Mai există oameni

Miercuri am reușit ceva ce nu credeam că voi reuși vreodată. Am venit de dimineață la birou, cu mașina că pe jos e urât acuma, am parcat-o și apoi mi-am văzut de treabă. 

Pe la amiază trebuia să merg până la Metro. Mă îmbrac și instinctiv caut cheia. Dar ia-o de unde nu-i. Verific toate buzunarele, geanta laptopului, caut prin tot biroul. Nimic.

Merg să văd dacă nu cumva am uitat-o în mașină, dar nu era nici acolo. M-am uitat pe lângă bloc, pe traseul de la mașină la bloc, nimic. Am avut noroc că am două chei, dar ideea că am rămas doar cu una era frustrantă.

Nu aveam ce face așa că m-am împăcat cumva cu gândul și am început să am mai multă grijă de cheia de la mașină mai mult decât de obicei. M-am uitat pe grupurile șoferilor din Suceava de pe Facebook, pentru că acolo mai postează lumea când se găsește câte o cheie, dar nu era nici o postare. Nu cu cheia mea.

Ieri, am plecat de la muncă și am zis să trec întâi pe la Auchan. Da, ăia care mi-au dat suc cu mucegai în urmă cu mult timp. Mergând prin oraș, mi-a sărit în ochi un bilețel alb pus sub ștergătorul din dreapta. N-am așteptat să ajung la destinație, așa că unde am putut am tras dreapta să iau biletul, că era pericolul să zboare și să-l pierd. Ar fi fost culmea!

Pe bilet era scris am găsit cheia de la mașină iar mai jos era un număr de telefon. Am sunat, era un băiat din bloc iar azi m-am întâlnit cu el și mi-a înmânat cheia. Am rămas dator cu o sticlă de vin.

Cică a găsit-o în scara blocului. Mă rog, cineva care a venit în vizită la el a găsit-o și i-a înmânat-o. Apoi văzând mai multe mașini marca Volkswagen parcate, a încercat să le deblocheze până a nimerit mașina. Așa a știut unde să lase biletul.

Ideea că cineva a încercat cheia mașinii mele e puțin cam stranie, dar totodată îmi arată că mai există și oameni. Omul s-a deranjat totuși să caute mașina și să găsească proprietarul, în timp ce alții nu s-ar fi complicat atât de mult.

Deci… mai există și oameni! 😀