De ce ma consider un om mai bun

vreau sa fiu un om mai bun 1Îmi place foarte mult această denumire: diferit. Încă de mic mi-a plăcut să ies din tipar și să fiu altfel. Încă de atunci când colegii mei ziceau că atunci când vor fi mari vor să fie ca X și ca Y eu nu aveam niciun X și niciun Z pentru că nu voiam să fiu ca ei ci voiam să fiu ca mine.

În copilărie m-am bucurat de o educație bună din partea părinților care încă de la o vârstă fragedă m-au învățat ce e ăla greu. La fel ca în multe zile de azi – când sunt la liceu – în clasele mici eu nu aveam biscuiți sau napolitane la mine ci mâncam de acasă înainte să vin la școală din simplul fapt că nu aveam bani de pachețel. 

Astfel am primit de mic o lecție foarte importantă: am învățat să rabd și să accept faptul că nu se poate.

A trecut foarte mult timp de atunci însă când mă gândesc la acele momente mă simt special. Timpul, părinții precum și sora mea mai mare m-au ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi.

Am învățat să transform acel nu se poate în ce aș putea face ca acest lucru să devină posibil. Primul pas pentru a-mi permite unele lucruri a fost să devin econom. Am renunțat la unele pofte precum sunt dulciurile și ieșirile în oraș și, în clasa a 9-a, din cei 30 de lei pe care îi primeam pe săptămână – dintre care 20 de lei se duceau doar pe biletele de autobuz – 10 lei ajungeau în pușculiță. Așa am reușit să îmi cumpăr un telefon din proprii bani economisiți – un Nokia 1661.

În clasa a 11-a nu mai reușeam să strâng la fel de mult din banii dați de părinți astfel încât a trebuit să fac cumva sa fac rost de bani pentru că îmi doream să îmi cumpăr o chitară. Primii bani puși într-o agendă pentru viitoarea mea chitară au chiar fost de la un chitarist. Poate e mult spus chitarist însă persoana respectivă  avea o chitară la care cânta, nu pe note deoarece era puțin stricată. Un important și special pentru mine, de la care am învățat multe și cu care sper să mă întâlnesc de fiecare dată când trec prin Botoșani.

Încă țin minte faptul că m-a întrebat ce înseamnă pentru mine 10 lei. Știu și răspunsul: banii mei de buzunar pentru o săptămână și începutul agonisirii banilor pentru chitară. Apoi tot printr-un ciubuc am reușit să fac rost de restul banilor și anume o săptămână în care am curățat o adevărată pădure – mică dar totuși mare – de liliac. Cu toate că seara eram mereu foarte obosit și cu degetele zgâriate de către toporul cu care îmi tăiam unghiile. 

A venit apoi vara iar calculator meu vechi de mai bine de zece ani nu mai făcea față. Am început astfel să scriu. Prima oară pe PetBazar iar apoi mi-am deschis propriul blog. Am tot realizat diferite colaborări și am reușit să strâng 600 de lei, jumătate din suma pe care am dat-o să îmi cumpăr laptopul.

Am continuat apoi să scriu iar acum câștig aproximativ 500 de lei pe lună. Am reușit să câștig proprii bani de buzunar, de ieșit în oraș și de cumpărat unele chestii pe care mi le doresc.

Revin însă la titlu și răspund la întrebarea de ce ma consider un om mai bun:

  • Am învățat să câștig proprii bani și să apreciez munca
  • Am devenit o persoană economă
  • Am renunțat să le cer bani părinților
  • Știu să respect o fată
  • Fac ceva ca să fiu mai bun

Și sunt fericit pentru că am învățat toate acestea. Mă bucur că am avut ocazia să învăț toate acestea. Mă simt norocos că am avut ocazia să cunosc oameni frumoși și mă simt minunat pentru că am ocazia să scriu aceste lucruri.

6474958001_f2737c47fa_b

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.