Atât timp cât dă bine pe Facebook, ce mai contează?

Chiar dacă poate că și eu fac parte din generația asta a Facebook-ului, observ deseori totuși că nu reușesc să mă amestec cu toată turma și chiar am gusturi destul de diferite, iar asta e chiar ciudat uneori, pentru că mă simt ca și cum aș fi muuuult mai bătrân decât mulți din jurul meu, cu toate că diferența de ani nu e așa mare. Iar totul pare a fi datorită principiilor.

Mie unul mi se pare absurd ideea de a face poze în care să ieși cât mai bine. Până acuma ceva timp, nici nu îmi prea plăcea să fac poze. De o vreme mă mai plictisesc și mai trag câte un selfie, mai mult de amuzament și pentru amintiri poate, însă în acele momente nu caut altceva decât să fiu natural.

De aceea nu voi zâmbi prea des în poze, dacă în momentul ăla nu simt nevoia de a zâmbi. Nici aplicații care să mă ajute să par mai cu mușchi sau mai cu pătrățele, cu ochi mai verzi sau ten mai perfect nu voi folosi. Pentru că apreciez naturalețea.

Doar că această naturalețe nu prea mai e căutată de toată lumea. Majoritatea caută să dea bine pe Facebook, motiv pentru care deseori se întâmplă să vezi că o persoană de pe Facebook arată mult mai diferit în realitate, și nu numaidecât în rău. Depinde mult de modul cum privește fiecare frumusețea.

Și mă întreb: ce folos tot acest stres de a da bine în online? Adică, poate că vei impresiona oameni cu atitudinea ta din 2.0, însă dacă în realitate îi vei dezamăgi deoarece ești cu totul alt om, ce folos mai are stresul menționat anterior?

Nu zic numaidecât că e greșit, doar că în mod clar e ciudat să vezi cât de puțin mai este apreciată naturalețea, în raport cu alte detalii precum numărul de like-uri, kilogramele de var de pe față sau orele de editat o poză de profil.

Imagine de la: http://dailytrojan.com