Să nu spunem hop până nu sărim gardul

Aș minți dacă aș spune că nu m-am bucurat când am văzut rezultatele alegerilor de aseară. Sunt dinamovist, mă bucur când pierde Steaua, indiferent cu cine joacă. Așa că aseară m-am bucurat. Am dat share la memes, m-am uitat pe Antena 3, d-astea.

Votasem cu Iohannis, doar că diferit față de acu` 5 ani. Atunci nu am mers la vot cu gândul că votez răul cel mai mic. Chiar am fost optimist. Ieri însă atitudinea a fost alta. L-am votat, dar fără entuziasm. Așa cum spuneam și pe Facebook, nu m-am simțit reprezentat de o tanti care nu leagă bine 2-3 cuvinte. Îmi place scrisul, cititul și limba română. De aceea nu am votat Viorica Dăncilă. Plus din multe alte motive.

Dar tot acest entuziam ar trebui să nu țină prea mult și să ne trezim la realitate. PSD a luat 3.000.000 de voturi. Prea puține din Diaspora și, mă gândesc eu, la fel de puține pe listele suplimentare. În schimb, multe voturi pentru Iohannis au venit tocmai din Diaspora și de pe listele suplimentare.

La anul se schimbă foaia. Avem locale și parlamentare. Alegeri la care nu mai putem vota chiar oriunde, ci trebuie să ne deplasăm acasă. Astfel, dacă la Prezidențiale au fost peste 10 milioane de voturi, cu siguranță la următoarele vor fi mult mai puțini oameni la urne.

Și știm prea bine ce se întâmplă când prezența e mică. Știm cine are procent mare.

Ce avem de făcut în acest timp scurt? Spirit Civic. Fără implicare din partea noastră, a ăstora care până acum am fost – în cea mai mare parte – indiferenți, nu se schimbă prea multe. Nu trebuie numaidecât să facem politică. E suficient să scoatem realitatea la suprafață.

Am văzut că puțini sunt cei care cunosc atribuțiile președintelui. Le-am putea promova atât de mult în ăștia 5 ani care urmează, pe Facebook, în școli, licee, facultăți dar și în mediile oamenilor care nu au acces la informații sau cel puțin nu știu să le filtreze sau să le folosească, încât oamenii să înțeleagă că nu președintele dă pensii.

Ar trebui să promovăm, la rândul nostru, oamenii în care credem. Fără să facem politică numaidecât.

În rândul tinerilor e cel mai mult de muncă. Prezența e în continuare atât de mică. Mi-ar plăcea să văd influencerii de azi, cluburile și toate locurile în care sunt tinerii prezenți, promovând votul. Să facem votul să fie o fiță și să mergem în procent cât mai mare.

Dacă nu pentru noi, ăștia care ne pișăm pe ea țară și plecăm afară, măcar pentru cei pe care îi lăsăm în urmă. Sau să ne asigurăm că avem unde ne întoarce.

Spun noi.. așa ipotetic. Nu plec degrabă.

Să nu se transforme râsu-n plâns. Că suntem pățiți deja. Așa că avem multă treabă iar tot acest optimism este cam înșelător.

Când duamna Viorica a zis că au câștigat – sau recâștigat – 3.000.000 de voturi, n-a zis de proastă. Pentru prima dată, poate.

Societatea are de făcut următorul pas. Care o fi acela?

5 comentarii


    1. Eh, pe acolo. 2 milioane ia sigur. Doar vreo 8% de la USR, am inteles, mai multe de la Diaconu.. care tot acolo merge, stanga.

      Răspunde

  1. Eu cred ca e mult de munca, si, in general, munca nu se prea impaca cu romanii. Deci, nu prea cred ca se vor schimba multe, insa, ori de cate ori am ocazia sa fac ceva pentru o schimbare, cu siguranta o voi face.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.