă voi trage de ele cât se poate de mult.

Ușor-ușor învață și Ștefania să meargă ok. Dat fiind faptul că nu a mai avut bicicletă până acum, ci a experimentat în copilărie fără un rezultat anume, acum se descurcă mai bine decât aș fi sperat.

Voi căuta detalii despre ele, poate găsesc pe undeva anul producerii lor. Ar fi interesant să le descopăr vârsta.

Poate că voi veni cu un update sau cu un articol nou, imediat ce voi finaliza recondiționarea bicicletei mele. Ștefania nu are încredere în abilitățile mele mecanice, așa că o va curăța personal, cel mai probabil, fără a o desface.

Oameni de treabă, văzut prin ochii unui botoșănean

Nu demult mi-a recomandat Vasile filmul Oameni de treabă, fiind filmat pe aici prin județ. De altfel, a fost destul de interesant să văd încă de la începutul filmului drumul pe care îl parcurg și eu atunci când merg la țară.

Încă din primele minute ale filmului am remarcat accentul forțat. Ori că așa percep alții accentul de pe aici, ori că e greu să îl imiți la perfecție, e clar că nu se vorbește chiar așa pe meleagurile astea.

Trecând peste, m-a surprins destul de mult filmul. Am dat play fără prea multe așteptări, mai ales că în afară de Iulian Postelnicu, nu mă încânta nici unul dintre actori. Cu toate acestea, au mai fost roluri bune pe acolo.

Oameni de treabă spune povestea unui polițist retras la țară, pe meleagurile natale, al cărui vis este acela de a deține propria livadă. Chiar dacă treburile în micul sat par să meargă de la sine, fără a fi necesară intervenția poliției, la un moment lucrurile o iau puțin pe arătură, dacă e să păstrăm limbajul.

Între timp, apare un nou polițist, tânăr, dornic de muncă și mai ales implicat. Iar asta nu bucură pe toți.

Găinării – că tot începe și se termină filmul cu o găină – se întâmplă mai mereu în mediul rural și chiar dacă toată lumea știe de ele, nimeni nu face nimic. Apoi, mi s-a părut interesant cum este ilustrată influența celor mai importanți oameni ai satului românesc: popa și primarul.

Sigur, lucrurile s-au mai schimbat de-a lungul timpului în satul românesc așa că povestea filmului aș situa-o, mai degrabă, undeva prin anii 2000.

A fost destul de interesant să văd câteva locuri cunoscute. Văzându-l, mi-am amintit de o postare din grupul șoferilor din Botoșani, care anunța ceva mișcare dubioasă într-o intersecție. Atunci se turna o scenă din film. Se pare că a primit câteva premii și probabil că au fost meritate.

Zic că e bun filmul, merită văzut.

L-ați bifat, ori ba?

THRACVM RC Suceava 2nd Motorfest se ține în August

Nu știu dacă știați, însă în Suceava există două evenimente de tipul Motorfest. Prima ediție de THRACVM RC Suceava Motorfest a avut loc anul trecut. Nu am reușit să ajung, însă sper să repar asta în acest an. Despre celălalt Motorfest am scris nu demult.

Nu știu exact motivele pentru care sunt două evenimente asemănătoare, însă presupun că organizatorii sunt alții. Mai precis, am impresia că diferă clubul de motocicliști care organizează.

Oricum ar fi, ideea de două evenimente cu motocicliști și muzică rock îmi place. În cazul acesteia, bugetul este – probabil – mai limitat, așa că și numele sunt mai puțin sonore. Totuși, reprezintă o oportunitate grozavă de a descoperi trupe aflate la început de drum, dar cu un potențial major.

Anul acesta, festivalul are loc în perioada 4 – 6 august, la Thracvm RC Suceava Clubhouse. Acesta ar fi pe Strada Cernăuți, nr 114, din câte văd eu.

Până acum, știm că vor cânta trupe precum Dinfier, Among The Filters și The Voodoo Child pe care i-am văzut la Blues Festival și au fost faini. Aștept să îi revăd. Încerc să vă țin la curent cu noutățile și… cine știe, poate ne vedem pe acolo!

S-a rezolvat cu declarația unică și plata la stat cu ajutorul SOLO

V-am mai prezentat SOLO păreri într-un articol anterior, ce poate fi accesat dând click pe link-ul respectiv. Ei bine, ocazional voi mai povesti și despre PFA-ul meu deschis pentru tot ce ține de activitatea de pe aici.

E al doilea an când SOLO se ocupă de declarația unică și, sincer să fiu, nu m-aș fi așteptat să se rezolve cu doar câteva click-uri.

Având totul încărcat acolo, îți zic ei clar tot ce ai de plătit, unde și cum. Chiar dacă am fost la ANAF să obțin codul de TVA intracomunitar, treabă despre care voi povesti într-un articol ulterior, am ales să plătesc totuși online. Mi-ar fi fost poate mai simplu să rezolv acolo și asta, însă am ținut la digitalizare.

Contul făcut la Ghiseul.ro m-a ajutat să plătesc tot ce era de plătit cu doar două click-uri. Sigur, am găsit și o problemă: nu puteam modifica suma care era de plată. SOLO îmi zice că am de plătit cu vreo 6 lei mai mult decât suma care îmi apare pe Ghiseul.ro.

Mă gândesc că în trecut s-a plătit ceva sumă mai mare cu câțiva lei, care s-au scăzut acum din totalul de plată. Altfel, nu îmi explic.

Oricum ar fi… dacă aveți nevoie de un serviciu de contabilitate simplu și lejer, SOLO poate fi o soluție. Puteți citi articolul de mai sus, pentru mai multe opinii de la mine iar dacă vă convinge…. acest link îți oferă 50 lei, ce vor fi acordați – cel mai probabil – ca discount.