Am văzut Cronicile Fricii, un film de groază făcut în România

Dar care nu este un film de groază românesc, totuși. I-am dat play pentru că mi s-a părut interesantă ideea de film de groază făcut în România, chiar dacă sunt sigur că există și altele.

Sunt destule locuri și povești care pot ajuta la realizarea unui film horror pe cinste. De altfel, eu sunt un fan al genului, însă mi-e tot mai greu să găsesc ceva bun. Cronicile Fricii a fost, cred eu, un film bun.

The Crucifixion, după cum îi zice în engleză, a fost realizat după o poveste reală. A fost ceva exorcizare în 2005 la o mănăstire din Vaslui, în urma căreia a fost ucisă o călugăriță. Au făcut și băieții de la Vice un articol, mult mai târziu.

După dealuri este un film românesc care a fost realizat, la rândul său, după această poveste. Îl voi trece pe listă, cu ocazia asta.

Să revenim la Cronicile Fricii. Recunosc că au ales foarte bine povestea filmului. După cazul petrecut în România, o jurnalistă de prin America, probabil, vine să realizeze o anchetă proprie, pentru a face cunoscut acest caz în întreaga lume.

Cu cât se documentează mai mult, cu atât mai mult începe să creadă în povestea spusă de preotul care a eșuat exorcizarea. Astfel, ajunge să dea nas în nas cu demonul care își făcuse de cap pe acele meleaguri, posedând mai multe persoane.

Sunt multe clișee, e drept, dar totuși povestea te prinde. Sunt și multe gafe, dar povestea i-a salvat totuși. Asta cel puțin în opinia mea, că pe IMDb abia au obținut un 5.1/10. Eu zic că merită mai mult, totuși.

E amuzant cum la un moment dat, jurnalista este întrebată, în timp ce se holbează la o cruce dintr-un cimitir, „cineva drag?” pentru ca imediat mai apoi să înceapă discuția în engleză.

Au încercat ei să includă graiul nostru, dar nu le-a prea ieșit. Iar asta deoarece românii noștri ba vorbeau engleză, ba română. În plus, să-i auzi pe americani/englezi vorbind română, e amuzant.

Actori sunt atât străini cât și români. Sophie Cookson își joacă destul de bine rolul, la fel și Brittany Ashworth. Dar avem și nume românești, unele chiar mari, precum Maia Morgenstern sau Radu Bînzaru.

Dacă vă pasionează genul, zic că merită să acordați filmului o șansă, în mod special pentru povestea bună, ancorată într-o oarecare realitate.

Filmul este disponibil pe Netflix, iar dacă nu aveți abonament, ar trebui să citiți articolul în care povestesc despre cum poți face abonament ieftin pe Netflix.

Distribuie articolul:

6 comentarii

  1. Am renuntat de ani de zile sa mai urmaresc ceva de groaza. Pe vremuri le sudam noaptea, unul dupa altul. In timpul liceului, ma uitam la minim 5 filme pe seara :)). Dupa o saptamana nu stiam ce filme am vazut si cum se mai numeau. Am la bunici o juma de sac de DVD-uri si CD-uri cu filme trase de pe net. 😀
    Acum vad unu pe luna, maxim. Anul asta am vazut vreo 10 filme, zic eu, si un singur serial in ultimii 7 sau 8 ani, Peaky Blinders.
    Update: si a mai fost serial filmul ala corean, dar am uitat cum se numeste. De i-au macelarit pe aia inchisi in jocul ala. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.