Ia cu pâine… sau nu

Nu știam ce să mai scriu pe aici așa că, să nu apară riscul să mă ia o lene generală și o totală lipsă de inspirație, am zis să mă laud cu ceva. Nu că ar fi prea multe realizări, dar din alea puține, le mai aștern pe aici. Să văd peste ani la On this day și să mă amuz.

Am mai multe kg decât ar trebui sau, altfel spus, sunt gras. Conștientizez asta, mai ales că trec zilnic pe lângă o sală – și nu-i de mese, of! – și încerc să fac ceva în sensul ăsta, cu pași mici. 

Așa că am zis să am mai multă grijă la alimentație. Iar primul lucru la care am renunțat a fost pâinea. Să fie de acuma vreo 4-5 săptămâni de când nu mai am pâine în casă. 

Eu nu am fost foarte obișnuit cu pâinea, cel puțin nu cu asta din comerț. Încă de mic mama făcea pâine de casă și m-am obișnuit cu ea. Așa că pur și simplu s-a terminat pâinea, mi-a fost lene să merg să cumpăr și m-am învățat să mănânc fără pâine.

Desigur că nu am făcut pătrățele în astea 5 săptămâni, însă parcă mă simt mai bine puțintel. Plus că nu mai dau banii pe pâine. Și e atât de simplu…