Am participat la Crosul de 9.5 km de la Alerg pentru Tine

Haideți că au trecut câteva zile de când a avut loc evenimentul Alerg pentru Tine, eveniment caritabil care s-a ținut la Sucevița. A fost ediția a 2-a, din câte am înțeles, dar prima – și sigur nu ultima – pentru mine. Țin de câteva zile să scriu acest articol, aș fi preferat să îl scriu la cald, dar nu a fost timp și nici energie.

M-am înscris cu emoții la crosul de – aproape – 10 km, deoarece știam cât de greu am dus cei 5 km de trail de la Maratonul Dragomirnei. Emoțiile au fost și mai mari din cauza unei urcări despre care știam că mă așteaptă. Știam dealul încă de când am fost pe Via Transilvanica și era evident că nu va fi deloc simplu. Nu știam însă că vor mai fi unul sau două urcări similare.

Totuși, mi-am învățat lecțiile la Dragomirna, așa că am schimbat puțin abordarea. Am făcut o scurtă încălzire – o alergare ușoară – înainte de start și mi-am zis că de data aceasta vreau să mă bucur de traseu. Am avut însă obiective, pentru că altfel nu are sens să încep: am vrut să termin cursa în mai puțin de o oră și jumătate și să fiu în prima parte a clasamentului, ceea ce am și reușit.

Deși primul km a fost pe asfalt și era loc de un pace bun, am pornit mult mai lejer de data aceasta. Nu mai voiam să rămân fără suflu, ca prima oară, pentru ca mai apoi să duc greu atât fizic, cât mai ales psihic, tot restul cursei. Am lăsat-o ușor, deși mă gâdilau tălpile văzându-i pe restul într-un ritm mult mai alert decât al meu.
După primul kilometru a urmat urcarea serioasă, moment în care mulți au rămas în urmă. Deși am încercat să păstrez un ritm ok, am profitat totuși de dificultate pentru a depăși câteva persoane. De altfel, urcările au fost pentru mine punctul forte, deoarece acolo am reușit să întrec și să las în urmă concurenții.

În schimb, nu mă așteptam să fie atât de dificile coborârile. Kilogramele, lipsa de experiență și grija pentru picioare a făcut să am un ritm destul de încet la coborâriri, așa că mulți dintre cei pe care am reușit să îi întrec la urcări, au recuperat la coborâri, ceea ce a fost puțin cam frustrant. Pur și simplu părea că nu prea țin la viața lor, ori cel puțin la genunchi. 😊)

Am avut însă un ritm bun în zonele plate, dar și pe urcările ușoare. În schimb, am lăsat energie pentru ultima parte a traseului, așa că am reușit să depășesc trei persoane pe ultimul kilometru, ultima depășire fiind făcută chiar cu câțiva metri înainte de finish. Am simțit cumva că îmi iau revanșa pentru ceea ce s-a întâmplat la Dragomirna.

Rezultatul?

Am avut un timp de 1:23:35 și poziționările au fost următoarele:

• Locul 35 din 140 participanți la general;
• Locul 26 / 68 la masculin;
• Locul 12 / 31 la categoria de vârstă 31 – 45.

Cred că dacă aș fi avut mai puține kilograme și mai multă experiență, aș fi recuperat minute bune pe coborâri. Cel mai probabil că și urcările puteau fi măcar o idee mai rapide. Startul l-aș aborda acum o idee mai rapid, iar forțarea de final aș începe-o cu jumătate de kilometru mai devreme. Dar e timp anul viitor pentru toate acestea.

Sunt zeci de secunde pe care le poți câștiga în anumite momente, iar la final ele fac diferența. Nu a fost vorba de podium de data aceasta, dar simt că lecțiile acestea pe care le primesc sunt mai importante decât orice loc pe podium. De altfel, de data aceasta chiar am simțit că m-am bucurat de traseu și de competiție.
Am admirat peisajul, am făcut poze și scurte filmări, ba chiar m-am oprit puțin atât la punctul de hidratare, cât și în zonele cu fotografi. Fericirea de la final a fost pe măsura efortului depus.

Au urmat zile cu febră musculară, iar să alergi în condiții de genul nu e deloc plăcut. Dar am continuat antrenamentele și sper să fie prima săptămână în care le bifez pe toate. Nu de alta, dar decembrie se apropie, iar eu îmi doresc să câștig condiția necesară pentru a alerga puțin peste distanța unui semimaraton.
Deși pe traseu glezna dreaptă a dat semne puțin dureroase, după ce o piatră mi-a jucat feste, a doua zi durerea a dispărut, așa că mă bucur că nu a fost nimic serios. Nu cred că aș putea duce fizic/psihic o accidentare în prezent, așa că sper să fiu păzit de ele.

Cum a fost la Alerg pentru Tine?

Evenimentul în sine mi s-a părut foarte reușit. Zona este superbă, iar organizarea a fost foarte bună. Mi-a plăcut maxim kitul de start, mi-a plăcut maxim medalia, voluntarii, mâncarea, gustările de la punctele de hidratare și chiar comunicarea din Social Media.

Am avut și concert la final, susținut de câțiva tineri din zonă și de Sukar Nation, s-a dansat – deși durerea de picioare a fost o piedică serioasă – și, per total, experiența a fost suficient de convingătoare pentru a-mi dori să particip și anul viitor.
Evenimentul a avut scop caritabil, iar pentru mai multe detalii, puteți accesa această pagină.

Weekendul viitor nu voi participa la nici un eveniment, deși sunt câteva concursuri în zonă care mi-am făcut cu ochiul, dar cred că în octombrie vor fi – în premieră – două evenimente de alergat la care voi participa. Despre ele discutăm însă în viitorul foarte apropiat.