Unde e nepăsare, nimic nu e!

Da, e un articol despre prestația naționalei de fotbal a României.

Am urmărit fiecare meci al naționalei dar și restul meciurilor din grupa noastră și nu numai. De ceva timp, știu că fotbalul românesc e mort, însă la fel ca la orice alt meci, am fost optimist și am sperat până la ultimul meci, cu toate că prestația a fost tot mai slabă.

După golul primit s-a tot adunat dezamăgirea. Văzând că e minutul 70 și ceva iar noi nu am avut un șut la poartă, dezamăgirea a tot crescut. La fel și atunci când se trăgea de timp, pentru ca la final să se termine 1-0. Pentru ei, desigur. Pentru Albania, care era cea mai accesibilă echipă din grupă.

După meci, am tot văzut postări pe Facebook despre dezamăgire și mă gândeam că jucătorii ar trebui primiți cu huiduieli și fluierături înapoi. Inițial am crezut că poate, poate asta îi va pune pe gânduri. Dar nu e așa. Iar asta pentru că suferim de nepăsare.

Am văzut zeci de mii de oameni ieșiți pe străzi cerând demisia cuiva, iar pe acel cuiva îl durea în fund, așa că de ce le-ar păsa ăstora de dezamăgirea a unui număr de nu știu câți suporteri care sperau că trecem de grupe? Ei își iau banii pentru prezență, au fost cazați în condiții de lux, au mâncat bine și merg mai departe. Suporterii, în schimb, rămân cu dezamăgirea și suferința.

Cel mai corect ar fi, după părerea mea, ca statul să nu mai bage bani în naționala României, că mă gândesc că transportul, cazarea și primele au fost plătite de cineva, ci mai degrabă să îi plătească pe acei olimpici care merg pe banii lor la olimpiade. Mai bine ar investi banii în tenis, handbal sau alte sporturi la care ne pricepem și unde mai și câștigăm, în loc să îi arunce degeaba în fotbal.

Dar bineînțeles că nu se va întâmpla asta.