Un proiect fain ce merită susținut: Adoptă un țăran

Nu știu câți dintre voi știu cu adevărat ce înseamnă un produs 100% românesc, gen o roșie pe care o iei direct de pe lăstar și o devorezi chiar în grădină. Pentru că e mult mai comod să mergi până la supermarket pentru a cumpăra niște roșii care arată bine și poate că au și gust ok.

De fapt, trebuie să recunosc că și eu mai cumpăr uneori produse din supermarket, aduse probabil din afară, însă încerc să fac asta din ce în ce mai puțin și să consum doar alimentele obținute de mine.

Legat de alimente și produse sănătoase este și proiectul numit Adoptă un țăran, pe care l-am văzut pe Facebook de ceva timp însă tot nu am apucat să scriu despre el. Partea faină este că acest proiect a adunat deja aproape 20.000 de like-uri, ceea ce e o cifră ok dacă stăm să privim obiectivele inițiativei. Acestea sunt:

adopta un taran

Pe scurt, scopul acestora este promovarea produselor românești, pentru că mulți au diferite afaceri (fie că fac zacuscă, vin sau produse lactate) bune însă nu știu să se promoveze eficient.

Se mai vorbea parcă acuma ceva timp de o lege prin intermediul căreia să se comercializeze mai multe produse românești prin supermarket-uri, însă nu știu ce s-a mai întâmplat cu ea.

Cert este faptul că o astfel de inițiativă este bună deoarece ar putea ajuta mulți țărani (iar când zic țăran mă refer la acel om care muncește de la 5 dimineața până când se întunecă, acei oameni care nu au uitat să fie oameni) să poată supraviețui în continuare, deoarece este clar că de ceva timp statul nu prea a mai făcut nimic pentru ei.

Chiar sper să prindă această inițiativă numită Adoptă un țăran.

adopta un taran

Schimbări: sănătate și fotografii

Nu m-am mai lăudat de ceva timp pe blog așa că am zis că a sosit timpul să o mai fac.Totuși, toată lauda are oarecum treabă și cu blogul așa că trebuie să mă mai suportați, cel puțin de data asta.

Am tot zis că ăsta e anul schimbărilor și, chiar dacă nu m-ați crezut, eu m-am apucat de ceva timp să le tot fac.

Prima schimbare, dacă o pot numi așa, a fost faptul că mi-am luat un storcător de fructe iar motivul achiziționării a fost unul poate nebunesc. Vinerea trecută, spre seară, am fost în Botoșani și am băut o limonadă în La Negustori de care m-am îndrăgostit, așa că am zis că trebuie să mă bucur de astfel de delicii și acasă, așa că mi-am luat un storcător de la Heinner.

L-am experimentat abia ieri că dădusem și ultimul leu pe storcător încât am rămas fără bani de fructe :)). Oricum, vor crește pomii și voi avea mereu cel puțin mere, pere și prune la îndemână.

De ieri am început să pun ceva mai multe poze pe Facebook și Instagram, iar asta se datorează faptului că mai nou sunt posesorul unui S5 Neo, că tot m-am plâns că nu am o cameră ca lumea. Iar ca să fac o legătură între cele două schimbări de mai sus, las o poză făcută azi (apropo, mi s-a părut foarte tare faptul că din 3-4 lămâi am obținut 0.5 litri de suc, deci cam 0.75/1 litru de limonadă):

#natural #lemonade #lemon #homemade #healthy

A photo posted by Adrian Bolocan (@adrianbolocanpunctro) on

O altă schimbare ar fi faptul că nu veți mai vedea prea curând poze cu bere la mine pe Facebook :)). Asta pentru că am decis să fac o pauză de sănătate cel puțin până pe 1 iulie, că de ziua mea cred că tot beau eu o bere. 😀

Bineînțeles, toate acestea reprezintă provocări care mă motivează să fac anumite chestii precum și care mă ajută să nu mă plictisesc.

Botoșani oferă valori: Ionuț Costache Art

Scriam acum ceva timp despre patiseria Ștefania din Botoșani care promovează cititul oferindu-le clienților o prăjitură pentru o carte, iar mai apoi să aibă propria bibliotecă de unde clienții să poată lua cărți pe care să le savureze alături de o prăjitură.

