Cel mai nepotrivit mod de a invita pe cineva la nuntă

Nu am bifat prea multe nunți la viața mea și nici nu îmi propun să o fac. Chiar dacă la un moment dat erau pe placul meu, recunosc că mi-a trecut repede.

De altfel, nu îmi place deloc ideea de a transforma nunta într-un business iar dacă aleg să particip la un astfel de eveniment, o fac de plăcere și nu pentru a aștepta ceva în schimb.

Așa se face că ne-am propus să participăm doar la nunțile persoanelor cu adevărat apropiate. Cu toate acestea, invitații mai apar din când în când și e foarte amuzantă metoda de abordare pe care am observat-o în ultima vreme.

Sunt persoane cu care nu am discutat de ani buni, iar ultima discuție a fost despre un favor pe care a trebuit să îl fac. Nu au fost interacțiuni pe rețelele de socializare, nici măcar reacții la povești. În schimb, cu câteva zile/săptămâni înainte de a lansa invitația, au început să curgă reacții de „ador”.

Cred că e cel mai nepotrivit mod de a mă invita la nuntă. Mi se pare dovadă de ipocrizie și falsitate, ceea ce reprezintă un argument în plus pentru a refuza invitația.

În prezent, trec printr-o situație asemănătoare. Azi, 4 ianuarie, am primit cereri de pe Facebook de la mire și mireasă plus câteva reacții imediate de ador la ultimele 5 postări. Sunt curios cât va dura până va sosi și invitația care e refuzată, oricum, de dinainte să vină.

Distribuie articolul:

11 comentarii

      • nu-i de cinste musai insa am patit recent, cu o fosta colega de liceu. ea sta in Focsani, eu la 20 de km de oras ca-mi place viata la tara :)) ea are bunici in satul vecin, practic trece prin fata portii mele.. si imi da invitatie pe messenger.. adica daca tii asa mortis sa vin la tine la nunta o fi greu sa te opresti 2 minute sau na, asa ar fi corect

  1. O să vine o vreme când mergi la nunți doar din obligație și invitația va fi doar o formalitate… n-ai vrea să joci singur la nunta ta, așa-i?

    Profesoara mea de română din liceu, și nu uita că sunt din județul Botoșani, avea o vorbă: nunta, darul de nuntă și ajutorul pe care-l primeau tinerii însurăței după o nuntă e doar o formă de împrumut pentru a porni cu dreptul în viață.

    În afară de buna dispoziție cu care trebuie să rămâi după o nuntă… nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă… totul e un împrumut cu scadență foarte îndelungată…

  2. Uite de asta am mers pe a nu face nici nuntă (am ieșit la pizza după cununia civilă, cu câțiva oameni dragi, rude apropiate și atât) și nici botez (nu suntem religioși și nu facem ceva pentru satisfacția nimănui). Tocmai fiindcă de ce aș chema niste oameni cu care nu am o relație, ca apoi să le rămân datoare. Dar la noi multe nunti si botezuri se fac nu din dorința mirilor sau a părinților neapărat, ci că așa trebuie, așa vor rudele, și hai să il chemăm si pe x ca e dator, ca avem nevoie de bani. Și uite așa ajungi să chemi niște oameni cu care nu ai treabă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.