Dacă ai scandal în casă zilnic, ai eșuat ca om

Viața la bloc vine cu bune și cu rele. Una dintre cele rele este faptul că auzi mai tot ce se petrece la vecini. În cazul meu, vecinii despre care discutăm stau deasupra. Fiind bloc nou, probabil și cu materiale nu foarte calitative, de ceva timp suntem martori ai circului produs cu un etaj mai sus de noi.

Primul scandal începe la 7:00, atunci când are loc trezirea băiatului pentru școală. Nu are mai mult de 12 ani, iar trezirea e pe strigăte, reproșuri și amenințări cu bătaia. Atât tatăl cât și fiul strigă la fel de tare.

Peste zi este liniște. Tatăl e la muncă, cel mai probabil, iar copilul la școala. Mama fumează aproape mai mereu la geam și aruncă chiștoacele jos pe trotuarul din parcare. Din când în când cred că face femeia de servici curat și adună chiștoace cu sutele.

Seara se reîntâlnesc cu toții. O oră sau două e liniște. Apoi reîncepe scandalul. Urlete de zici că se luptă, nu altceva. Nu cred că e mereu scandal, ci mai există și o joacă, însă urletele sunt la aceeași frecvență.

Pe la 12, când lumea de sus se pune la somn, mai există un scandal. Nu am fost niciodată suficient de atent pentru a înțelege motivele.

Uneori se aude și o voce de femeie mai în vârstă, probabil soacra cuiva. De regulă și atunci se mai naște un scandal.

Asta se întâmplă deja de câteva luni bune. Din fericire, folosesc căștile destul de mult și sigur îmi mai scapă anumite episoade cu strigăte.

Mă pun acum în pielea celor de sus și mă gândesc… oare ei nu sunt conștienți de stilul lor de viață? Nu își dau seama că scandalul le poartă numele de familie? Iar dacă sunt conștienți de asta, nu sunt și ei de părere că au cam eșuat ca oameni?