Articolul a prins bine la cititori așa că m-am gândit că ar trebui să promovez mai des chestii mișto de prin Botoșani și nu numai. Iar zilele trecute am aflat despre puștiul Ionuț Costache, în vârstă de doar 13 ani care realizează niște portrete absolut superbe.

Ba chiar, acesta a expus portretele făcute jucătorilor naționalei la meciul României cu Spania, care a avut loc acuma ceva timp.

Mai jos, încarc câteva creații de ale sale, doar câteva din numărul mare de portrete care m-au făcut să mă simt atât de stângaci:

Iar poze ar mai fi multe, însă nu ar fi corect față de el să le pun eu pe blog, așa că vă invit să îi dați un like paginii sale de Facebook, pentru că merită. Nici un follow pe Instagram nu i-ar strica.

O melodie foarte bună de la Taxi „Despre smerenie”

Doamne, cât de bună e piesa asta!

Deci, avem oare nevoie de o catedrală atât de mare sau, dacă tot suntem credincioși, ne putem ruga și într-o biserică din lemn?

https://www.youtube.com/watch?v=HSg2qfYkB8I

Exact asta am tot încercat să zic și eu de multe ori. E nevoie de toate acele haine aurii, cruci și icoane aurii și cu fel și fel de pietricele colorate? Sau dacă ești credincios, te poți ruga și într-o peșteră, sau pe un câmp, sau la tine acasă.

Cei de la Pegas caută biciclist pasionat de scris și poze

Parcă am mai zis aici pe blog că Bicicletele Pegas reprezintă una dintre cele mai mari iubiri ascunse ale mele, iar eu sper că în viitorul apropiat voi avea propriul Pegas cu care să mă plimb cu o atitudine de parcă aș fi la ceva bolid de lux.

Pentru că îmi plac așa mult, îi urmăresc pe pagina lor de Facebook de ceva timp și așa am văzut că aceștia caută persoane pasionate de scris și de fotografiat pentru a însoți o bicicletă Pegas prin țară iar mai apoi să faci poze și să scrii despre experiențele trăite alături de o parteneră atât de atrăgătoare precum e o bicicletă Pegas.

Nu e deloc complicat să îți încerci norocul. Tot ce trebuie să faci este să trimiți la adresa lor de mail [email protected] un link către un text scris de tine despre o experiență pe două roți și poate că vei primi o șansă.

Inițial am zis că nu îmi voi încerca norocul, pentru că – după cum am zis de multe ori aici pe blog – nu prea am un aparat cu care să fac poze ok, însă mi-am dat seama că le pot obține cu ceva efort, și mi-am amintit de acest articol de pe blog, scris atunci când mi-am cumpărat bicicleta și am făcut vreo 45 de km pe două roți. Astfel, azi le voi trimite și eu link-ul către articol pentru că deh… ce am de pierdut?

Astfel, dacă doriți să participați tre să țineți cont că toată treaba e valabilă până pe 25 aprilie.

pozaa

Și… mai scriem și despre lucrurile bune?

Citeam ieri la Gabriel Ursan pe blog un articol în care povestea o experiență faină în trafic, iar situația sună cam așa (pe scurt): Gabriel a atenționat un șofer că a trecut fără să oprească deși avea stop, iar respectiva persoană s-a arătat a fi foarte politicoasă și a mulțumit pentru atenționare.

Iar la cât de multe articole și postări pe rețelele de socializare există în legătură cu șoferi care fie conduc ca niște idioți, sau parchează aiurea, ori cine știe ce mai fac, parcă mai e nevoie din când în când și de câte un articol de genul acesta. Asta pentru că, deși poate că așa era normal să reacționeze șoferul după cum a zis și Gabriel, trebuie să mai scoatem în față și exemplele pozitive.

Din acest motiv cred că voi scrie mai des despre oamenii faini și despre experiențele pozitive trăite, pentru că până la urmă acestea sunt mai importante.

pozitiv