N-am ureche pentru problemele auto
Așa cum povesteam în articolul despre jurnalul reviziilor auto pentru mine luna noiembrie este perioada în care trebuie să fac reviziile la mașină. Mai precis, este vorba despre schimbul de filtre și ulei.
Se face anul și, culmea, am făcut aproape 15.000 km timp de un an, nr de kilometri garantați de uleiul Liqui Moly pe care îl folosesc.
Odată cu această revizie, aveam și alte probleme de rezolvat, pe care le-am amânat o vreme, întocmai ca să nu trimit mașina prea des în service. De exemplu, aveam un etrier care a rămas blocat la un moment dat, astfel încât puteam să prăjesc micii pe jantă.
Atunci am aflat că la aceeași roată are și rulmentul un început de sfârșit, problemă pe care eu nu o sesizasem. Inițial, mi s-a zis că mai duce, însă odată ajunsă în service, amânarea nu a mai fost posibilă. Sfârșitul era aproape!
Ba chiar am fost întrebat cum-de nu auzeam cât de zgomotos e. Ei bine, adevărul e că exista un zgomot pe care l-am sesizat abia după ce a dispărut. După ce am schimbat uleiul, filtrele, rulmentul și alte câteva piese, mi-am dat seama că parcă e mai multă liniște în mașină.
Mă învățasem cu zgomotul produs de rulment, probabil, așa că îl consideram normalitate.
Ideea e că am o problemă atunci când vine vorba despre mașini: nu am ureche muzicală astfel încât să aud fiecare problemă existentă. Trebuie să existe un zgomot sau o bătaie serioasă, astfel încât să le remarc.
Iar după această experiență, am zis că e musai ca ocazional să rog un mecanic să dea o tură cu ea, să îmi zică dacă se aude ceva nou. Cred că ar fi cea mai utilă practică pentru a nu circula cu o problemă care să se agraveze pe zi ce trece.
Scuza mea este că nu am fost niciodată pasionat de mașini. Până pe la 18-20 de ani nu mă vedeam conducând. Nu am crescut cu mașină în curte, ci doar rareori ajungeam în câte o mașină mică. În rest, mersul cu autobuzul era normalitate pentru mine.
Prin urmare, nu am privit niciodată cu interes și fascinație compartimentul pentru motor al unei mașini, de exemplu. Abia mai apoi, după ce am dat de permis, am descoperit frumusețea activității de a conduce, însă era cam târziu. De altfel, m-a prins o scurtă perioadă această pasiune, iar mai apoi pasiunea a devenit necesitate.
Voi sunteți mai iscusiți decât mine în a sesiza defectele zgomotoase ale unui autoturism?
Mai bine așa afon, nu ca mine care aude cel mai fin zgomot și care merge la două service-uri auto diferite ca să-i confirme că nu-i nici o problemă.
Până am dat de un mecanic de modă veche care mi-a spus să pornesc radioul în mașină la volum normal și dacă cu radioul pornit nu se mai aude nimic mașina e în regulă, mecanic vorbind. Abia când zgomotul unei probleme mecanice acoperă radioul să merg la service.
N-am avut curajul să mă bazez pe chestia aceasta dar ori de câte ori ajung să fac revizia anuală îi rog să verifice și alte aspecte… așa preventiv…
Oh, mai am și eu sentimentul acesta că parcă se aude ceva. Noroc că folosesc muzica mai mereu când conduc, așa că nu prea e loc să mi se pară lucruri. Verificarea preventivă e o practică excelentă, sunt sigur.
Nu îmi place să conduc, în familie nu am avut mașină – sunt primul șofer dar deja de 18 ani, pot să îți zic clar că mașina se simte. Nu ai cum să nu simți sau să auzi :), doar dacă vrei să ignori.
Nu toți o simt, garantez. 😀
Nici eu nu auzeam zgomotele specifice vreunei defecțiuni de la mașină. Și acum le sesizez greu sau când e grav. Așa că nu ești singurul 🙂
aud orice ticait orice bataie nu ai cum mai ales daca mergi zilnic, eu fac zilnic 50-60 de km. plec la 7 de acasa oricat mi-ar fi de somn aud orice
Poate că o fi de vină faptul că o folosesc doar o dată pe săptămână, cine știe.
posibil. mergand zi de zi altfel te inveti cu motorul cu masina