Am sudat pentru prima oară cu invertorul de sudură MMA Steinhaus PRO-IW160X

De vreo 2 ani de când sunt prins cu treburile prin curte în perioada primăvară-vară-toamnă, constat că sculele se tot adună, așa că apare și nevoia unei magazii în care să fie depozitate în condiții optime.

Sunt o mulțime de lucruri pe care să le fac, de la demolări la construcții sau mici proiecte, așa că adesea mă lovesc de nevoia de a face diferite lucruri, însă neavând sculele potrivite, lucrările s-au tot amânat.

De exemplu, timp de vreo doi ani am stat cu lanțul pe poartă cât timp eram plecat, iar asta pentru că nu reușeam să sudez un zăvor. Iar astfel de treburi mărunte sunt tot amânate de pe o zi pe alta, ceea ce mă supără destul de mult.

Amânarea se oprește în momentul în care îmi găsesc curajul să mă apuc eu de treabă, așa că adesea apare nevoia de a cumpăra o sculă nouă.

Invertorul de sudură l-am luat pentru două treburi, deocamdată. Mai precis, voiam să fac un focar, iar asta deoarece seara e destul de rece încât e nevoie de ceva foc pentru a sta în curte. Cum deșeuri din lemn sunt destule, putem face foc de tabără în fiecare seară.

Inițial am zis că fac focarul din pietre sau din cărămidă, însă încă nu știam care ar fi cel mai potrivit loc pentru asta, iar ideea unui focar portabil parcă suna mai bine. Discul îl aveam, am luat câteva elemente din fier forjat pentru picioare și mânere, însă doar sudura era necesară. Cam așa a ieșit:

Sigur, ar mai fi de acoperit acea gaură din mijloc, ceea ce urmează să fac curând.

Totodată, vreau să amenajez un mic bar, doar de estetică, deasupra grătarului iar pentru a nu mă trezi cu sticla de vin în frunte, e necesar un grilaj, pe care aș vrea să îl fac din fier striat.

Focarul l-am sudat și pare că mi-a ieșit. Zic asta deoarece un picior îl sudasem într-o poziție greșită și chiar dacă l-am lovit de multe ori cu ciocanul, nu s-a desprins. Noroc că l-am putut îndoi ca să-i dau unghiul potrivit.

Sigur, despre estetică nu e cazul să vorbim încă, ținând cont că e vorba despre prima sudură.

Urmează să fac acel grilaj, după ce cumpăr fierul, iar atunci poate că voi reveni cu mai multe poze.

Invertor de sudură MMA Steinhaus PRO-IW160X

Nu m-am documentat prea mult pentru această alegere. De fapt, constat că eu documentarea o fac abia după ce iau anumite scule, pentru a descoperi cum se folosesc.

De exemplu, habar nu am care este diferența între aparatul de sudură clasic și invertorul. Eu am văzut o diferență de 10 kg iar de aceea am mizat pe invertor.

Am ales un aparat de la Steinhaus pentru că sunt destul de mulțumit de șlefuitor cu bandă Steinhaus PRO-BS1010. Chiar dacă s-a defectat, la un moment dat, el a fost înlocuit rapid, ceea ce m-a făcut să câștig o oarecare încredere în acest brand. De altfel, invertorul de sudură Steinhaus PRO-IW160X are destul de multe recenzii pozitive.

În cutie se găsesc următoarele lucruri: invertorul în sine, cablurile aferente – care par a fi destul de groase, sper să reziste bine – un ciocănel cu perie, nu foarte util, și o mască de o calitate destul de slabă. Pentru accesorii eram conștient că va fi necesar să fac alte investiții, în viitor. Mai precis, va trebui să cumpăr niște ochelari, o mască și mai ales magneți.

Am asamblat rapid aparatul, i-am făcut reglajul pentru electrozii de 3.2 pe care îi aveam de la tata și m-am apucat de treabă. Prima sudură nu a ieșit, a doua a fost ok. Apoi am spart discul cu sudura, fiind destul de ruginit, iar la picioare treburile au mers brici.

Între timp venise și tata, cu recomandările aferente. Sigur, urmează să mă uit la ceva videouri pe YouTube, pentru a câștiga ceva meserie.

Îmi place că aparatul pare să aibă materiale destul de ok. Nu se simte ca o chinezărie, altfel zis.

L-am folosit doar o dată, dar urmează să îl folosesc ocazional, ori de câte ori va fi necesar. De exemplu, aș vrea să fac un gard din lemn la leagăn, care va fi prins pe ceva stâlpi metalici. Vor fi mustăți de sudat precum și niște platbandă, pentru prinderea lemnului. Tot acolo ar trebui să mai pun niște stâlpi cu fier striat între ei, pentru a muta caprifoiul de pe gard, oferindu-i condiții mai bune de cățărare.

Treburi vor tot fi, iar faptul că le voi putea face personal, nemaifiind nevoie să aștept la nesfârșit, este un avantaj important.

Sigur, rămân în continuare atras de ideea de a lucra cu lemnul și nu cred că mă va pasiona sudura vreodată, dar e bine că o voi putea realiza ori de câte ori va fi necesar.

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.